Zilele trecute mă întreabă copilele mele pe nepusă-masă dacă le dau voie să mănânce cev,a ce n-au mâncat în viaţa lor.
Acum, eu ca părinte pot zice că am grijă să nu mănânce toate prostiile, dar măcar o dată zic că le-am lăsat să guste din ceva, chiar dacă nu le-aş fi recomandat acel ceva. Mă rog, ideea e că nu-mi aminteam să le fi interzis vreodată să mănânce ceva şi le-am întrebat oarecum siderată: ” Ce n-aţi mâncat voi draguţelor în viaţa voastră?!”
Ele: “Ei, lasă că ştii tu, începe cu ş.”
Aseară am fost la film cu fetele, la invitaţia hotcity şi am văzut Eat pray love într-o companie de excepţie. Dacă la cinemacity am mai fost, dacă cu fetele influente din blogosferă 😀 m-am mai întâlnit (m-am bucurat tare mult să vă revăd aseară şi să mai schimbăm ceva impresii), aş vrea să vă povestesc despre film, care film mie mi-a plăcut foate-foarte mult.
Nu, n-am să vă dezvălui acţiunea, am să vă spun doar cu ce impresii am rămas:
Ieri am fost cu fetele la coafor. Am vrut să-l luăm şi pe tati dar s-a fofilat bărbăteşte, aşa că s-a limitat la a ne ura succes. 😉
Pentru prima dată noi trei (eu, Sonia şi Iulia) am stat pe acelaşi scaun într-un salon de coafură. Pe rând. Pe vremuri fetele se tundeau ele singure, apoi o perioada le-am tuns eu, după care şi-au lăsat părul lung. 😀
Acum, pentru că începea şcoala am vrut să le tund eu, again, săptamâna trecută, numai că după ce am băgat foarfeca în părul Iuliei, Sonia a pus piciorul în prag şi a spus că ea nu se tunde decât la coafor. 🙁 În ciuda tuturor evidenţelor, eu cred că am un talent uriaş, neexploatat. Cred că într-o viaţă anterioară am inventat tunsul cu foarfeca, dacă nu chiar foarfeca. Însă copilul a decis, mergem la coafor. Nu mă întelegeţi greşit, n-am nimic împotriva saloanelor, eu mă duc regulat, dar părul fetelor mele părea făcut pentru mâinile mele magice. Părea.
Printr-un noroc aproape chior am primit, cu bucurie, intrigare, spaimă și interes, invitația Cristinei Bazavan la o degustare de înghețată pe întuneric, servită magistral într-un cadru misterios și întunecat, pe care patru fete cucuiete, adică eu, Sabina, Corina și Lorena (da, exact, acea Lorena), l-au luminat în descrieri ale gustului, care mai de care mai pe lângă subiect: Hmm, ciocolată albă, o simt, are un gust deosebit…hmm… și struguri albi… daa, la mine sunt caise, e clar și mentă. Cum, afine? Nu-s afine, sunt prea mari să fie afine…ah! Migdale…îmi plac migdalele.
Înghețata pe întuneric sau Magnumize your senses ne-a fost oferită de Magnum și-o puteți încerca și voi dacă reușiți să ajungeți în zonă la timpul potrivit. 😉
Pe lângă șansa de a mânca o înghețată delicioasă într-o companie selectă, seara mi-a mai oferit câteva surprize mai mult decât plăcute. În primul rând, am descoperit (e un fel de-a spune că eu știam asta deja) în Cristina Bazavan, redactorul șef al revistei Tabu, o femeie pe cât de fragilă pe atât de puternică, care ne-a povestit printre altele, cum a reușit să-i ia interviu lui Johnny Deep sau,dacă ar fi să ne luăm după vorbele ei, “cum uneori ai noroc în viață“.
Ziua de lucru stoarce toată vlaga din femeie, iar femeia sunt eu. Vin de la birou sperând să găsesc acasă liniştea şi armonia care să-mi încarce bateriile. De cele mai multe ori chiar aşa este, dar nu şi azi.
La intrare tronează două ghiozdane pline cu cărti, al căror loc nu-i nici pe departe holul. Anticipând urmarea începe să mi se ridice tensiunea şi–mi strig copiii. Ce linişte, ce armonie? Se aude de sus un ţipăt înfundat şi un glas uşor nazal care strigă: „Mamiii, Iulia nu mă lasă să fac baie, intră peste mine.” Aha, deci am nimerit la ora de baie, decalată de fete, cu de la ele putere, cu trei-patru ore. Ma bucur într-un fel, căci mă gândesc că de obicei după baie sunt liniştite şi îşi iau câte o carte cu care îşi petrec seara. Ţipetele se înteţesc însă: „Iulia, dă-mi gelul de duş şi pleacă de aici.” „ Mami, Sonia nu mă lasă să o spăl eu pe spate.” „Pleacăăăăă!
Închid ochii şi îmi imaginez o insulă însorită, cu palmieri şi şezlonguri, mare şi valuri…
Bianca şi Maria s-au hotătât ca în weekendul ăsta să-i ceară colegei lor de apartament, Corina, să ia o hotărâre. Fetele au hotărât că au suportat-o destul şiau de gând să-i spună acum pe şleau cum stă treaba. Dupa opinia lor, Corina trebuia să înceteze sau să plece.
În urma cu doi ani Corina şi Maria erau cele mai bune prietene. Sau cunoscut în facultate, s-au împrietenit şi la un moment dat, prin anul trei, s-au hotărât să locuiască împreună. Maria se şi angajase şi avea un salariu bun iar Corina mai mergea uneori pe la prezentări de moda sau evenimente şi câştiga şi ea cât să-şi poată plăti întreţinerea şi să-şi permită în plus două ieşiri în club în fiecare lună.
Au avut o problema când aparatmentul care le-a plăcut şi pe care l-ar fi vrut neapărat, avea 4 camere. Le -ar mai fi trebuit o fată. Atunci a intrat în peisaj Bianca, o fată cunoscută recent şi despre care ştiau că-şi căuta casă. Bianca era cea mai mare dintre ele, treminase facultatea de vreo doi ani şi lucra într-o firmă de arhitectură.
Printr-un trafic care credeam ca ma va inghiti la un moment dat, am ajuns aseara pe la 18.15 (adica fix la cat trebuia 😀 ) la imprietenirea de la film, un obicei de acum, unde urma sa vizionam ca niste VIP-uri avanpremiera filmului Amor la Roma, adus in Romania de Forum Film.
Ii multumim Terezei Varlan pentru ca a fost o gazda exemplara, ca de obicei, si pentru ca ne-a inmanat fiecareia dintre noi cate o bratara magica, aducatoare de dragoste. 🙂
Am ras, am glumit, am mancat, am baut, am vazut filmul si am avut o seara pe cinste.
Gata. Mi-au trecut toanele rele, au revenit cele bune. Am închis necazurile într-o cutie mica şi am acum o cutie nouă şi mare pe care vreau să o umplu cu lucruri frumoase.
De câteva zile caut să comand un pat supraetajat pentru camera fetelor. M-au înnebunit de cap cu asta şi am zis că merită să-l primească de Paşte, in loc de papusa chicco bello. 😀
Ieri, în sfârşit, am găsit pe cineva care nu mi-a spus direct că nu mai sunt (paturile sunt făcute undeva în Ungaria dacă nu mă înşel). Omul mi-a promis că încearcă să mi-l trimită până-n sărbători, mi-a facut şi reducere pentru că nu are culoarea pe care am vrut-o eu, etc.
E tot martie acum 30 de ani.
Grădiniţa la care mergeam era departe. Departe pentru un copil care se trezea în fiecare dimineată la 6.00, pentru ca la 6,30 să ia drumul grădiniţei, alături de părinţii grăbiţi, care trebuiau şi ei să ajunga la slujbă.
Cu ochii lipiţi de somn, îmi trăgeam pe mine dresurile, cărora atunci le ziceam ştrampi, şorţuleţul gri-bleu şi fundiţele. Cizmuliţele roşii de cauciuc, paltonaşul în carouri şi căciula completau ţinuta zilnică de grădiniţă la începutul primăverii.
E tot martie acum 20 de ani
Rexona a lansat ieri, in cadrul unui eveniment, la care a fost o placere sa iau parte, noua gama de deodorante Rexona Cristal.
Invitata de onoare a fost doamna Oana Pellea, o femeie memorabia, careia i-am citit anul trecut Jurnalul si mi-am apropiat-o, astfel, intr-un anume fel. Desi a vorbit doar cateva minute, ea a reusit sa electrizeze audienta si sa o faca, cum spunea dumneaei, sa constientizeze momentul, sa nu-l considere doar o bifa pe agenda din ziua respectiva. “A fi memorabil insemna a lasa urme”, in antiteza cu ceea ce presupun noile produse Rexona, respectiv “fara urme”.
Mai tineti minte deodorantele de prin anii 80? Nu va nascuseti inca? Aha, pai sa va spun, pe vremea aia erau un lux. Doamna Pellea spunea ca atunci cand Amza a adus dintr-un turneu un spray Rexona, a simtit ca occidentul a intrat in casa lor. Nu se poate explica mai bine de atat, cam ce insemnau pentru noi chestiile astea la vremea respectiva. Acum e altceva, dar femeia e tot femeie si feminitatea isi cere dreptul ei major, in orice timp am trai.
Rexona Cristal vorbeste despre feminitate in orice imprejurare in care surprindem azi femeia: romantica, spontana, aventuroasa si senzuala. Cele trei vedete, ambasadoare ale campaniei, prezente si ele la eveniment, sunt Alina Chivulescu (like Audrey Hepburn, my favorite) , Diana Dumitrescu (like Marilyn Monroe) si Laura Cosoi ( like Angelina Jolie). Ne-au vorbit despre atitudinea si indrazneala care fac orice femeie moderna sa devina memorabila, recunoscand firesc ca ele sunt abia la inceputul acestui demers.
Fetele astea sunt ireal de frumoase. 🙂 Compania lor in cadrul evenimentului a ridicat temperatura si ne-au facut sa ne gandim ca tot ce avem de facut pentru a deveni memorabile, este sa traim pentru noi, sa facem tot ce ne place, sa pasim frumos pe cararile unde viata ne duce si sa lasam ceva in urma noastra.
Si restul de poze Continue reading Oana Pellea-femeia memorabila