Tag: fete

Link-urile săptămânii

Haideți că săptămâna asta am primit mai multe propuneri, e drept că majoritatea venite chiar de la autorii articolelor, dar dacă nu ne promovăm noi, atunci cine. Mi-ar plăcea însă ca pe viitor să avem puterea de a promova și articolele faine scrise de altcineva.

  • Prima recomandare vă trimite la Ana, care ne dă câteva sfaturi despre ce trebuie să știi când plănuiești concediul în afara țării. Mărturisesc că și eu sunt interesată de toate lucrurile astea, nu vreți să știți câte ore petrec plănuind până la cel mai mic detaliu excursia asta.
  •  pentru că este pentru o cauză pe care și eu o sprijin, la punctul doi vă voi da două link-uri către recenzii de cărți din campania vAlluntar a celor de la editura All. Carmen face o recenzie unei cărți despre grădinărit, necesară celor cu grădini întinse, dar și celor care iubesc plantele, stau la bloc și au doar câteva ghivece. A doua recenzie e cea făcută de Ioana unei cărți de bucate de data asta, o carte despre bucătăria chinezească. Trebuie să fie foarte fain să știi să-ți faci acasă tot felul de rețete chinezești. Sper că știți că pentru orice comentariu lăsat de voi la articolele care participă la campania vAlluntar, oamenii de la All fac 3 minute de muncă voluntară. Din păcate nu toate editurile se pot lăuda cu fapte bune, de exemplu Rao nu-și plătește traducătorii și asta nu poate fi decât foarte rău. Oare cum se pot privi în oglindă oamenii ăștia?
  • Pe Cosmin Andreescu l-am cunoscut (doar virtual deocamdată), ca și Sabina, tot când a vrut să doneze niște bani pentru cazul fetei din Timișoara, Valentina, remember? Săptămâna asta el a publicat pe bolgul Sabinei Cornovac o poveste despre el și despre viața alături de urmașii lui Hitler. Foarte interesant! Și tot despre străinătatea văzută prin ochii românilor puteți citi un fain articol și la Maria. Și Cosmin, și Maria au promis continuări ale articolelor, așa că le așteptăm cu interes.
  • O poveste despre cum se petrecea noaptea nunții în alte vremuri, ne scrie Mixy, a cărei bunică are curajul acum în aproape ultimul ceas să le spună nepoților adevărul. Cu umor, desigur.
  •  Oana încearcă să câștige la alba-neagra și vrea să înțeleagă cum merge treaba în sistemul sanitar românesc. Sper că s-a lămurit.

Continue reading Link-urile săptămânii

Sunt o zgârcită

Nu-s în stare să-mi iau o rochie. O rochie mai cu pretenții vreau să spun, că de cârpe mi-e șifonierul plin. 🙁

De câte ori trebuie să merg la un eveniment mai important îmi pun în cap treaba asta: gata, acum e momentul să-mi iau o rochiță frumoasă, clasică dar foarte elegantă,  pe care s-o pot folosi și cu alte ocazii. V-am zis că-s zgârcită da? Bine că se aplică asta doar când e vorba de mine.

Ce să zic, am fost la vreo câteva evenimente din astea, dar de fiecare dată am ocolit cumpărarea acelei minunate rochii la care visez și pe care, culmea, aseară am și găsit-o. E finuță, elegantă, se potrivește cu evenimentul, cu pantofii. Ba chiar și cu silueta mea se potrivește.

Continue reading Sunt o zgârcită

Liniștea dinaintea furtunii

După ce două zile la rând m-am ținut de distracții și cunoscut oameni noi, azi ne pregătim de #letsdoitro. Bine, echipa noastră (care-i numeroasă și e foarte mișto) nu are nici măcar un morman de gunoi alocat, dar ce mai contează asta când esti plin de intenții frumoase. Gunoi e în țară, slava domnului.

Hai să le luam pe rând.

  • Acum doua zile am stat la povești suedeze, față în fața și suflet lângă suflet cu Lia. A venit copilul ăsta (pentru mine-i un copil) de acolo cu atâtea povești frumoase, ce spun eu povești că-i deja basm ce i se întâmplă, încât nici n-am observat când trece timpul și mi se golește frappe-ul. Da frappe, acum pot să spun asta, în seara cu pricina n-am putut, m-am uitat în meniu, am văzut prețul la caffe latte și le-am lasat fetelor care-au rămas, bani pentru unul din asta. Sper că nu m-au înjurat prea tare la nota de plată. 😀
  • Aseară m-am văzut cu parte din echipa noastră de acțiune la curatenia de sâmbătă și cu o parte care nu poate veni, dar a contribuit cu o mititică părticică, știe el despre ce-i vorba. O să vi-i prezint eu pe fiecare, dar nu acum, întâi să-i vedem pe teren. Glumesc, oameni-s faini de tot și abia aștept ziua de sâmbătă să-i cunosc pe toți și să umplem sacii ăia mari și mulți pe care îi vom cumpăra azi.  Bine, cum spuneam și mai sus, n-am reușit să ne alocam un morman aseară pentru că ceva nu merge în aplicația #letsdoitro. Deși noi suntem zece membrii înscriși, acolo apăream fără forță de lucru, adică ne spunea că suntem în stare sa strângem 0 (zero) saci. Măi, stați puțin, suntem noi fără mușchi, stim că și gunoiul e mult, dar chiar așa, să nu fim în stare să adunăm niciun sac. 🙁 Sper să apucăm azi să ne alocam mormanul, nu de alta dar era harta aia plină de gunoaie. Plină, plină.

Continue reading Liniștea dinaintea furtunii

Cu iPad-ul în poșetă – II

Partea I o puteți citi  aici, deși nu cred că există cineva care nu-l cunoaște deja pe Costin. 😀

Raluca era genul de fată care se știe frumoasă dar se dorește și deșteaptă. Și cum în școală n-a prea avut timp de lecții pentru că era copleșită de admirația băieților, fata îi mulțumește in fiecare zi Domnului că trăiește în vremurile astea, când tehnologia te ajută, dacă nu să devii, atunci măcar să pari mai inteligent. Citește cărțile pe net că-i mai comod, tot aici își caută informațiile despre tot ce-o interesează, folosește mult rețelele sociale și acumulează repede informația. Avea acum net și pe telefon ca orice PR-istă în devenire.

Primul ei telefon cu net fusese un Blackberry 9105 pearl 3G black , auzise că oamenii serioși folosesc așa ceva iar ea voia să fie luată în serios. Măcar până își găsea un job bun în șoușăl midia. În câteva luni însă, invidioasă pe colegele ei care își făceau poze mult mai frumoase sprijinind cele mai frumoase mașini care opreau în fața liceului, și-a rugat tatăl (un om pâinea lui Dumnezeu, chiar daca fusese boxer la viața lui) să-i înlocuiască blackberry-ul cu un Samsung I9000 Galaxy S black 8GB. Omul, care avea un pic mai multă minte față de copilă, i-a luat un telefon nou, mai de liceeancă așa, adică un Samsung S5570 Galaxy mini white. Deși nu era ce-și dorise ea, Raluca l-a îndrăgit pe micutul Mini numaidecât, mai ales că în mintea ei  alb înseamna aproape iPhone, deci ajunsese acolo unde ea nici nu sperase. Fata avea acum timp să se concentreze pe învățătură că nu voia să ajungă bătaia de joc a A-listerilor. 😀

Continue reading Cu iPad-ul în poșetă – II

Flori, fructe, fete…

Ca în fiecare an, am reușit și în 2011 să avem pe cei doi metri pătrați de pământ din curte, o mulțime de flori și fructe. Iată câteva:

P.S. Ne vedem după amiază la SkirtBike și dacă nu erați convinse încă, uite de ce trebuie să nu lipsiți. 🙂

Pentru că putem

Am vrut să vă zic apocalipsă plăcută, dar și sub forma de glumă sună cam sinistru.

Așa că mai bine tac și azi pentru că săptămâna viitoare vă voi invita, ruga, convinge, obliga, și ce mai vreți voi să vă fac pentru a participa la cel mai frumos eveniment pentru fete, ce va avea loc duminica viitoare pe străzile Bucureștiului. Nu spun mai multe, doar atât: în 29 mai după amiază păstrează-ți liber în program. 🙂

Bună! Ce faci?

A fost cel mai frumos 1 Martie din câte au existat. Aș vrea să-i mulțumesc într-un fel Cristinei Bazavan, despre care știam că-i super-woman, dar când deja ai o impresie la superlativ despre cineva, mai departe de asta nu-ți găsești cuvinte, așa că-i spun simplu: Mulțumesc, Cristina!

Am văzut alături de alte 49 de bloggerite (aveți poze mai jos) un film românesc despre care se va vorbi mult. O comedie romantică extrem de reușită, în care actorii se poartă natural.

Dar suprizele au fost departe de a se fi terminat. Imediat dupa film în fața noastră și-au facut apariția în carne și oase, două dintre actrițele pe care tocmai le admirasem pe ecran. Dana Voicu si Ana Popescu. Frumoase și talentate, ne-au povestit cum au decurs filmarile, cât de greu (sau nu) le-a fost să-și joace rolurile perfect, cum se recunoaște o camașă de barbat însurat, cât de ușor au trecut de la relația profesor (Dana)- elev (Ana), la cea de șefă (Dana) și subaltern (Ana), și multe, multe lucruri interesante de la filmari.

Continue reading Bună! Ce faci?

Ținută de blogger

Ok, pentru ținuta asta ne trebuie un blogger care cîștigă ceva bani, și nu neapărat din  scris. Și da, poate să fie fată. 😀

Să zicem că ți-ai început activitatea pe blog de ceva vreme, iar acum a venit timpul să-ți întâlnești partenerii de blogăeală și altfel decât virtual. Fie că te vei întâlni cu ei la un celebru twittmeet, fie că mergeți la o conferință pe teme de online, tu te simți ca înainte de prima întâlnire cu băiatul acela care-ți plăcea în liceu, chit că de data asta nu ți s-au aprins călcâiele.

Ei bine, dacă te vei afla în situația asta, ar trebui să-ți pui problema așa: “Tu, dar ar trebui să arăt bine, prima impresie contează și nu se știe ce prostii voi spune pe acolo de emoție, măcar să fiu îmbrăcată mișto”.

Continue reading Ținută de blogger

Femina

Pentru că am tot auzit despre carduri bancare create exclusiv pentru femei sau săli de fitness doar pentru sexul slab, mi-am amintit de-o perioadă foarte frumoasă din viața de liceu.

Era imediat dupa revoluție și în Târgoviște începeau încet-încet să apară barurile și cafenele. Cum noi eram încă în liceu și nu fusesem până atunci în niciun bar, era un pic ciudat să ne facem debutul așa oricum. Ideea era că locuiam într-un oraș mic și majoritatea colegelor mele fumau. 😀 Le era frică să nu le vadă cineva cunoscut cu țigra în mână (da, era suficient) și să afle astfel părinții de micul lor viciu. Oare asta mai e valabil și-n zilele noaste?

Continue reading Femina

Mami, trebuie să mă vopsesc

Ce ţi-e şi cu părul ăsta. Ţi-l dă mama natură creţ, tu eşti nemulţumită că îl vroiai drept. Dacă ai avut noroc şi părul îţi stă drept şi mai e şi bogat, tu îţi iei cele mai performante bigudiuri şi ti-l faci creţofolin. Dacă eşti blondă şi diafană, sigur ai fi vrut părul negru sau măcar roşcat, pe când toate brunetele posibile se visează blonde îmbracate în alb. Life sucks, I know!

M-am născut cu un păr castaniu, culoare extrem de la modă acum vreo doi ani. Din păcate atunci eu aveam părul vopsit, deci nu m-a ajutat deloc faptul că pe dedesubt eram la modă. Chestia asta cu vopsitul am început-o în primul an de facultate. Ţin minte că mi-am făcut rezervare la coaforul hotelului Dorobanţi (mama unei colege de facultate era coafeză acolo, nu vă imaginaţi că ştiam eu de Dorabanţi) cu gândul de a mă tunde şi vopsi. Exista un singur impediment, tata îmi spusese că n-am voie să mă vopsesc, cât timp mai vreau să vin acasă. A mai zis ăsta bătrân al meu că dacă mă mărit şi soţul meu e de acord să mă fac şi albă în cap atunci el n-o să mai aibă nimic împotrivă, dar până atunci: “Uite, tată, ce păr frumos castaniu ai, nu se cade să-l vopseşti!”

Aşa stând lucrurile, înainte de a merge la coafor îl sun pe tata şi îi spun:”Bate-mă, omoară-mă, m-am vopsit şi-mi stă super.” Voiam să văd care-i reacţia lui şi mă aşteptam să mă facă cu ou şi cu oţet, dar taţii de fete nu sunt aşa. E numai gura de ei. Al meu, când a auzit că m-am vopsit deja, deci faptul era consumat, mi-a zis: “Să-ţi fie de bine, când vii acasă să te vedem şi noi?” Vă daţi seama cu ce inimă usoară m-am dus eu la coafor ştiind că am binecuvântarea tatălui. 🙂 Şi da, mi-a ieşit chiar super noua freză. Atunci.

Continue reading Mami, trebuie să mă vopsesc