Tag: bloguri

Vacantele (scurte și rare) de anul acesta

N-am scris de mult, mi-e dor de tot și toate, mă mănâncă degetele să înșir cuvinte, mi se compartimentează ideile în cămăruțele  creierului și tare mi-e ca acolo vor rămâne pe vecie, dacă nu iau taurul de coarne.

Dar până la idei, avem fapte. E drept că sunt din cele de zi cu zi, dar nu-i viața noastră o înșiruire de fapte? Asta până la concediu. 🙂

Mai sunt câteva zile ( vreo 9) și plecăm la Balcic. Va fi un weekend scurt și romantic (sperăm) petrecut la malul mării. M-a inspirat postarea asta de pe lumeamare, dap, Roxana, ai convins oameni să meargă să vada Balcicul. Va fi prima plecare la odihnă pe care o facem fără fete, după mulți, mulți ani. Bineînțeles că sunt mari acum, bineînțeles că nu mai vor să meargă nicăieri cu noi. Fac aici o paranteză și vă povestesc o chestie. Ieri am fost cu fetele să-și facă abonamente la fitness, și după primul antrenament, în drum spre casă, le spuneam că și Sorin vrea să se mobilizeze și să meargă vara asta regulat la sală, și le-am sugerat că ar fi super să meargă împreună. Sonia îmi dă replica nazal: dacă vine tati, eu mă las de sală.

Continue reading Vacantele (scurte și rare) de anul acesta

Perechea de blugi a fost câștigată de…

… Ioana. Hai că a picat exact ca un cadou de ziua ta, chiar daca au trecut deja câteva zile de atunci. 🙂

În tragerea la sorți au intrat toate fetele care au comentat, mai puțin MMA căreia mi-ar fi fost un pic greu sa-i trimit blugii în Canada. Dar ea are de la mine o pereche de blugi dacă binevoiește să treacă vreodată, în viața asta, pe la mine sau, cine știe, dacă mă duc eu la ea. 😀

Rezultatele au ieșit așa:

Continue reading Perechea de blugi a fost câștigată de…

Concurs

De data asta nu dau nicio carte, cine doreste cărți poate merge aici și se poate umple de cărți cu puțină voință. La mine de data asta premiul va fi o pereche de blugi (maxim măsura 30, așa că cine nu se încadrează și totuși participă, înseamnă că-i un om bun căruia îi place să facă cadouri :D).

Ce vreau de la voi în schimbul blugilor? Nimic. Adică e de ajuns un comentariu fie el și gol. Haha, habar n-am dacă un comentariu poate fi gol. Revenind, concursul este făcut cu ocazia schimbărilor care au avut loc în viața blogului (care fie vorba între noi, are și el vreo 4 ani și a trecut prin multe în tot timpul ăsta) și vrea să strângă la un loc cât mai mulți cititori, fie ei vechi sau noi.

Evident că mi-ar plăcea să-mi spuneți de când citiți, cum ați nimerit aici, ce nu vă place, ce-i stricat, ce post v-a plăcut cel mai mult, chestii din astea, dar dacă nu vreți să spuneți, nu-i nimic, nu vă scad șansele, câșigătorul îl alegem prin tragere la sorți, mă gândesc eu la un mod original de a o face. Numai că….

Continue reading Concurs

Despre articolele plătite

Nu știu alții cum sunt, dar eu visez la zile în care micul dejun să-mi fie servit gata preparat, la o masă mare înconjurată de oameni frumoși, într-o cafenea chic din centrul Bucureștiului, unde să ajung cu bicicleta în fiecare dimineață. Desigur, ca în orice vis nerealist asta nu se va întâmpla pe de-a-ntregul niciodată, dar măcar o parte din el mi s-a împlinit azi, când am ajuns încă adormita la Trattoria Buongiorno în Piața Victoriei și-am participat la #SMbrekfast la invitația Standout. A fost genul acela de întâlnire de la care n-ai mai fi plecat, adică, Elena și Ionuț au trebuit să ne mulțumească de vreo trei ori pentru participare pentru a ne face să ne ridicăm (vorbesc de aceia dintre noi care nu erau așteptați în alte părți și care au fost nevoiți să plece)  🙂

S-a discutat despre bunele practici pe bloguri, despre publicitatea platita si felul in care cititorii nostri de zi cu zi o percep, despre felul în care ar trebui să vă anunțăm că urmează să citiți o chestie pe care am scris-o pentru o companie, etc.

Știu că foarte mulți cititori de bloguri, deși citesc constant blogurile respective, refuză să parcurgă posturile plătite, nu comentează la ele sau, și mai rău, îi strigă bloggerului în față, faptul că s-a vândut, că l-au cumpărat ăia și mai știu eu ce. Pe vremea când eram la început cu blogul sau mi se pare că nici nu-l aveam, citeam vreo trei bloggeri de la noi, iar atunci când vedeam la ei vreun advertorial, aveam tendința de a-i aprecia și mai mult. Îmi spuneam ceva de genul: Vai, ce tare e ăsta dacă Vodafone (de exemplu) își face publicitate la el pe blog. După articolele alea, mai cu admirație citeam ce scriau ei acolo și le luam în seamă părerile. Bine, poate sunt eu o ignorantă, dar să-ti fie ciudă că unul muncește, face bine ce face și companiile îl caută pentru a-i propune să-i facă cunoscute produsele sau serviciile prin intermediul blogului său, platind-ul pentru asta, să te oftici, zic, până-ntr-acolo încât să-i spui că e vândut, mi se pare că nu prea îți face cinste ție ca om.

Continue reading Despre articolele plătite

Cu iPad-ul în poșetă – II

Partea I o puteți citi  aici, deși nu cred că există cineva care nu-l cunoaște deja pe Costin. 😀

Raluca era genul de fată care se știe frumoasă dar se dorește și deșteaptă. Și cum în școală n-a prea avut timp de lecții pentru că era copleșită de admirația băieților, fata îi mulțumește in fiecare zi Domnului că trăiește în vremurile astea, când tehnologia te ajută, dacă nu să devii, atunci măcar să pari mai inteligent. Citește cărțile pe net că-i mai comod, tot aici își caută informațiile despre tot ce-o interesează, folosește mult rețelele sociale și acumulează repede informația. Avea acum net și pe telefon ca orice PR-istă în devenire.

Primul ei telefon cu net fusese un Blackberry 9105 pearl 3G black , auzise că oamenii serioși folosesc așa ceva iar ea voia să fie luată în serios. Măcar până își găsea un job bun în șoușăl midia. În câteva luni însă, invidioasă pe colegele ei care își făceau poze mult mai frumoase sprijinind cele mai frumoase mașini care opreau în fața liceului, și-a rugat tatăl (un om pâinea lui Dumnezeu, chiar daca fusese boxer la viața lui) să-i înlocuiască blackberry-ul cu un Samsung I9000 Galaxy S black 8GB. Omul, care avea un pic mai multă minte față de copilă, i-a luat un telefon nou, mai de liceeancă așa, adică un Samsung S5570 Galaxy mini white. Deși nu era ce-și dorise ea, Raluca l-a îndrăgit pe micutul Mini numaidecât, mai ales că în mintea ei  alb înseamna aproape iPhone, deci ajunsese acolo unde ea nici nu sperase. Fata avea acum timp să se concentreze pe învățătură că nu voia să ajungă bătaia de joc a A-listerilor. 😀

Continue reading Cu iPad-ul în poșetă – II

Cu iPad-ul în poșetă – I

Cea mai râvnită fată din blogosferă cartier fusese de acord să iasă cu Costin. Era atât de emoționat încât aproape că-și dorea să n-o fi invitat pe tipă. Ce i-a trebuit lui să se lege la cap cu cea mai tare? Normal ar fi fost să n-aibă așa mari pretenții, că el nu-i cine știe ce baiat de bani gata, și fetele astea se țin aproape cu cheltuială multă, știa el. Pentru început  nici n-o invitase în club, ci alese s-o plimbe pe fată câteva ore prin parc, să-i arate  rațele și broaștele țestoase de pe lac, să asculte greierii pe înserat și să înțeleagă și el de ce toți băieții o doreau pe ea, ca doar frumoase mai erau primprejur.

Lui nici măcar nu i se aprinserseră călcâiele după domnișoară , era doar curios. Atunci de ce naiba era așa emoționat? De unde gheara asta care-l strângea de suflet? Apoi a înțeles: dacă nu s-ar fi ridicat la standardele fetei, cariera lui de Don Juan al blogosferei cartierului s-ar fi incheiat brusc aici.

Așadar, trebuia să ia măsuri:

Continue reading Cu iPad-ul în poșetă – I

Pe net cât e ziua de lungă

Pentru că măcar primul articol după schimbarea temei blogului am zis să fie unul mai serios, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să vă povestesc cum îmi petrec eu o zi pe internet. Pe ce site-uri/blog-uri mă plimb, cât stau aici la mine (am obiceiul să mă citesc singură, să fiu, astfel, sigură că am măcar un cititor fidel), de pe ce calculatoare fac asta (da, chiar dacă nu plec de acasă, intru pe net de pe 4-5 device-uri), și-om mai vedea ce vă mai spun.

6-6.30 Trezirea. După ce-mi fac cafeaua și spăl aragazul (invariabil o dau în foc pentru ăa o las la făcut și intru în baie), îmi pun o litră de lapte peste ea și îmi fac triumfatoare intrarea în birou, de cele mai multe ori în camașă de noapte. 😀

6.30-8.30 Spun “bună dimineața” pe twitter, și deschid înca 6 taburi (toane, gmail, zoso, arhi, DailyCotcodac, goo.gl și din nou toane). Citesc ultimele doua articole de la fiecare (chiar și de la mine :))  ) scriu un comentariu, două,  dacă am ceva de zis (de obicei am, că nu mă pot abține) și mă întorc la toane. Scriu ceva pentru blog, de obicei ce visez noaptea, asta dacă n-am scris seara târziu și e deja publicat ceva în ziua respectivă. Când nu scriu visele de noapte, se cheamă că am inspirație sau s-a întâmplat deunăzi ceva notabil, de care aș vrea să-mi amintesc peste ani, și cum nu mă mai ajută ținerea de minte, am zis că-i bine să rămână aici scris. Asta a fost cred una dintre cele mai înțelepte decizii din viața mea (deocamdată au fost doar trei), pentru că deja, uneori când citesc ce-am scris acum 2-3 ani, stau și mă întreb dacă eu chiar am trăit chestiile alea. Și le-am trait, credeți-mă, pentru că am o regulă creată chiar pentru situațiile astea de incertitudine: “Nina, nu inventa lucruri despre tine, dacă nu vrei să ai false amintiri”.

Continue reading Pe net cât e ziua de lungă

Dacă e marți, avem trei link-uri

Mai repede decât m-aș fi așteptat a venit din nou ziua de marți și zic să o primim cum se cuvine, aruncând un ochi pe trei articole draguțe din minunata noastră blogosferă, fie pentru a ne mai descreți frunțile, fie pentrua ne aminti că suntem oameni și zilele astea e Săptămâna Mare. Ia să vedem:

  • un scurt intro în stilul Groparului care ne anunță că a venit cu povești frumoase și mai ales amuzante din Jermania;
  • Roxana încearca sa ne determine sa schimbăm un pic felul în care percepem bâzâitul insectelor în urechile noastre. Mda,  când mă gândesc că se apropie sezonul…
  • Poam că aveți fiecare dintre voi ceva de dăruit. Nu trebuie să fie ceva nou și nu trebuie să fie mult. Fie că e vorba de haine, jucării, dulciuri sau pur și simplu alimente, un pachet trimis zilele astea către o familie care se va bucura de primirea lui mai mult decât ne putem noi imagina, ne va aduce în suflete un sentiment greu de descris, acela că n-am stat cu mâinile în sân uitându-ne la suferința altora, ci am împărțit cu cineva bucuria de a avea. Aveți aici o listă cu oameni care au nevoie de noi zilele astea mai mult decât oricând, eu am pus ieri la poștă un pachet cu haine și alimente pentru familia Moldovan, poate aveți timp să trimiteti si voi câte ceva cui doriți. Lista asta nu-i obligatorie, e de ajuns să ne uităm în jurul nostru și vom vedea cu siguranță pe cineva care s-ar bucura fie și numai de un cozonac pe masa lui de Paște. 🙂

Continue reading Dacă e marți, avem trei link-uri

Povești de marți

Pentru că blogosfera e plină de povești frumoase pe care nu toată lumea reușește să le citească, din lipsă de timp, din necunoașterea blogurilor  sau pentru că nu a recomandat nimeni articolul, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să fac ziua de marți ziua celor trei linkuri, o zi  în care vă voi recomanda trei articole care mi-au plăcut din blogosferă. Îmi place să cred că nu trebuie să fii cine știe ce blogger ca să poți recunoaște și recomanda un articol frumos, interesant și bine scris. Așadar începem azi cu:

  •  Lia care își încheie un articol foarte frumos despre frică și curaj, așa: “Nu știu cât de mare legătură (sau poate toată) cu frica și curajul are ce vă voi spune, dar eu consider viața un măr imens din care mușc cu pasiune. Mai dau și de viermi, de zone stricate și amare, mă mai înec cu o coajă, aș putea să mor sufocată cu o bucată intrată pe calea greșită, dar până la cotor, Doamne! ce senzații, ce dulce-acrișor, răcoros, gustos, aromat, colorat, fabulos e mărul viață!” citește întregul articol
  • Tomata ne plimbă puțin prin Europa și detaliază vizita ei la Bruxelles, așa că, dacă n-ai nici timp și nici bani să vezi capitala Belgiei în primăvara asta, dar îți permiți măcar un sfert de oră de concediu petrecut pe net, citește articolul. Va fi ca și cum ai fost acolo. Mă rog, aproape ca și cum…  
  • Ca să nu zică lumea că fac discriminare și nu recomand și-un articol scris de un baiat, uite că încerc să echilibrez balanța recomandînd un articol despre fete (cum altfel) scris de un reprezentant al sexului opus frumosului, deși Criserb e un baiat foarte draguț, un articol care nu prea ne face cinste nouă fetelor, dar la care avem ocazia să răspundem. Că dacă n-o facem înseamnă că omul are dreptate și asta e grav. citește articolul 

Continue reading Povești de marți

Azi blogosphera are toane

Uite că a venit și vremea asta. Nu la norii de afară ma refer, ci la vremea în care se bat reporterii să-mi smulga un interviu. Not. Glumesc evident, mai sunt vreo 6 luni pana atunci. Hahahaha.

Hai bre că nu vă păcalesc, uite deja a apărut în blogospheră un interviu cu doamna toane, aici de față:

1. De ce un blog cu toane? Ce te-a făcut să spui: „Da! Voi ţine un blog!”? Ce înseamnă el pentru tine, acum, după 3 ani?

Continue reading Azi blogosphera are toane