Exceptionalii

exceptionalii2013În prima zi din an mi-am cumpărat o carte. Ieri am terminat-o și azi vreau să vă spun cum a fost. Deși anul trecut am citit multe cărți, nu prea am scris despre ele pe blog și vreau să nu se mai întâmple asta, pentru că mi-e mai ușor mie să-mi amintesc la sfârșit ce-am citit. Știu, aș putea să folosesc tot felul de site-uri și aplicații mișto care-ți țin evidența, dar știți ceva, astea nu-s pentru mine. Eu sunt mai old fashion (nu credeam să spun vreodată asta) și prefer ori să le scriu pe blog, ori să le țin minte. Vorbim azi despre Excepționalii, o carte scrisă de Malcom Gladwell care vă va răsturna toate preconcepțiile despre oamenii de succes.

Trebuie să ai talent? Trebuie! Trebuie să înveți cât poți de mult? Trebuie! Trebuie să muncești pe brânci? Trebuie! Sunt astea de ajuns pentru a ajunge un om de suuces? Nu sunt! La fel de mult ca talentul, ambiția, munca și învățătura, contează și contextul economic, mediul familial, perioada în care te-ai născut… Practic contează să fii omul potrivit la locul potrivit. Desigur, Gladwell își argumentează excelent ideile, cu studii de caz și exemple excelente pe care musai trebuie să le cunoașteți.

Acum, să nu ne culcăm pe o ureche, nu vei fi niciodată la locul potrivit dacă nu ești suficient de bine pregătit. Se spune că regula, pentru un a fi foarte bun într-un domeniu, este să ai 10000 de ore de muncă traspuse în practică. Zece mii de ore este numărul magic al măiestriei.

Continue reading Exceptionalii

Invat franceza cu ajutorul englezei

Una din rezoluțiile de anul ăsta a fost să încep să învăț franceza. Mergem din ce în ce mai des în Belgia și e jenant să nu știu să cer o pâine sau să-mi iau un bilet de autobuz în limba lui Voltaire.

Cum timpul îmi permite doar câteva minute de exercițiu pe zi, am vrut să găsesc ceva care să mi se potrivească, și-am căutat pe youtube. Bineînțeles că am găsit o mulțime de filmulețe, serii, canale care să mă învețe, mai mult decât mă așteptam, clar.

După ce am pierdut (sau câștigat) câteva zile orbecăind în infinitatea informaiilor de tot felul, am găsit  acest canal, unde un tip vrea să ne învețe franceza în timp ce dormim. Ce ne-am putea dori mai mult de atât? Ok, trebuie să învăt cum naiba să dorm cu căștile în urechi și gata. Glumesc! N-am să fac asta, pentru că eu vreau să știu și să scriu, așa că va trebui să casc și ochii.

Continue reading Invat franceza cu ajutorul englezei

Poze cu copiii pe net

Nu știu dacă e bine. N-am nicio teamă cum c-ar fi rău.

Aud zilele astea că-i rău să-ți pui poze cu copiii pe facebook sau în general pe net. Ok, e rău dacă pui în fiecare zi poze cu ei, dar  doar pentru că-ți bombardezi prietenii care probabil îți știu de acum copilul și-n ipostaze pe care n-ar fi dorit să le știe, dar de aici și pînă la legenda drobului de sare, cum că vin pedofili și ne fură pozele cu puștimea, cum că se poate întâmpla să-ți apară vreo poză pe cine știe ce site, în cine știe ce reclamă… Serios? Astea-s temeri de oameni care trăiesc în 2016 și-și mai și câștigă existența pe net?

A, ți-e teamă că te va judeca copilul mai târziu? Asta-i altă poveste, pe care stă fix în puterea ta de părinte să ți-o asumi. Dacă pui poze cu copiii tăi dezbrăcați, ai tu o problemă, înaintea celor care-ți vor fura pozele pentru cine știe ce chestii murdare.

Din experiență vă spun, copilele mele au crescut și azi se uită și citesc cu drag tot ce am scris și-am postat despre ele de-a lungul timpului. N-au avut nicio problemă cu ce-am făcut, s-au bucurat să citească chestii despre ele, iar de la o anumira vârstă și-au pus chiar ele singure poze pe net. E lumea asta în care trăim. E timpul ăsta. Sunt vremurile.

Continue reading Poze cu copiii pe net

Bine ai venit, 2016!

2016De azi înainte îmi va plăcea ziua de luni. Asta nu face parte din rezoluțiile pe care mi le propun pentru anul acesta, e doar o constatare. Am si două argumente pentru asta, primul e că scriu pe blog pentru prima dată în 2016 într-o luni și al doilea se referă la faptul că am hotărât ca ziua de azi să fie liberă.  Și azi e luni. 😀

Acum că am făcut introducerea asta drăguță care i-a enervat deja pe aceia dintre voi care deja sunt la muncă, vreau neapărat să scriu o serie de chestii pe care mi le doresc întâmplate anul acesta. Bine, seamănă mult cu acelea de anul trecut pe care nu le-am îndeplinit decât în proporție de 70%, dar ce-am fi fără planuri, fără repere, fără liste la care să ne întoarcem? So:

  1. Sănătate Îmi doresc să avem grijă de sănătatea noastră și să fim cu toții lipsiți de evenimente legate de dureri și doctori anul ăsta. Vorba mamei: după ce că avem o  singură viață , nici în aia nu putem fi sănătoși de la un cap la altul! 
  2. Casă Aș vrea să păstrăm armonia de care ne bucurăm acum, până la adânci bătrâneți. Să avem grijă unii de alții și să ne bucurăm de reușitele alor noștri, așa cum plângem la necazurile lor. A, și tot la categoria casă vreau să-mi iau anul ăsta un uscător din ăsta de rufe, tocmai am aflat că după ce îl ai, te gândești cum ai trăit până atunci fără el. Iar dacă câștig la loto îmi voi lua și un fotoliu din ăsta.
  3. Afaceri Aici lucrurile se complică, n-au stat bine deloc anul trecut, avem de gând să facem câteva schimbări care sperăm să ne ducă în zona cu scări îndreptate în sus, dacă nu cumva pe o bandă rulantă, tot așa, cu direcția înainte.
  4. Cărți Ăsta e puctul la care în fiecare an stau bine, sper să fie la fel și 2016, mai ales că am o mulțime de cărți în book reader și am citit deja 2 anul ăsta. Una din ele old fashion, simțind hîrtia și dând pagină cu pagină.
  5. Vacanțe Ca și anul trecut, cel puțin 2. Una Grecia și alta tur de Europa cu Belgia cu tot. Poate și cu Spania. Depinde de punctul 3.
  6. Limbi străine. Am început deja lecțiile de franceză, îmbunătățim și engleza și ne ținem de ele tare de tot. Vorbim la sfîrșitul anului. În germană. :))

Continue reading Bine ai venit, 2016!

Brian Tracy – Incepe cu ce nu-ti place

incepe cu ce nu-ti placeAi putea pierde tot ce deții – casa, mașina, slujba, contul de la banca – dar atâta timp cât îți rămâne abilitatea de a produce, poți să recuperezi totul și chiar mai mult. 

Am citit cartea în dimineața de Crăciun. știți voi, atunci când mama se învârte încă prin bucătărie, copiii discută despre ce vor face după celebra masă de prânz, și soțul termină selecția de filme pe are le vom vedea în vacanța asta.

Mi-a plăcut foarte mult, dar asta contează cel mai puțin, pentru că mie, în general, îmi plac cărțile. Acționam până acum altfel decât zice titlul? Acționam. Am s-o mai fac de acum? N-am s-o mai fac. Ia să vedem cu ce am mai rămas: Continue reading Brian Tracy – Incepe cu ce nu-ti place

Oficial e vacanta

Neoficial azi la prânz vine cineva să ridice niște marfă (n-a mai venit, vine mâine, deci nici maine nu-i complet vacanță) , mai trebuie să merg la trezorerie (nu m-am mai dus), și mă uit încă în cont din  3 în 3 ore, poate, poate, vreun client se gândește să-mi plătească și mie anul ăsta facturile (doh, în loc să intre, au ieșit niște bani).

Altfel e vacanță. Dar griji tot sunt, sentimente de neputință tot sunt. Am luat cadouri pentru aproape toată lumea, mai puțin pentru copiii mei. Pentru că nu știu ce-și doresc. Ok, vor aifoane și chestii ciudate, bilete la concertele lui Biber din state, dar nu-am eu cum să le pot da cadou așa ceva acum. So, mai am doua zile o zi să le găsesc cadourie perfecte.

În rest, snickers-ul e gata, salata de boeuf la fel, de tobă și de caltaboși a avut mama grijă deja. Mâine doar fierbem sarmalele și ne pregătim de venirea Moșului.

Continue reading Oficial e vacanta

Sfarsit de săptămână, vineri și început de weekend

Am vrut să scriu ieri un post de genul: Azi nu scriu nimic. Atât. Apoi n-am avut timp să-l scriu. Azi nu mai am nicio scuză. E vineri.

Pentru noi vinerea e o zi destul de grea, chiar dacă vine weekendul. De obicei vinerea terminăm comenzi, livrăm marfa, pleacă exportul si se plătesc salarii. Si azi e tot o vineri din asta, doar că azi, după program, plecăm la țară.  E sfârșit de an și vorbim de operatiunea porcul. Ne vedem din nou acolo cu mic cu mare, de data asta lipsește doar copilul Iulia care are ceva treabă cu dansurile în weekend.

Ne auzim duminică cu șorici și povești.

Continue reading Sfarsit de săptămână, vineri și început de weekend

Câteva de miercuri

Azi o să vi le zic pe puncte, că mi-e mai comod așa și poate le înțelegeți și voi mai bine:

  • E luna aceea din an în care pe toți parcă ne violează bunătatea și vrem mai mult decât în timpul anului și să-i ajutăm pe alții, dar și să ne ajutăm pe noi. Nu uitați de asta, ajutați-vă și pe voi, punctele ce urmează vă vor da câteva idei.
  • Azi dimineață m-am trezit la 5, și nici nu știți câte lucruri interesante ne apar in feed-ul de facebook la ora aia. De exemplu am găsit la Cristina Bazavan o chestie faină, îmi permit fără știrea ei să-i copiez aici statusul și să pun link către listă, eu am parcurs-o aproape în întregime, seamănă mult cu lista noastră săptămânală de cumpărături, doar cantitățile și câteva produse în plus fac diferența. Dar dacă fiecare ar alege câte ceva, noi toți am putea să facem fapte bune. status cristinaLista o puteți vedea aici. Partea buna e că aveti de unde alege, partea mai puțin bună este că trebuie să o faceti azi sau cel mai tarziu maine. Însă mai e o parte bună, dacă nu reușiți să ajutați în cazul ăsta, nu-i o tragedie, e plină lumea de oameni care au nevoie de câte ceva.
  • Acum vine partea aia în care vă spun cum vă puteți ajuta pe voi. Mai aveți 5 zile în care să vă rezervați o oră din alea multe pe care le petreceți zilnic pe net, pentru a parcurge un tutorial online de programare pus la dispozitie gratuity la adresa  ro.code.org. Bineînțeles, și că eu trebuie sa fac lucrul ăsta. Nu-s convinsă că voi înțelege ceva, dar dacă nu încercăm… Evenimentul se cheamă Hour of Code și dacă anul trecut cei peste 400.000 de români care au parcurs o Oră de Programare au clasat Romania pe locul 10 din 185 de țări participante, haideți să vedem cum o să fie anul ăsta. Nu uitați, până pe 13 decembrie, dar n-o lăsați chiar pe utima zi, știți voi, 13…
  • Punctul ăsta e pentru cei cărora le plac cumpărăturile la mall. Dacă mergi la Mega Mall (știți voi, ăla de pe Pantelimon) și cumperi de mai mult de 300 lei, vei primi un cadou pe care îl poți păstra sau îl poți oferi mai departe cui vrei tu. Partea mișto e că aia 300 pot fi cheltuiti și la Carrefour-ul din mall. Și nu-s premii așa de neglijat. Și-au unit forțele multe brand-uri, așa că dacă tot faceți cumpărăturile acolo, mergeți și luați-vă sau oferiți cadoul. Campania  se numește “Primești ca să dăruiești” și ia uite ce se poate câștiga: un mobilier de bucătărie LEM’S, în valoare de 3000 de lei si 5 bilete duble Wizz Air. În plus, cei care participă în campanie se mai pot bucura de daruri de la Autograf, Avon, Benvenuti, Escudo, Flormar, FOODA, Gatta, Geta Voinea, Gett’s, La Femme, LEGO, Media Galaxy, Meras Green, Nirano, Nobila Casa, Parfois, Pascucci, Sephora, Suvari, Suvari, Valentini Bianco, Vans, Vodafone, World Class, Wu Xing și ZaZa Underwear.
  • Gata, nu vă mai zic nimic, la punctul ăsta faceți ce vreti voi. 🙂

Spor!

Sunt un om mic

Simt o nevoie acută să fac bine. Uneori îmi iese, alteori nu.

Aseară am parcat mașina în fața unui cunoscut restaurant din oraș. Locul de parcare parcă mă aștepta pe mine: mare, în loc neinterzis de lege, aproape de local, ce mai, prefect. Închid mașina și mă îndrept spre intrare. Aud pe cineva în urma mea: Doamna, doamna! Mă uit în spate și văd o fată la vreo 20 de ani  care îmi spune că acolo e parcarea ei și-mi cere să-i dau și ei de-o pâine.

Inițial am vrut să-i spun că vreau bon, dar pentru că mă grăbeam și nu voiam să intru în polemici cu ea, i-am spus că vorbim când mă întorc. Bine, fata mea,  îmi aruncă ea de la distanța celor 20 de pași dintre noi.  Mă gândeam s-o cert, s-o trimit să muncească că nu-i ok ce face, că sigur se pricepe ea la ceva și poate ajunge cineva în viața asta… Sau mă gândeam că n-am s-o mai găsesc acolo când revin.

Intru în restaurant și, contrar așteptărilor voastre, mă duc în bucătărie (de fapt în oficiul de lângă bucătărie) și stau de vorbă cu bucătarii, măsor dimensiuni corporale, pun semne pe niște costume și după vreo 40 minute plec încărcată  cu o mulțime de pungi pe care le țineam în brațe una peste alta. Nu, nu erau cu mâncare.

Continue reading Sunt un om mic

Traditia bradului de Decembrie

bradut 4Noi nu-i putem spune brad de Crăciun pentru că noi îl facem pe 1 Decembrie în fiecare an. Mai puțin anul acesta, când l-am facut pe 5.

Avem, desigur, un întreg ritual în aranjarea lui. Încep eu dis de dimineață cu alegerea locului în care va sta bradul anul acesta. Găsesc singură argumente pro și contra potențialului loc și tot singură decid care va fi pozitia finală. Apoi mă apuc și mut lucruri. Duc o boxă mai în stânga, mut un ghiveci, curăț, aspir, împing canapeaua, apoi iar aspir. După care mă așez epuizată pe un scaun și mă lamentez că eu sunt singura din familie care vrea să facă bradul.

Urmează două ore de pauză, în care fiecare membru al familiei își vede de viața lui. Trece prânzul și undeva în jur de trei după -amiază, complet pe neașteptate intră sorin în casă cu bradul, care-i unul de plastic pe care-l împrospătăm an de an cu o coroniță de brad natural. Anul ăsta încă nu avem coroniță.

Continue reading Traditia bradului de Decembrie