Actorul Ştefan Iordache – decedat duminică, într-o clinică din Viena – afirma, în ultimul său interviu, acordat “Junalului Naţional” în urmă cu două luni, că a jucat teatru pentru că nu ştia să facă altceva şi că regretă că nu a avut urmaşi.
Am sa postez integral textul interviului acordat Jurnalului Naţional în luna iulie:
“Reporter: E ultimul interviu?
Continue reading Un ultim omagiu unui mare actor – Stefan Iordache
Cineva mi-a trimis asta aseara si mi-am zis sa va dau si voua vestea buna 🙂
“Bunul simţ există! L-am întâlnit eu azi în metrou!
Bunul simţ a urcat la Eroilor, cu un copilaş de mână. Copilul nu avea mai mult de cinci ani. Şi, evident, s-a găsit o duduiţă cu simţ de sacrificiu care să se ridice de pe scaun şi să cedeze locul copilului, cum se întâmplă mereu spre eterna mea exasperare. La care asta mica zice:
11 septembrie 2001 ramane in memoria colectiva ca unul dintre cele mai complexe si infricosatoare acte de terorism, indiferent la care teorie a conspiratiei ne plecam urechea sau spre ce organizatie sau guvern intindem degetul acuzator. Una dintre cladirile distruse partial in acel atac a fost Pentagonul. Coincidenta bizara, pentru ca tot intr-o zi de 11 septembrie, in anul 1941, se incepusera sapaturile pentru constructia sediului armatei americane. Reparatiile in urma avionului prabusit pe cladire au durat exact un an, incheindu-se astfel tot la 11 septembrie, in 2002.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sVWVgI2de6s]
Azi dimineta un coleg a intrat in birou si a spus ( intrebat ) ” Ma noi asa o sa facem pana la pensie? O sa venim in fiecare dimineata la serviciu?” Ei bine da, fie ca vom lucra aici sau in alta parte atata timp cat nu castigam la loto sau nu primim fo mostenire, si nici nu avem curaj sa ne facem propria afacere, asa o sa facem in fiecare dimineta ( exceptie fac weekend-urile si concediile alea scurte 😀 )
El ii invidia pe realizatorii de emisiuni de la radio, carora ” le-a placut vorba” si uite, vin la radio dimineta, vorbesc numai kkturi prostii si castiga o gramada de bani. Pe deasupra mai au si trei luni de vacanta/an. O fi rau?
” N-ai tu treaba cu ei, tu ai grija de tine, ai grija sa-ti gasesti o slujba unde sa faci lucrezi ce-ti place tie.”
Saptamana viitoare incepe scoala. Sonia si Iulia incep clasa a III a. Si-au luat deja rechizite, si abia asteapta sa-si revada colegii, sa vada daca le-au schimbat invatatoarea ( in clasa I au avut o invatatoare, in a doua alta invatatoare, deci ne-am obisnuit 😀 ) , sa afle ce materii noi or sa fie, etc. Daca anul asta or sa fie foarte bune la vara pot merge la Disneyland, cine stie.
De o saptamana s-au apucat ( la insistentele noastre evident 😀 ) sa citeasca basme si povesti, sa faca exercitii la matematica si sa invete cate ceva la franceza. O sa ziceti ” vai ce copii buni!” , ei lasa ca nu-i chiar asa. Toata vacanta au rezolvat doar cateva probleme simple de clasa I si ele ziceau ca au lucrat la matematica 🙂 . Mi-e frica sa nu uite si putinul pe care l-au invatat pana acum.
Ieri Iulia imi spunea ca abia asteapta sa vina 15 septembrie. M-am bucurat, zic macar in primele zile sa o tina entuziasmul. Si apoi ea continua …. ca atunci incepe un serial nou foarte interesant 😀 . Deci nu.
Iata de ce:
Doua scenarii de cosmar, doua apocalipse. Sunt ideile care au facut inconjurul lumii odata cu preconizata lansare de miercuri, 10 septembrie, a unei masinarii capabile sa aduca nu atat disparitia Terrei, cat distrugerea totala a intregului Univers, anunta ziaristii britanici de la Daily Mail.
Iti faci blog 🙂 asta a fost primul meu gand. Nu glumesc!
N-am avut niciodata o memorie extraordinara, dar, am avut o memorie mult peste medie ( asta in comparatie cu colegii de scoala evident). La scoala invatam usor poeziile, lectiile, comentariile, dar majoritatea dintre ele erau uitate apoi ( exceptie fac poezii precum Zdreanta al lui Arghezi sau, Mama de George Cosbuc, pe care nu reusesc sa le uit, si pe care majoritatea dintre noi le stim 🙂 ).
Imi aminteam si eram in stare sa scriu un rezumat al oricarei carti pe care o citeam. Nu intelegeam expresiile: ” cartea asta am citit-o de doua ori”, “filmul acesta l-am vazut de doua ori”. De ce sa citesti o carte de doua ori?, ai terminat toate cartile din lume si ai luat-o de la capat 😀 ? Acum nu mai sunt de aceeasi parere. Cred ca as reciti cu placere unele carti 🙂 .
In urma cu ceva timp un prieten m-a intrebat daca joc Conquiztador. Nu stiam despre ce-i vorba si mi-a explicat ( vezi www.conquiztador.ro).
Nu-i rau jocul, nu are cum sa sa-ti strice, dar, am inteles ca memoria mea nu mai este antrenata ca in trecut.
Mi-am dat seama ca memoria asta pe care o aveam si care, cum spuneam, nu a fost niciodata extraordinara, nu numai ca nu mai poate reproduce niste notiuni care candva imi erau familiare, dar are dificultati si in a recunoaste uneori informatia originala.
Ce sa fac? Ce inseamna asta? Ma lasa capul? Nu, refuz sa cred asta, trebuie sa fie alceva, si sa existe o cale prin care sa-mi antrenez memoria (pentru inceput e bun si Conquiztadorul). Si mai e si blogul 🙂 , nu-i asa?
Imi place mult sa citesc. In ultimul timp imi place sa citesc mai ales autobiografii. Ma intereseaza ca viata celui despre care citesc sa fie descrisa chiar de el. Pentru ca viata ta vazuta prin ochii tai e altceva.
Am citit in concediu o carte ” Printre lupi…” de Misha Defonseca.
O marturie iesita din comun, o calatorie de o incredibila forta.
Ministrul Transportului a dat ordin ca, până la 1 septembrie, şoferii să nu fie amendaţi dacă n-au rovinietă 😛
Anul trecut cand am luat masina ( mai) n-am gasit rovinieta 😀 De cate ori ieseam din Bucuresti incercam sa ne luam rovinieta. Nu gaseam. Am iesit cu masina din tara si am platit taxa de drum in celelalte tari prin care am trecut ( bine in Austria am uitat sa luam si la iesirea din tara am dat scurt o amenda de 120 euro, dar asta nu se pune ). La intoarcere cand am ajuns in Romania am vrut iar sa ne luam rovinieta. N-am gasit.
Si anul acesta am incercat de mai multe ori sa ne luam dar ce credeti? N-am gasit.