Tag: telefoane

Grijile

Pe la 5 după-amiază m-am pus în fața laptopului. E 9 și unsprezece minute și eu n-am scris nimic. Nici măcar titlul. Am o inspirație de zile mari și nici măcar nu mai pot da vina pe lipsa timpului.

Nu știam dacă să scriu despre bani sau despre încărcătoare, așa că am să le iau pe rând și până la urmă scriu despre griji.

Am un ritual de seară, așa cum cred că avem mai toate femeile. Cînd intru în dormitor la sfârșitul zilei, îmi bag cu grijă telefonul la încarcat (spun cu grijă pentru ca am stricat deja vreo trei încărcătoare și vreau să bat recordul de longevitate cu ăsta pe care-l am acum), apoi îmi scot ceasul și-l bag și pe el la încărcat.

Continue reading Grijile

Smartphone (cel mai original titlu pe care l-am gasit)

Acum vreo lună mi-a dispărut  Note 4-ul din buzunar, fix cum dispar banii din bugetul României. De atunci folosesc cu mare succes un Samsung Grand vechi, de care copilul Sonia s-a debarasat de vreo câteva luni în favoarea unui telefon nou al cărui nume începe cu A și mi-e greu să-l pronunț, apăi să-l scriu.

Pe cale de consecință am decis că-mi trebuie totuși un alt telefon. Nu mă întrebați de ce, că n-am o explicație, dacă nu luăm în calcul faptul că la Grand-ul ăsta wireless-ul pornește și se oprește când vrea el, bluetooth -ul la fel, bateria ține aproape o zi și nu vreau să-mi mai amintesc ce fel de poze face.

So, vreau telefon nou și mi-a intrat în cap că după Note 4 trebuie să trec la ceva mai mic, care să-mi încapă prin buzunare, dar să fie cel puțin la fel de performant, așa că m-am oprit la iPhone 6.

Continue reading Smartphone (cel mai original titlu pe care l-am gasit)

Cum i-am luat telefon lui miss I.

Miss I. are, ca și sora ei, un abonament de internet de la digi care-i permite să-și aleagă și un telefon nou din oferta lor, telefon pe care trebuie să-l comanzi și să aștepți câteva zile (au fost 14 când i-am comandat telefonul lui miss S.) până te anunță ei că l-au primit și te invită să te duci să-l iei.

Duminică și-a făcut Sorin timp și-a stat 5 minute pe net cu miss I. să-i comande telefonul. De atunci îl așteptăm. Luni când m-au sunat copilele să-mi spună că au ieșit de la școală, miss S. mă întreabă dacă a venit telefonul surorii ei. Eu îi spun că nu avea cum să vină așa repede și o aud pe ea la celălat ”capăt al firului”cum îi șoptește Iuliei: zice că da, ți-a sosit telefonul. Noroc că I. n-a crezut-o. În fine, astea sunt răutăți de surori gemene, să revenim.

Ieri, adică joi, adică extrem de repede, după numai 4 zile, a primit Sorin mesaj de la digi că i-a venit telefonul copilului. Minunat, mergem să-l luam. Și-am fost.

Continue reading Cum i-am luat telefon lui miss I.

Fetelor, ecranul touch al telefoanelor e de sticlă

Am avut grijă de e ca de un ou. I-am luat două huse care mai de care mai nepractică și le-am abandonat după câteva zile de folosire.  Mi-am zis că mă decurc și fără husă, abia se vede cât de finuț și fruos e. El. Telefonul.

La începutul săptămânii m-a sunat cineva de la Vodafone să-mi spună că-mi expiră abonamentul la ei și să-mi propună unul nou. Zis și făcut, s-a rezolvat. Printre altele duduia de la telefon mă informează că pot merge în orice magazin Vodafone și-mi pot alege și-un telefon cu ocazia asta. Nici nu mi-a trecut atunci prin cap că-mi voi schimba telefonul mai repede decât așternutul. Adică azi.

Pentru că…

Continue reading Fetelor, ecranul touch al telefoanelor e de sticlă

Am un nou telefon vechi

Mă simt azi ca un om care vreme îndelungată a fost legat de mâini și de picioare, dar căruia i se dădea din când în când apa și mâncare. Adică supraviețuia. Aveam un Nokia E72 de care la început eram tare mândră și cu care apoi, după o relație extrem de tumultuoasă, am ajuns la cuțite. Nu ne mai înțelegeam și pace.

Ca să fie clar, cerințele mele de la un telefon mobil sunt decente. Nu mă joc pe el, nu ascult muzică la telefon, nu descarc aplicații inutile, nu vorbesc mult. Am însă pretenția de a mi se respecta următoarele:

  • bateria să mă țină cel puțin două zile în condiții de utilizare normală;
  • să-mi pot vedea mail-urile în timp real;
  • să pot folosi twitter-ul pe telefon (doar twitter, da?) exact așa cu o fac pe computer;
  • să sun pe cine vreau și să pot răspunde celor care mă sună;
  • să intru pe o pagină de internet fără să văd mesajul cu memorie insuficientă, închideți din aplicații.
  • să pot face un filmuleț decent atunci când situația o cere.

Continue reading Am un nou telefon vechi

Sunt cel mai leneș părinte

Eram ieri în birou, mai faceam ceva ordine prin hârtii, când copilul Iulia intră la mine (biroul meu e vizavi de casă) și mă întreabă dacă poate ieși cu rolele pe afară. Îi spun că dacă-i ordine în camera ei (avem o problemă cu asta) și a scris povestirea (au pentru vacanța asta de făcut cât mai multe povestiri), poate ieși. Dar mai întâi trebuia să mă conving eu și de povestire și de curățenie.

Dacă caietul cu povestirea mi l-a adus repede și-am văzut că și-a scris (nu m-a lăsat s-o corectez, a zis că doamna este cea care trebuie s-o corecteze, că altfel nu-i corect 🙁 ), de mers în cameră să văd dacă-i ordine eu tot amânam. Ba mai verificam un pix, ba mai puneam o comandă la dosar, ba… Văzând copilul că eu n-am de gând să-mi mișc fundul spre camera ei prea curând, o văd că pleacă și se întoarce cu telefonul în mână, de unde vine și-mi arată niște poze. Zice:

– Uite, vezi? Ăsta-i patul, e bine? Asta-i biroul, ăsta-i șifonierul, asta-i podeaua. E bine?

Continue reading Sunt cel mai leneș părinte

Dacă e miercuri, e haos

De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!

De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….

Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa  că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.

Continue reading Dacă e miercuri, e haos

Ce-am mai făcut

Zilele astea nu-s în apele mele sau nu-s în toane bune, mai bine zis.  N-am niciun motiv care să justifice asta, ba din contră, îs mulțumită ca fetele au reînceput școala, că dulceața de prune amestecată cu miez de nucă a ieșit delicioasă (știți că miezul de nucă e 75 lei/kg? Eu n-am știut. 😀  ), că avem de lucru în atelier să ne punem și-n cap. De sănătoși suntem sănătoși cu toții, afara-i cald și frumos încă, și cu toate astea, am o stare foarte nasoală. Ba încă nici n-am chef de scris.

De exemplu zilele trecute am rămas închiși în Auchan cu tot cu cumpărăturile plătite. Da. S-au închis toate ușile și am rămas besmetici pe acolo până când un muncitor de pe la aerisiri, cred, a venit și ne-a dus prin niște catacombe care în final ne-au scos în parcare. Vă dați seama ce poveste aș fi putut scoate din asta… N-am avut chef s-o scriu.

Apoi am avut cearta cu Vodafone, am încercat să le luam fetelor două telefoane noi. V-am  spus că la concursul de matematica pe clasă Sonia a ieșit pe primul loc și Iulia pe pe cel de-al treilea? Nu, nu pentru asta le luam telefoane, ci pentru că se vor duce des la școală pe jos (adică cu autobuzul și tramvaiul)  și aș vrea să știu de ele în fiecare clipă. 😀 Vă spuneam că am vrut să le luăm telefoane (ceva în jur de 400 lei la liber) și care cu abonementele pe care le alesesem (ceva de 50 lei cu internet cu tot) erau 60 lei/bucata. A făcut flăcăul ăla de la Vodafone contractele și când să vină aprobarea ne comunica ca ni se solicită o garanție de 500 lei/telefon. Alo, Vodafone, ceva nu se pupă, păi nu mai bine îmi iau eu telefonul fără niciun abonament și văd eu apoi ce abonamente le iau și de la ce operator? Mă rog, nu intru în detalii, oamenii probabil au ei niște criterii după care cer garanțiile astea, noi de exemplu, mai avem încă două abonamente la ei, și niște garanții neridicate pe acolo (bine, azi am făcut cerere să ne restituie tot), probabil din cauza asta au zis că merge asta cu cerutul banilor. N-a mers. Am zis pas și-am plecat. Prea târziu, eram deja închiși în Auchan. 😀

Continue reading Ce-am mai făcut

Ce mai fac fetele şi-o melodie de moment

  • Nu v-am mai spus nimic de fetele mele  (Iulia si Sonia) în ultimul timp pentru că-s la bunici.

Eu vorbesc cu ele zilnic, dimineaţa şi  seara. Plus urgenţele. Urgenţele însemnând încă 5 telefoane, cel puţin, în fiecare zi, apeluri de genul: mami, noi facem tort; mami, Iulia s-a zgâriat; mami, m-am certat cu Mara (verişoara lor); mami, am cunoscut-o pe Alina; mami, n-o mai găsim pe mamaie. 😀

Mie mi-e dor de ele de nu mai pot, plus că-i casa pustie, plus că-i uşa de la camera lor deschisă şi dimineaţa când văd paturile goale, mă trece un fior, plus că-i curăţenie în casă.  Şi linişte. Naşpa. Continue reading Ce mai fac fetele şi-o melodie de moment

Plansul la telefon

Alaltaseara eram in bucatarie si prestam un spalat de vase, cu mare arta. Aud telefonul ca suna de undeva de sus, dar cum spuma de la detergentul de vase urcase undeva inspre coate, am zis ca-i mai bine sa termin si sa vad eu apoi cine m-a sunat. Pana sa apuc sa fac asta, telefonul a tacut si a inceput din nou sa sune parca mai tare si mai nervos de data asta. Am lasat totul balta, m-am prins ca e urgenta si am alergat la telefonul care (nu stiu dupa a cui lege) s-a oprit fix inainte de a ajunge eu la el. 😀

Recunosc numarul cumnatei mele, Adriana,  de la Targoviste si o sun eu zambind inapoi, e intotdeauna o placere sa vorbesc cu ea. Ei, de data asta…

Mai oameni buni, mi-a raspuns intr-un hohot de plans. Mai, dar plans din acela cu bocete. Pe voi cand va suna cineva care plange, la ce va ganditi prima data? Da, exact la asta m-am gandit si eu. M-am asezat usurel pe pat si cu inima in gat am rugat-o sa se linisteasca si sa-mi spuna cine a murit ce s-a intamplat.

Continue reading Plansul la telefon