Fetelor, sa vorbim despre fertilitate! Baieti, e si despre voi!

Cine a citit fie și numai un articol de pe blogul ăsta, știe că am deja două fete gemene ce anul ăsta împlinesc minunata vârstă de 14 ani. Din fericire pentru mine am avut o sarcină gemelară fără complicații, o naștere normală și extrem de ușoară, însă asta a fost acum mulți ani când fetele de 22-25 ani știau că erau fix în perioada cea mai fertilă din viața lor și luau decizia de a avea copii parcă mult mai ușor decât o fac azi.

Da, e adevărat, atât femeile, cât și bărbații, au tendința de a forța azi mâna destinului și a amâna tot mai mult momentul în care vor aduce pe lume un copil. Nimeni nu-i împiedică să facă asta, iar medicina încearcă să țină pasul cu noul stil de viață și să vină cu souții.

Cu toate astea, oricâte soluții ar exista, dacă nu ești informat de tânăr și nu mergi măcar să-ți faci testele de fertilitate, să aflii cât timp mai ai, nimeni nu poate lupta cu înaintarea ta în vârstă.

Continue reading Fetelor, sa vorbim despre fertilitate! Baieti, e si despre voi!

Anul asta va fi Grecia.

Cel puțin! 🙂

skiathosAnul trecut în ianuarie ne făceam deja planuri pentru excursia noastră cu cortul prin Europa și anul ăsta nu vrem să rămânem mai prejos.

Am hotărât deja că mergem în Grecia, la Platamonas. N-am fost niciodată la greci și am decis că e ok să începem de aici, mai ales că am găsit ceva cazare pe gustul și buzunarele noastre. Vrem să mergem cu mașina (pe domnul Costea n-am reușit încă să-l urcam în avion) așa că vor mai fi ceva opriri, mai ales pe drumul de întoarcere.

Am auzit ca plaja din Platamonas e cu pietre, dar cum nici noi, nici prietenii cu care mergem, nu suntem genul de a ieși din casă și lenevi pe plajă, vrem să explorăm împrejurimile și să găsim plaje frumoase prin jur. De asemenea Skiathosul ne face cu ochiul și intentionam să facem cateva excursii de o zi in insule.

Continue reading Anul asta va fi Grecia.

De azi port ochelarii

Am fost prima dată la oftalmolog imediat după ce le-am născut pe fete, cam acum 13 ani. Mi-am făcut o consultație la care s-a constatat o miopie de -1 la ambii ochi, așa că mi-am ales o ramă frumoasă de ochelari (asta după standardele mele de atunci) și am început să-i port.

În 5 ani i-am purtat vreo zece zile întregi, după care i-am uitat în fundul genții. În astea zece zile intră și serile de plimbare prin oraș cu ochelarii la ochi, pentru că vedeam totul, de la numărul tramvaiului de la distanță până la reclama mică de la etajul șase. În plus, orașul mi se părea foarte curat, față de ceața (praful) care învăluia totul înainte de ochelari. Păcat că dragostea dintre noi n-a ținut mult și așa cum vă spuneam, i-am pus în toc și-au hibernat în geanta mea încăpătoare. Asta până am schimbat geanta și ochelarii i-am ”uitat” în cea veche. Nu-mi trebuiau.

Acum vreo șase ani mi-a revenit dragostea de ochelari și cum pe cei vechi îi dădusem mamei (aveau niste rame demodate), am mers din nou la oftalmolog să-mi fac ochelari. De data asta mi-am ales ramele cele mai cool (ok, mai erau unele Dolce & nuștiuce, dar aveau prea mult sclipici 😀 ) și mi-am promis că pe ăștia îi voi purta. Continue reading De azi port ochelarii

Trusa de scule

trusa de sculeCitind la Cami despre felul în care rezovă Cip al ei treburile bărbătești ale casei, mi-am amintit de eterna mea problemă cu Sorin, și anume o trusă de șurubelnițe, patenți si chei de tot felul  de la Ikea, pe care eu nu l-am lăsat s-o cumpere pe motiv că aveam oricum acasă o grămadă de șurubelnițe, patenți și chei. Asta se întâmpla acum vreo 5 ani.

De atunci, vă dați seama, au existat nenumărate situații în care Sorin avea nevoie ba de o cheie al cărui număr nu se găsea în cele 25 de chei deja prezente în garaj, ba de un patent cu vârf subțire, altfel decât cele aflate în cele 5 truse de scule pe care le are deja, ba de o șurubelniță subțire cu magnet, ba…

Ei, de fiecare dată când el nu găsește o sculă potrivită, nu ratează ocazia de a-mi aminti că dacă ar fi avut el trusa aia de scule de la Ikea, cu siguranță acolo s-ar fi găsit ce-i trebuia. Ba, uneori, când îl mai cheamă câte un prieten să-l ajute să instaleze ceva sau să-și repare fieștece, parcă îl văd cum se oprește în ușă înainte de a pleca și ușor încruntat zice:

Continue reading Trusa de scule

Soseaua Catelu 42 sau cum am cunoscut-o pe Alina Nedelea

Am primit cartea de la editură la sfârșitul anului trecut și cum eu locuiesc înspre  ”Cățelu” ca să spun așa, mi-a atras atenția numaidecât.  Am început-o într-o zi pe la șase după-amiază și-am terminat-o un pic trecut de miezul nopții. A doua zi mi-ar fi plăcut să mai fi fost. M-am bucurat totuși că Alina nu are decât 39 ani și sigur va exista cândva o continuare a cărții ăsteia.

Soseaua catelu 42Dar să începem cu începutul.

Șoseaua Cățelu 42 este romanul autobiografic al actriței Alina Nedelea scris cu o sinceritate brută, ca și cum nicio secundă Alina nu se gândește dacă e bine să spună tot, dacă nu cumva mai bine ar trece sub tăcere anumite lucruri. Le spune cu o așa detașare de parcă n-ar vorbi despre ea și cu toate astea le spune la modul cel mai personal. La sfârșit am avut  impresia că i-am pătruns în suflet, că nimic n-a rămas nespus înte noi și că suntem prietene.

Continue reading Soseaua Catelu 42 sau cum am cunoscut-o pe Alina Nedelea

Eu si Fares gandim cam la fel

Sau în același timp.

Ieri am avut 15 minute libere. Cum timpul liber e o sintagma pe care n-o mai recunosc ușor, m-am gândit că trebuie neapărat să fac ceva, așa că m-am apucat să meșteresc pentru Bazar. Da, chestia aia de la școala fetelor care se întâmplă azi și pentru care spuneam că n-am să fac nimic. 😀

Am urcat în pod și-am adus de acolo câteva globuri vechi dar încă intacte și  trei tricouri și mai vechi ca globurile. Am luat din garaj pistolul de lipit cu plastic și din atelier niște fundă, o foarfecă și câteva sfaturi.

Au ieșit șapte globuri minunate (cel puțin mie și celor din jur ne-au plăcut) pe care intenționez să le vând azi cu 2 lei bucata. Care mai dorește, care mai poftește!

Continue reading Eu si Fares gandim cam la fel

Dulcineii sunt copii minunați

Aida e cea mai bun prietenă a copilelor mele. Nu contează că diferența de vârstă între ele este de aproape 5 ani, fetele tot despre băieți vorbesc. 😀 Bine, nu fac asta tot timpul, dar imediat ce nu le vede un ochi atent de părinte, subiectul revine.

Nu mai știu dacă v-am spus, dar Aida are diabet. Asta nu-i o tragedie, tragedia a fost cândva, demult, când părinții ei au aflat de boală și medicii de la care au aflat-o au fost inumani. Dacă aveți răbdare aflați pe larg povestea aici.

Revenind, vara asta am fost, împreună cu Iulia și Sonia, pentru o zi, într-o tabără specială, la invitația Ioanei (mama Aidei, știți voi) și-a doamnei doctor Mihaela Vlăiculescu. Spun că tabăra era una specială pentru că erau acolo mulți copii cu sânge dulce, dulcinei, cum le spune Ioana sau copii cu diabet cum ați spune voi. Toți copilașii veniseră însoțiți de părinți, care mai de care mai dornic de a afla de la doamna doctor, care a stat cu ei în tabără tot timpul, cât mai multe despre modul corect în care poți ține diabetul și tot ce ține de el, sub control. A fost o ocazie minunată pentru prichindei de a-și face noi prieteni, de a se juca cât e ziua de lungă și, nu în ultimul rând, de a învăța din experiența celorlalți.

Continue reading Dulcineii sunt copii minunați

Ce-am mai făcut

Știu că n-am mai scris de ceva zile și asta nu s-a întâmplat niciodată de când mă îngrijesc eu de blogul ăsta, cu excepția concediilor, desigur, dar de data asta nici nu poate fi vorba de ceva concediu. Am ajuns, în schimb, la prima livrare din contractul acela mare de care vă vorbeam acum ceva vreme și ne canalizăm cumva toată energia ca treaba să iasă bine. Sper să iasă!

Pe lângă asta au mai fost și mici probleme de sănătate, și ale fetelor, și ale noastre, dar sperăm cu toții să vină frigul, să ucidă virușii și să petrecem cu bine sărbătorile de iarnă de care mi-am adus aminte ieri în supermarket când l-am văzut plin de globulețe și beteală.

Norocul nostru a fost sfârșitul de săptămână în care am avut un pic de timp pentru noi, iar ieri am fost și la o petrecere foarte faină între prieteni, așa că acum suntem plini de energie și gata să dăm piept cu săptămâna lucrătoare.

Continue reading Ce-am mai făcut

Ciudățeni

Săptămâna asta n-a început tocmai fain pentru noi. Deși dimineața de luni nimic nu prevestea vreun necaz, seara la  nouă și jumătate chemam salvarea. Copilul Iulia a căzut din picioare (un fel de leșin fără pierderea cunoștinței) și avea o durere insuportabilă de cap.

În timp ce vorbeam cu dispeceratul la telefon, copilul Sonia care cobora ușor scările,  se așează jos și spune că se învârte casa cu ea și simte o agitație mare în corp. Nu vreți să știți cum m-am înțeles cu cei de la salvare.

Evident că până la venirea salvării, mai exact fix două ore, am reușit cât de cât să le aduc în fire pe fete, să le descos, să aflu ce s-a întâmplat, să le dădăcesc… numai eu știu cât de greu a trecut timpul ăsta.

Continue reading Ciudățeni

O idee pentru vineri

Că în România mor încă mulți copii la naștere, nu este, cred, o noutate pentru voi. Că în România (și nu numai) multă lume își petrece seara de vineri în cluburi, iar nu-i o noutate, dar din fericire asta nu-i nici un lucru rău. Iar când cele două chestii se leagă cumva, atunci chiar că-i ceva remarcabil care merită strigat tare prin megafonul blogosferei.

AllTimeClubbing și Kristal Club  au pus la cale un eveniment la care are loc vineri, la care putem merge cu toții în schimbul unui bilet de 30 lei. Dacă suntem fete și reușim să ducem la eveniment un băiat, atunci plătește doar el, deși nici banii noștri n-ar strica, pentru că, așa cum bănuiați, bănuții strânși vor ajunge la Salvații copiii Romania, mai exact vor ajuta campaniei Bun venit pe lume, campanie ce își propune strângerea de fonduri pentru dotarea cu incubatoare a maternităților din 15 orașe: Pitești, Constanța, București, Cluj-Napoca, Iași, Bacău, Craiova, Târgu Mureș, Timișoara, Suceava, Piatra Neamț, Vaslui, Hunedoara, Reșita și Brașov.

Ce ziceți, mergem vineri în club?