Un om de afaceri american se plimba pe plaja, intr-un mic sat mexican de pescari. O barca intra in port si pescarul coboara cu un cos plin de pesti. Americanul il felicita pe pescarul mexican pentru pestii sai frumosi si il intreaba:
-Cat timp ti-a luat sa pescuiesti acesti pesti?
-Destul de putin, raspunse mexicanul.
Sunt ceva noutati gramaticale ( din 2006 dar eu acum am aflat de ele 😀 ) care m-au facut sa stau si sa ma gandesc, cam cat din ce am invatat noi la scoala mai e valabil? 🙂
dintr-o data ==> dintr-odata
o data ce ==> odata ce
o data cu ==> odata cu
nici un ==> niciun
nici unul ==> niciunul
nici o ==> nicio
Care este lucrul pe care l-ai facut pentru cineva, pentru care nu ai fost remunerat si de care esti mandru? Un lucrul care te-a facut fericit desi tu personal sau cineva apropiat tie ( familie) nu a avut nimic de castigat? M-am gandit zilele astea daca eu am facut asa ceva, daca exista ceva ce am facut ( chiar daca poate inconstient la vremea aceea) ceva in urma caruia sa fi schimbat ( sau implinit) destinul cuiva. Bine e mult spus, dar, ia sa vedem.
De exemplu, acum vreo 9 ani, lucram intr-o firma in care eu ma ocupam printre altele si cu alegerea persoanelor ce urmau a fi angajate. Din vreo 20 de fete care au venit la interviu, am ales una ( aveam un singur post disponibil) . Ea a devenit apoi prietena unui baiat din firma ( cazul clasic 🙂 ). Nu a fost mult timp angajata, dar, relatia ei cu baiatul a tinut, s-au casatorit si acum de aproape 5 ani au si un baietel. Bineinteles ca asa le-a fost scris, dar, ei si acum imi zic ( am ramas prieteni) : ” Oare noi doi ne-am fi cunoscut daca tu atunci alegeai alta fata?”
Asta apropo de faptul ca totul se intampla cu un scop precis 🙂
Lorena Lupu, a scris un articol despre teatrul din Braila si politicieni inculti, care au terminat tot ce aveau de facut si au inceput sa-si bage coada intr-o balta necunoscuta. Aveti grija “domnilor”, balta poate ingheta cand te astepti mai putin dar voi nu aveti de unde sa stiti asta 😀 .
Puteti citi articolul aici: http://lorenalupu.wordpress.com/
Somerul se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţator de wc-uri.
Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
– Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.
Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.
Tipul îi răspunde:
– Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.
Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.
Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.
La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.
Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.
Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.
– Din păcate eu nu am adresă de e-mail!
– E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail… Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!…
La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !
Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!
A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin e-mail! Deci, eşti mai aproape de curăţatul wc-urilor dacât de milioane!
Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!
P.S. Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!…
Primita pe mail de la Costica Paduraru
Imaginează-ţi că există o bancă care îţi creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei.
Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?
Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.
În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde. În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta.Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine. Trebuie să foloseşti depozitul zilei de azi. Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes. N-ai sa reusesti in fiecare zi, dar, macar sa ai convingerea ca ai facut tot posibilul. Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.
Ieri toata ziua, am cautat sa cumparam primul nostru joc pentru Wii ( pentru ca asta e noua noastra preocupare 🙂 ).
Stiam exact ce vrem: Zelda Twilight Princess. Era foarte important sa gasim jocul acesta ( o sa va spun daca ma intrebati si de ce era asa important).
L-am gasit pe net, dar cei care-l vindeau nu aveau program sambata, asa ca hai la magazine. Cora ( Flanco). Nimic. Auchan ( Flanco, Media Galaxy). Nimic. Mall Vitan, ( Diverta, Media Galaxy). Nimic. Pe la 17.00 am ajuns la Unirea la Diverta. Nu era. A intrebat Sorin o vanzatoare si ea ne-a spus ca au avut, ca ieri mai era unul singur, dar, daca nu mai era la raft inseamna ca n-am avut noroc. Ne-am dus la raft si am luat la mana toate jocurile pentru wii. Pe ultimul raft de jos, in spatele altor jocuri, am gasit in sfarsit ce cautam. Bucurie mare. “Cat costa?” ” 269 lei” ” mda… pe net la CEL.ro era in jur de 200 lei”. Asta e, acu’ dupa cat am umblat dupa el bine ca l-am gasit. La casa surpriza 😀 ” Stiti, jocul s-a scumpit, noul pret este 320 lei, il mai luati?” Nu-mi venea sa cred. Era oricum important sa avem jocul ieri, asa ca dupa ce m-am strambat un pic si le-am spus celor de la diverta ca nu-i corect, ma rog, am luat jocul si am plecat.
We, adică noi, cei care vor să se relaxeze după o zi istovitoare la muncă, la şcoală sau pur şi simplu vor să se distreze împreună cu câţiva prieteni . Pentru că Wii reprezintă o schimbare fundamentală de filosofie în ceea ce priveşte rolul unei console în viaţa de zi cu zi. Încă de când desfaci ambalajul îţi dai seama că Wii este “ceva” diferit. Dacă stai şi te uiţi la ea atent, ai putea spune că e un DVD-ROM extern. Doar logo-ul ATi de pe lateral îţi sugerează discret ce se ascunde de fapt în cutia minune.
Acum aproape o luna Adriana (cumnata mea) i-a povestit lui Sorin cum se distreaza ei seara cu ajutorul consolei Nintendo Wii. Sorin si-a dat seama ca auzise de consola dar nu stia prea multe despre ea si a inceput sa se informeze. In cateva zile stia tot ce era de stiut despre consola si avea si aproape 10 DVd-uri cu jocuri pentru Wii.
Apoi a inceput: “ Vrei sa ne luam si noi Wii” , “ Ma lasi sa-mi iau si eu Wii”, “ o sa-ti placa si tie”, “ te rog, hai sa ne luam si noi”, “ o sa le placa si la fete” etc. Eu nu si nu. Ca nu avem noi timp sa ne jucam, ca avem alte console pe care nu le folosim (e adevarat, nu avem PS3 dar in rest le avem pe toate), ca pretul e prea mare, etc.
„Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.
Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.
Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.
Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.”
Poate ca asa stau lucrurile. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul „Maestrului”, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.
Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea cuiva, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.