Category: Uncategorized

Miercurea cu glume

Hai, Nina, cu ceva vesel că după atâta lipsă și posturi care mai de care mai serioase (ok, ala cu varza n-a fost tocmai de plâns) oamenii ăștia mai vor să citească și ei ceva ce să-i scoată din starea asta de vară târzie în care au fost băgați fără voia lor de temperaturile de afară. Vă place că e cald, asa-i? Ce vă mai place… Numai Sonia care și-a cumpărat cizme și le ține în dulap, nu-i mulțumită. De Iulia nu zic nimic, și ea și-a luat cizme, unele frumoase cu blăniță, dar ea le poartă, n-are treabă că-s 20 de grade afară.

Și acum să vină postul vesel, numai că nu-mi vine acum în cap nimic amuzant, deși ziua când sunt în atelier se întâmplă atât de multe chestii care ne fac uneori să vrem să leșinăm de râs. Are una dintre fete un râs colorat de zici că-i curcanul mamei mele de la țară. Galigaligali. Exact așa face când râde.

În fine, cum să-mi vină să scriu de bucurie când e dimineață și abia dacă pot ține ochii deschiși? Am văzut aseară un filmuleț, unii spun că-i reclamă, alții că-i făcută după un caz real, ideea e că amuzanți sau nu, e bine să ne cultivăm bunătatea. Hai că vi-l arăt și vouă să nu ziceți că țin numai pentru mine:

Continue reading Miercurea cu glume

Tot un fel de muzica parfumata a toamnei

Avea în jur de 70 de ani și toată viața ei toamna au luat-o grijile pregătirilor pentru iarnă. Era așa o senzație de ”trebuie să am” pe care n-o mai simțea nicicând în restul anului. Voia să aibă cămara plină, varză, murături, zacuscă, compoturi, gemuri, suc de roșii, saci de cartofi și ceapă, așa cum pomenise ea că trebuie să arate toamna cămara omului gospodar. Numai că vremurile se mai schimbaseră…

A făcut și anul acesta tot ce a putut ca să aibă inima împăcată atunci când deschide ușa cămării. Să aibă pe ce pune mâna, îi plăcea să-și spună. Mai trebuia doar umplut butoiul cu varza, asa că într-o duminică dimineața de octombrie, se adresează fiului ei:

-Costele, mama,  ai treaba azi?

Continue reading Tot un fel de muzica parfumata a toamnei

Printesa Diana- filmul

diana-afisÎn primul rând aș vrea să încep acest post prin a le mulțumi părinților mei că sunt ceea ce sunt și nu vreo prințesă nefericită de undeva din lume.

În al doilea rând vreau să vă spun că am văzut aseară un film de plâns într-o atmosferă extraordinară. O sală mare, cu niște fotolii numai bune pentru cuibărit în ele și urmărit un film bun, cu sucuri și floricele și multe fete cucuiete, care mai de care mai curioase să afle adevărul din spatele poveștii servite publicului de către presa acelor ani. Pentru că știți cum e, legendele nu dezvăluie niciodată tot adevărul. Și cu povestea Dianei nu putea fi altfel.

Mi-a plăcut mult filmul, la sfârșit n-aș mai fi plecat de acolo. Tare grea trebuie să fi fost viața fetei ăsteia.  Naomi Watts face un rol foarte bun, mă bucur că n-a fost aleasă o actriță care să emane sexualitate, ci una care să știe să facă un personaj să arate a Alteță Regală, deși filmul este despre perioada în care Diana tocmai a pierdut acest titlu, mai exact ultimii doi ani din viața prințesei. Diana murit la 36 de ani și a trăit cu adevărat atât de puțin…

Continue reading Printesa Diana- filmul

Zacusca de legume cu ciuperci

Asa mi-a spus Sorin sa scriu pe etichetă, așa am scris. E buna, bună!

Mama soacră o face după o rețetă inventată de ea și modificată probabil de la an la an, dar nu știu cum face că-i iese foarte bine de fiecare dată. Anul ăsta am facut ca nelumea, 120 de borcane de toate dimensiunile. E drept că și ingrdientele au fost tot așa cantități astronomice pentru o casă cu 6 suflete.

Să vă spun totuși rețeta:

  • 20 kg vinete (le-am luat cu 2 lei/kg din piata Delfinului)
  • 20 kg ardei capia (2 lei/kg)
  • 10 kg ceapă (2 lei/kg)
  • 10 kg roșii (2 lei/kg)
  • 20 cutii ciuperci (4 lei/cutie)
  • 3 l ulei (6 lei/l)
  • 7 pliculete de conservant (0,5 lei/pliculeț)
  • sare/piper și alte condimente după gustul fiecăruia.

Continue reading Zacusca de legume cu ciuperci

Ce as schimba la nunta mea

Nu știu ce le-a venit blogerițelor să vorbească despre nunți zilele astea, dar am văzut ieri la Cami cum a scris despre 5 lucruri pe care le-ar schimba la nunta ei și am zis să fac și eu un exercițiu de memorie și să văd ce-aș schimba, ținând cont că nunta mea a fost în cretacic, acum multe milioane de ani, undeva pe la sfârșitul mezozoicului, vara.

1. Aș schimba anotimpul în care are loc nunta. Fetelor, nu vă măritați vara! Machiajul meu meticulos făcut a crăpat în secunda în care am dat nas cu cele 40 de grade ale sfârșitului de iulie. A fost de vis. Norocul meu că am o față curată și pe vremea aia eram tânără, așa că mireasă mai naturala ca mine n-ați văzut. Dar nu-i vorba doar de machiaj, ci și de confort termic, imi amintesc că era atât de cald incat in una din fotografiile din biserică, Sorin avea o picatura de apă în barbă și mi-e greu să cred că era de la emoții.

2. Coafura. Nu cred că o mireasă din ziua de azi își poate imagina ca la nunta ei să nu aibă o coafeză sau un stilist personal care s-o aranjeze. Ei bine, deși a venit și la noi o doamnă coafeză care le-a aranjat pe soacre și cine a mai vrut, mireasa, adica eu, și-a prins părul singură, singurică. Nasol, dacă mă întrebați acum, minunat dacă erați în pielea mea atunci.

Continue reading Ce as schimba la nunta mea

Concediu

Mi-e și frică să spun că plec în concediu.

Să vă spun pe scurt de ce: acum două saptamani, cand am fost la Breaza, mama acasă a primit un telefon de la (de acum celebri) băieți care au anunțat-o fără menajamente că noi am avut un accident de mașină, am călcat un copil pe trecerea de pietoni, bla, bla, bla. Deși inițial i-a crezut, mama a avut totuși tăria să le ceară detalii, să ceară să vorbească cu noi și până la urmă le-a spus că sunt niște farsori. Au închis telefonul și au lăsat-o pe mama plină totuși de temeri, pe care evident și le-a spulberat imediat ce a vorbit cu noi și s-a liniștit.

M-am gândit, cum naiba au ajuns oamenii ăia să o sune pe mama exact atunci când noi eram plecați de acasă. Toată lumea s-a gândit că au aflat de pe facebook, deși noi n-am pus niciun mesaj de genul ăsta nici acolo și nici în altă parte pe net.

concediuÎn fine, revenind, în sfârșit avem 7 zile libere și avem de gând să le luăm ca atare. Sper ca după asta să revenim la lucru mult încărcați. Evident, am muncit mult înainte de a pleca și probabil vom trage tare și la venire să recuperăm, dar deocamdată nu vreau să mă gândesc la asta.

Continue reading Concediu

Bună dimineata, un necaz și-o rezolvare

Este azi prima dată, după o lungă perioada de timp, când am putut să mă trezesc, fără ceas sau alte stimulete, fix la ora 5. E drept că aseară la 9 terminam o carte de citit și  hotăram că e sfârșitul zilei pentru mine.

Sunt cel mai fericit om atunci când dimineața reușesc să mă trezesc devreme fără ceas. Am impresia că toată ziua îmi va merge bine fie și numai datorită faptului că am mai mult timp. Și arătați-mi-l mie pe ăla care nu are vrea timp.

Am trecut cu greu peste zilele astea călduroase, mai ales că săptămâna trecută, înainte de cu 10 minute de a pleca de acasă către ai mei, la Brăila, am vrut să-mi umplu rezervorul la masa de călcat după ce o folosisem și am scos fără să fiu prea atentă capacul rezervorului. Evident că apa și aburul fierbinte mi-au sărit drept în față, cu ultimele picături de minte m-am retras și mi-am protejat fața cu mâinile, astfel încât acum am o frumoasă arsură pe mâna dreaptă și una pe umărul drept.

Continue reading Bună dimineata, un necaz și-o rezolvare

Parfumul zorilor

Parfumul zorilor a fost tema poveștii parfumate de ieri, dar cum sânmbătă n-am fost în stare să scriu nimic și ieri am avut musafiri încă din zori (exact, pentru că-i cel mai plăcut moment al zilei și pentru ei, au plecat dis-de-dimineață din Târgoviște și la 8 erau deja aici să ne bem cafeaua împreună), n-am reușit să-mi fac datoria de membru al Clubului poveștii parfumate și să scriu ieri. Dar pentru că zorii n-au bătrânețe, au doar început și sfârșit, am hotărât că nu-i târziu nici azi să vă descriu parfumul zorilor mele.

Sunt parfumate, cum nu, chiar dacă uneori frumos, cu aromă de trandafir și viorele, iar alteori, mai puțin plăcut la aromă, dar compensând prin revigorarea și energia pe care le găsești fie și numai în picurii de rouă.

Sunt minunate zorile de vară. Sunt clipele din zi în care nu te poți plânge de cald, dar nici de oboseală. Când simți încă amprenta mâinii lui fine pe coapsele tale. Când noaptea n-a plecat și ziua n-a venit. Când natura trăiește ultimele clipe ale unei convalescențe  benefice. E aproape dimineață.

Continue reading Parfumul zorilor

Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

Nu mi-am dorit  niciodată să-mi ascund identitatea nici în online si cu atat mai putin în offline, exact așa cum nu mi-am dorit niciodată să mă fi născut băiat . Asta pentru că până acum n-am avut nimic de ascuns, iar dacă am vrut să transmit cuiva ceva, am învățat că-i frumos ca mesagerul să aibă identitate. Asta nu mi-a adus niciun dușman de care să știu și m-a îmbogățit cu câțiva prieteni.

Aș fi avut însă mai multe sau altceva de zis dacă nimeni n-ar fi știut cine sunt? Nu știu. Abia acum mi-a venit în gând asta. Poate și pentru că n-am vrut niciodată să atac pe cineva (politicienii și popii nu intr, ei nu-s cineva), n-am avut nimic de împărțit cu nimeni, nu-mi place scandalul și urăsc mitocănia. Și totuși…

Cum m-aș comporta ca anonim pe net? Mă bate gândul să experimentez asta, nu pentru a face cine știe ce nefăcută, ci pentru a mă cunoaște pe mine și din postura asta, de nimeni. Acum, eu cred că m-aș comporta la fel, dar cine știe ce avocat al diavolului mă voi face și, mai grav, mi-e frică să nu rămân așa. Se știe că orice  plăcere se sfârșește atunci când o alta îi ia locul. Și dacă-mi va plăcea? Mai ales că există voci care susțin că anonimii sunt mai valoroși decât cei cu o identitate clară pe net.

Continue reading Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

Factorul groazei

tn1_factorul_groazei_-_robert_harrisFactorul groazei este o carte scrisă de Robert Harris apărută la editura Allfa în colecția Strada Ficțiunii Bestseller.  Are 270 pagini pe care fiecare dintre noi, cei care vrem să ținem pasul cu vremurile, ar trebui să le citim. Este o lectură cu un scenariu care-mi pare din ce în ce mai aproape de realitate, mai ales dacă ținem cont de ritmul în care se întâmplă azi totul în jurul nostru.

Un fizician celebru, se retrage din munca de cercetare de la CERN după ceva scandal ce duc la închiderea unuia dintre priectele la care lucra și-și face propria firmă de hedging (pentru cei care înțeleg chineza financiară asta înseamnă operațiuni bursiere la termen, numite operațiuni de acoperire, prin care cel ce le realizează dorește să-și conserve valoarea activelor și să se protejeze contra eventualelor pierderi care ar rezulta din fluctuațiile cursului activelor financiare, acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur, valute etc.), firmă ale cărei tranzacții nu mai erau făcute decât automat de diverși algoritmi  care țineau cont de foarte multe variabile din piață, dar și de sentimentele umane. Mai exact unul sigur, groaza.  Alături de un partener de afaceri fermecător, Alex, fizicianul nostru este atacat în propria casă exact în ziua în care trebuia să prezinte vechilor și valoroșilor lor clienți un nou algoritm de tranzacionare, VIXAL. Atacul nu-l face să se răzgândească și după ce părăsește spitalul pe proprie răspundere are parte de o zi de pomină. Bună sau rea, veți vedea voi în timp ce veți citi cartea.

Mie mi-a plăcut. Deși se citește într-un ritm alert, exact așa cum se și întâmplă acțiunile în carte, nu-i o carte chiar ușoară. Mă gândesc, de exemplu, la mama care n-ar înțelege probabil mai mult de jumătate din cuvintele din carte. Dar dacă ați auzit de prăbușirea Bursei din New York din 6 mai 2010 pe fondul crizei datoriilor suverane din Grecia, v-ar face bine să citiți despre criza de la Bursă și din altă perspectivă.

Continue reading Factorul groazei