Category: interes general

Vreau să respir

Așa arată calitatea aerului din București într-o dimineață de duminică, iarna. E ok? Suntem liniștiți? Cât va mai dura până trecem de 90? Facem ceva?

Ieri, împreună cu o mână de oameni din orașul acesta sufocat, am participat la un un flashmob în fața Ministerului Mediului. Am încercat să atragem atenția că ceva nu este în regulă cu aerul din oraș. Ne-am uitat la oamenii care treceau pe lângă noi și care observându-ne de la depărtare nu înțelegeau ce facem, dar apoi văzând măștile, mesaje și mai ales borcanele cu aer curat pe care le-am dus la minister, ne zâmbeau regăsindu-se, poate, în acțiunea noastră. Aerul e pentru noi toți.

Continue reading Vreau să respir

Politica e de mine

N-aș fi ghicit nici într-o mie de ani (nu că aș fi avut vreodată așa speranță de viață ) că sunt mănușă cu politica. Că mi se potrivește chestia asta cu: hai să face lucruri, hai să ne gândim, începem și scriem proiecte și vrem să le și implementăm, citim legi, facem politică. 

În decembrie anul trecut am aflat că s-a înființat partidul Plus și am trimis din instinct  o cerere de adeziune. Ajunsesem la asemenea nivel de frustrare legat de tot ceea ce se întâmpla pe scena politică din România, încât am fost convinsă că singura soluție rezonabilă era aceea ca oamenii cinstiți care încă nu știu/fac/cunosc/ politică să se implice în proces. Am înțeles că dacă nu fac și eu personal ceva urgent, nu voi mai avea niciun drept să aștept o schimbare. Cine s-o facă? Pentru mine așteptarea s-a terminat atunci și tot atunci au început întrebările de tipul: ce pot să fac, la ce mă pricep, ce trebuie să învăț, cum i-aș putea ajuta pe oamenii ăștia în așa fel încât împreună să facem lucruri bune pentru comunitatea noastră, pentru sectorul, orașul și țara noastră? 

Și veți fi uimiți să aflați de câtă implicare e nevoie dacă o iei de jos, partid nou, cu oameni noi care chiar vor să schimbe lucruri în țara asta, în momentul în care românii percep toți politicienii ca pe niște hoți. Normal că oamenii au dreptate. E ca și cum politica=hoție și noi începem să facem politică. Greu, dar nu imposibil. Oamenii își doresc politicieni în care să creadă. Care să le explice și de ce nu fac lucruri atunci când nu le fac.

Continue reading Politica e de mine

O invitatie pentru weekend

Dacă nu aveți ce face weekend-ul ăsta și stați în București (cred că vorbesc singură, lumea e ori la munte, ori la  mare, dar eu încerc) haideți la show-ul aviatic de la Băneasa (BIAS).

Ani de zile n-am înțeles utilitatea acestor show-uri și nici azi n-o înțeleg, numai că acum am hotărât să-mi depășesc o preconcepție și să merg să văd live cum e să fii acolo, pentru că de fiecare dată am văzut puzderie de oameni la prezentările astea aviatice și-aș vrea să le înțeleg plăcerea.

Ba am văzut că am o mulțime de prieteni care s-au tot dus la astfel de evenimente de la care se întorc super încântați.  Mie de fiecare dată mi-e frică să nu pățească ceva vreun parașutist sau vreun pilot. Dar asta e, fiecare cu pasiunea lui, recunosc că dacă mi s-ar fi ivit ocazia aș fi riscat un salt cu parașuta, dar nimic mai mult de atât. Ce? E mult și atât? Asta e, eu aș sări.

Continue reading O invitatie pentru weekend

Renovam si noi anul asta?

Măcar o cameră?

Am început să zugrăvim acum doi ani. Am cumpărat tot ce ne trebuie și vreme de două zile am zugrăvit și oarecum redecorat camerele fetelor. Am fost atunci extrem de entuziasmați, hai că merge repede, hai că ne pricepem, hai că mai avem doar două dormitoare, un hol, două băi și-o bucătărie și cam asta a fost tot. Adică n-am mai făcut nimic.

Anul asta am zis că nu trebuie să lăsăm să treacă vara până nu terminăm de renovat și restul casei. Bine,  lavabilul nu mai e bun și trebuie să luăm altul, dar și moda amenajărilor s-a mai schimbat așa că într-un fel e bine că vom fi în tendințe. Care tendințe ne vin mănușă. Adică poate nu trebuie să reinventăm roata. Mai exact nu trebuie să cumărăm mai nimic. Doar niște obiecte decorative că pe cele vechi s-a cam pus praful și nu știți cât de greu e de scos de pe un puzzele 3D cu o corabie.

În fine așa gândeam eu când am aflat de FAVI un motor de căutare pentru mobilă și decorațiuni, care a strâns la un loc o mulțime de magazine și de unde îți poți alege orice crezi că ți s-ar potrivi în casă.

Continue reading Renovam si noi anul asta?

Alocația după 18 ani

Odată ce împlinești vârsta de 18 ani ești automat scos din sistemul de alocații de stat pentru copii și dacă vrei să primești alocație în continuare (fiindcă ai dreptul, deoarece ești încă în timpul studiilor) trebuie să mergi la Agenția pentru plăți și inspecție socială de care aparțineți. Pentru București se merge în Magheru nr. 7 (și nu așa cum scrie pe net în Ion Câmpineanu 20). Acolo nu vă duceți așa, doar cu CI ci vă trebuie și de la unitatea de învățământ pe care o frecventați un formular (știu ei care), precum și un extras de cont pentru cazurile în care vreți să vă fie virată alocația pe card. Contul trebuie să fie pe numele copilului, că-i deja major și își încasează singur alocația.

Imediat ce au împlit 18 ani fetelor li s-a dat de la liceu formularul acela care dovedea că sunt încă eleve și cu el, cu extrasele de cont  și cu CI au mers împreună cu mai mulți colegi să depună actele la Agenția pentru plăți și inspecție fiscală. Totul a mers ca uns, peste o lună Sonia încasa deja alocația pe card, Iulia nu.

A mai trecut o lună, Sonia încasa din nou alocația, Iulia tot nu, așa că am mers împreuna la Agenția sus menționată să vedem ce s-a întâmplat.

Continue reading Alocația după 18 ani

Cum sa bei cea mai bună cafea la birou

Nu-ș cum se face că toată lumea zilele astea vorbește de cafea. Până și copilul Sonia (care mai are 40 de zile si împlinește 18 ani), adoră cafeaua, dar numai la altcineva în cană. A încercat ea câteva variante prin diverse cafenele, dar nu a găsit varianta care să-i și placă. În fine, cafeaua e bucuria dimineților (mai ales a celor de luni) așa că aș vrea să enumăr câteva variante pentru a mă asigura că toată lumea își bea cafeaua preferată chiar și la birou. Sau mai ales la birou.

  • Cea mai  sigură variantă e aceea de a-ți face tu singur cafeaua acasă, exact așa cum îți place ție, bănuiesc că măcar acasă ți-ai creat toate condițiile pentru a bea the best of coffee for you. O torni într-un termos (sunt milioane de modele de astfel de termosuri, de unde trag concluzia că mai multă lume gândește ca mine, cea mai bună cafea e aia făcută acasă la tine), și-o ai cu tine de când ai ieșit pe ușă și până pleci de la birou, mă rog, când pleci ai doar termosul gol, dar e important să-l ai, mâine e o altă zi și chici ce, ai să vrei din nou cafea.
  • Pe vremea când mergeam eu la birou (nu că acum n-aș merge, dar nu prea îmi vine să zic asta atunci când fac fix 15 pași mici din casă până la firmă), aveam acolo o doamnă drăguță care pe lângă faptul că ne curăța birourile și avea grijă ca totul să strălucească de curățenie, ne făcea în fiecare dimineață o cafea super-bună, de mirosea bucătăria firmei zi de zi de mai mare dragul. So, să facă altcineva cafeaua pentru tine în fiecare zi de muncă nu-i rău deloc, ai scăpat de grija asta, dar trebuie să aștepți să ajungi la birou pentru a putea lua o gură de cafea.
  • Îți cumperi o cafea în drum spre serviciu. Dap, pe vremuri vedeam asta doar în filme, acum văd cum o mulțime de oameni din jurul meu o pun în practică, așa că varianta cu cafeaua cumpărată nu-i una rea.  Recunosc, mi-ar plăcea și mie să intru în fiecare dimineață  în cafeneaua preferată, să-mi iau din aerul acela parfumat energia pentru toată ziua de lucru ce urmează, chiar dacă varianta poate fi una costisitoare, mai ales dacă bei ca mine aproape 300  de cafea pe zi. Însă nu toți aveam cafeneaua asta în drum, așa că s-o lăsăm celor privileiați și să ne gândim la ală variantă.
  • Există desigur posibilitatea ca firma la care lucrezi să aibă un automat de cafea (nu din cele la care bagi bani ca să-ți obții cafeaua, alea intră la varianta de mai sus, ne cumpărăm cafeaua în fiecare dimineață). Mă refer la un aparat din acesta, la care apeși singur pe butoane și obții o cafea pe care n-ai cum să n-o iubești, mai ales că, dacă se termină, mai apeși o dată și-ți umpli iar cana. Bine, există o mulțime de variante de aparate de cafea, pentru toate buzunarele cum ar spune un prieten, e bine să știm că ele există și avem de unde alege. Eu aș opta pentru varianta asta la orice oră. Chiar dacă conducerea firmei în care aș lucra nu ar lua o inițiativă în acest sens, cred că într-un birou cu (să zicem) 15 oameni, am putea, practic, să punem fiecare cca. 200 lei o singură dată și am avea la serviciu un automat de cafea foarte bun, și-am bea zilnic o cafea caldă, cremoasă, aromată și exact așa cum ne-o dorim.

Continue reading Cum sa bei cea mai bună cafea la birou

Bucătăria mea de vis

Vine o vârstă la care una dintre cele mai aprige dorințe este să ai o bucătărie de vis. Eu am deja o bucătărie frumoasă făcută după gustul, spațiul și posibilitățile mele. Dar asta nu înseamnă că nu tânjesc după o insulă de bucătărie, sau nu mi se scurg ochii la camerele de gătit de pe pinterest (sursa foto).

Și cum mă uitam eu așa pierdută și fără speranță la minunatele imagini, numai ce-mi vine în minte faptul că visurile nu sunt interzise, și-mi pot face o listă cu cele mai frumoase 10 (voiam să zic 5, dar nu m-am putut opri la 5) bucătării pentru care mi-aș vinde un rinichi. Pe cel bolnav, se înțelege.

  1. M-am gândit mereu cum ar fi ca din bucătăria mea să ies direct în curte, sau măcar spre o terasă umbrită. Și la fel mi-am imaginat de multe ori cum ar fi să am un frigider din ăsta.
  2. Asta ar fi bucătăria perfectă pentru casa mea de la țară. Culoarea asta (ou de rață, eu așa o văd) mă îndeamnă la visare, dar și la creativitate. Dacă mai am și-o grădină care să-mi dea ingrediente, să te ții bucătăreală pe mine. 
  3. După cum vedeți, nu mă dezmint, toate trebuie să aibă insule. Dacă nu locuiesc (încă) pe o insulă, măcar să am una în bucătărie. 
  4. Dacă nu-i insulă, e continent, recunos că-i cam mare chiar și pentru mine, dar dacă ne gândim că trebuie să mănânce acolo patru persoane, parcă nu-i nimic prea mult. Chiar așa, lipsește un scaun. 
  5. După ce în bucătăria de mai sus încăpeau trei dormitoare, am ales acum o variantă de bucătărie mai mică, pe două laturi, dar minunat organizată. So, nu trebuie să avem castele ca să ne facem bucătăria din vis. 
  6. Cum să ai o așa bucătărie? Cum? Aproape că nu m-aș atinge de nimic. Mi-ar fi milă. V-am spus că-mi plac bucătăriile cu geamuri multe? Ați văzut frigiderul? 
  7. Bă băiatule, ia uitați-o pe asta. Așa-i că și voi vă întrebați de ce nu-i deschisă umbrela de pe terasă? Oricum, ceva din bucătăria asta am deja și eu,  floare din aia de lavandă. 
  8. Hai că deja m-am enervat. Cum ajunge gospodina la dulapurile alea de sus? Cred că are scară. De fapt și eu am scară. În fine, caut să-mi iau o fructieră din aia. Și aparatul meu de cafea e mai frumos!

    Continue reading Bucătăria mea de vis

Unde păstram bicicleta

Avem 4 biciclete în curte pe timp de vară. Și le folosim mult, dar am putea foarte bine să le punem la drum și mai mult. O vreme le-am păstat la intrarea în curte, undeva în dreapta avem un loc cu acoperiș și stăteau acolo foarte bine până ne-am dat seama că se văd minunat din stradă, și cum noi avem mai tot timpul poarta deschisă, nu se punea problema dacă ni le fura cineva, ci când ni le va fura cineva. Așa că stau acum bicicletele noastre parcate undeva aproape în spatele casei, dar e doar o soluție provizorie pentru că vrem să le facem sau să le găsim un loc mai bun pentru păstrare.

Cum rezolvarea oricărei probleme începe cu o căutare sănătoasă pe net, am descoperit un articol foarte bun despre cum să-ți alegi o bicicletă (pentru noi e prea târziu, dar poate vă ajută pe voi) și am aflat, desigur, cam cum își păstrează/parchează/depozitează oamenii bicicletele. Odată ce știm asta, ne vine sigur și nouă vreo idee:

  • Majoritatea bicicletelor sunt păstrate în garaje. Multă lume are garaj chiar dacă locuiește la bloc și cu atât mai mult la casă. Deci garajul este cel mai la îndemână loc de ținut bicicleta atunci când nu e folosită. La noi nu merge chestia asta, pentru că deși avem un garaj care pe vremuri adăpostea două mașini, azi nu mai avem loc acolo să aruncăm un ac, așa că e exclus să putem parca acolo 4 biciclete.  În apărarea noastră pot spune că nu-i plin cu prostii, e chiar super-ordine în ce e acolo, doar că nu mai e loc. Acum, dacă voi vă păstrați bicicleta în garaj, e bine să știți că pentru a salva spațiul, există tot felul de suporți (unii îi puteți cumpăra, dar sunt multe și ușoare variante de a vi le face singuri). Mă refer la ceva în genul acesta: 
  • In boxe. Echivalentul garajului pentru locuitorii de la bloc. Mult mai greu de manevrat bicicleta până la boxă, dar în lipsă de altceva, este și asta o variantă. Pe mine m-ar descuraja complet, boxele sunt de obicei la subsolul blocului și decât să merg acolo să scot bicicleta pentru a face o plimbare…mai bine mă plimb pe jos. Dar dacă ai de mers la serviciu cu bicicleta, atunci da, e o variantă care te-ar motiva. Să cobori în boxă după bicicletă e mai bine decât să te înghesui cu ceilalți pasageri într-un autobuz într-o zi de vară.
  • În curtea caselor sau în fața blocului în chestii de genul ăsta: Chiar ne gândim serios să facem în curte ceva de genul acesta, mai ales că noi iarna urcăm bicicletele în pod (varianta cu podul n-am mai găsit-o la nimeni, suntem unici), și nu-i tocmai plăcut să duci și să aduci bicicletele aproape pe acoperiș la fiecare început și sfârșit de sezon, iar o cușcă din asta ne-ar ușura mult viețile.
  • Bineînțeles, ultima fiță în ceea ce privește păstratul bicicletelor e… în casă. Și când spun fiță mă refer la așa ceva: 

Continue reading Unde păstram bicicleta

Ochelarii de soare – un must have in orice anotimp

Am suferit toată tinerețea pentru că nu am putut purta ochelari de soare. Îi simțeam ca o apăsare pe rădăcina nasului și mă lua durerea de cap de câte ori îi puneam la ochi. Dar îi aveam. Îi luam cu mine peste tot (e clar îmi plăcea cum arătam cu ochelari), dar invariabil nu-i purtam mai mult de câteva minute. Maxim cinci.

Apoi ceva s-a schimbat brusc și pur și simplu nu mai pot merge vara pe stradă fără ochelari de soare. Sau dacă o fac, plâng. Și n-o fac de supărare. Îmi curg lacrimile șiroaie, am o sensibilitate deosebită la lumina puternică a soarelui, așa că de câțiva ani, ochelarii de soare îmi sunt în continuare nelipsiți, dar de data asta îi și port. Mult. Nu știu cum s-au schimbat lucrurile, dar nu mai simt nicio apăsare de la ei și nici durere de cap nu mai am. Și-mi stă în continuare bine cu ei la ochi. Unde mai pui că acum acoperă și cearcănele. Uite:

Continue reading Ochelarii de soare – un must have in orice anotimp

Cum păstrăm casa curată

Am intrat azi în casă după o zi nu tocmai ușoară la birou și am aruncat un ochi de soacră de jur împrejur. Am tras concluzia că e nevoie de o curățenie generală.

Faianța din bucătărie și dulapurile trebuiesc (așa spun brăilenii) șterse, covorul din living scuturat, schimbate așternuturile și șters praful peste tot, curățat faianta și gresia din băi, făcut ordine în șifoniere… deja am obosit gândindu-mă.

Young woman cleaning kitchen

Continue reading Cum păstrăm casa curată