Aș vrea să știu ce credeți voi despre doamna din imagine. Ce-a fost, ce este, cum credeți că-si trăiește bătranețile, chestii din astea inspirate desigur doar de imaginea de mai jos:
Category: femei
Ce as schimba la nunta mea
Nu știu ce le-a venit blogerițelor să vorbească despre nunți zilele astea, dar am văzut ieri la Cami cum a scris despre 5 lucruri pe care le-ar schimba la nunta ei și am zis să fac și eu un exercițiu de memorie și să văd ce-aș schimba, ținând cont că nunta mea a fost în cretacic, acum multe milioane de ani, undeva pe la sfârșitul mezozoicului, vara.
1. Aș schimba anotimpul în care are loc nunta. Fetelor, nu vă măritați vara! Machiajul meu meticulos făcut a crăpat în secunda în care am dat nas cu cele 40 de grade ale sfârșitului de iulie. A fost de vis. Norocul meu că am o față curată și pe vremea aia eram tânără, așa că mireasă mai naturala ca mine n-ați văzut. Dar nu-i vorba doar de machiaj, ci și de confort termic, imi amintesc că era atât de cald incat in una din fotografiile din biserică, Sorin avea o picatura de apă în barbă și mi-e greu să cred că era de la emoții.
2. Coafura. Nu cred că o mireasă din ziua de azi își poate imagina ca la nunta ei să nu aibă o coafeză sau un stilist personal care s-o aranjeze. Ei bine, deși a venit și la noi o doamnă coafeză care le-a aranjat pe soacre și cine a mai vrut, mireasa, adica eu, și-a prins părul singură, singurică. Nasol, dacă mă întrebați acum, minunat dacă erați în pielea mea atunci.
Costumul de baie
Că-i un simplu bikini, un costum cu totul pentru piscină, unul în două piese pentru plaja sau unul pur și simplu care să ne avantajeze, costumele de baie sunt astăzi pentru noi femeile (cel puțin pentru mine așa este) provocarea fiecărei veri.
Desigur, n-a fost dintodeauna așa. Îmi amintesc că eram în clasa a cincea când una dintre mătusile mele a vrut să mă ia cu ea la ștrand și eu nu aveam costum de baie. Mai avusesem eu până atunci diverse slipuri, dar niciodată costum cu slip și sutien, ca fetele mari. Am dat o fugă la Favorit și împreună cu vânzătoarea de la raionul ce vindea pe vremea aia și costume de baie, am ales unul roșu cu dungi negre de care atunci eram foarte mândră, dar pe care acum nu l-aș mai îmbrăca nici picată cu ceară (nu mă refer strict la acela, ci la altul mărimea mea de acum același model).
Am purtat costumul roșu cu dungi negre ani de zile, am fost în tabără de înot unde am avut la mine și de acum celebrul meu costum de baie. Am fost la mare, la ștrand nu mai vorbesc, orinde mă duceam eram, strict după părerea mea, o divă cu minunatul meu oribil costum. Și ca să fie cercul complet, în clasa a IX-a când am plecat din nou la mare cu ai mei, am mers la magazin și m-am înoit cu un costum de baie nou, ce alinia mirific același dungi negre numai că pe un fond galben. Cam cât de limitat să fii, astfel încât să ai 4 ani de zile un costum roșu cu dungi negre și atunci când în sfârșit te hotărăști să-l schimbi să-ți iei unul galben cu dungi negre? Continue reading Costumul de baie
Sarcini, gravide, probleme, rezolvari
Hai să vă mai zic câte ceva despre graviduțele mele preferate, Emilia și Doina. Așteptați-vă desigur să vă vorbesc și despre progesteron, n-ar fi exclus ca după ce v-am bătut atât la cap cu hormonul acesta, să puteți duce voi mai departe pasiunea asta a mea, fie că vă informați pentru voi, fie că o faceți pentru a putea ajuta pe alții care ar putea avea nevoie să fie informați.
Revenind la Doina, nu că aș fi ceva medium, dar am știut încă de la primul semn că prietena mea va avea doi copilași. Doi, înțelegeți? Doi. Mai știți pe cineva cu doi? Eu da.
Deci cu Doina lucrurile merg cât se poate de bine (acum să sperăm că va avea o fetiță și-un băiețel), sarcina e sub observație, nivelul progesteronului ținut sub control cu Lutinus (vă reamintesc aici în paranteză de importanța progesteronului în mentinerea sarcinii, el este responsabil cu susținerea fazei luteale în primul trimestru de sarcină și inhibă contracțiile ce ar putea duce la naștere prematură în trimestrele II si III). Doina, spuneam, se află pe mâini bune.
Fetelor, duminica avem skirtbike
Adică ne îmbrăcăm cu toatele frumos (rochiile si fustele vor fi vedete), ne luăm bicicletele și pornim ca în fiecare an să cucerim orașul. Cum când? Duminică, 2 iunie, imediat după ziua copilului. La ce oră? L a 15,30. E, dacă mă întrebați și unde ne întâlnim, deja înseamnă că v-ați hotărât și ne vedem acolo.
Spre norocul meu anul acesta adunarea biciclistelor cochete se dă în parcul IOR și asta înseamnă că ajung acolo numaidecât, fără să mi se strice freza sau să-mi rup vreun toc. Unde mai pui că am de gând să-mi iau și mândrele cu mine, ele încă de acum doi ani mă bat la cap să le iau, de data asta pentru că-s deja domnișoare , vor pedala alături de toate fetele din București iubitoare ale mersului liber pe două roți.
Dacă vreți să veniți, nu trebuie să vă înscrieți nicăieri, ci doar să fiți acolo duminică și să vă bucurați de eveniment. Veți avea surprize, asta e clar, dar pentru toate trebuie mai întâi să vă urniți. Apoi veți povesti tuturor (asta o spun din experiență) cât de fain a fost și cât de multe fete frumoase ați văzut.
E de râs
În dimineața asta îmi vine să râd. Aș vrea să fie așa fiecare dimineața. Să mă trezesc cu chef de râs dimineața și să ajung seara la culcare cu burta plină de râs. Nu râdeți, asta nu înseamnă că nu mănânc nimic toată ziua, ci că aș prefera ca la cină în loc de pârjoalele făcute de mama să-mi umplu burta doar cu râs.
Să vă spun de ce-mi vine să râd acum. De vreo trei zile trebuie să cumpăr niște material pentru tricouri (nu, nu pentru astea), iar pentru asta îmi pun în portofel în fiecare dimineața frumoasa suma de 900 lei. Cum la furnizor încă n-a ajuns marfa, ar fi trebuit ca banii pe care i-am pus luni în portofel să fie tot acolo și eventual să fi făcut pui, dar nu, eu reușesc cumva ca până seara să nu mai am un șfanț. Să vă explic.
Luni n-am găsit culoarea de tricot de care aveam nevoie, dar am luat elastic (nu ne trebuie acum, dar e bine sa-l avem), niște cozoroace pentru șepci (astea ne trebuiau, dar puteau fi platite la termen), am plătit o rată, am luat niște fructe, în fine, seara mai aveam în portofel fix 50 lei cu care iar am facut ceva să nu care cumva să mă prindă noaptea cu bani în portofel. 🙁
Rolul progesteronului in sustinerea sarcinii
Anul acesta parcă-i un făcut. În martie am vizitat pentru prima dată în viață o clinică de fertilizare, în aprilie am aflat că voi avea un fin sau o finuță (mama însărcinată crede că va fi băiat, eu spun că va fi fată, babele din jur zic sigur că-i băiate și ecografia arată că-i fată ) și zilele trecute, am aflat că Doina, prietena mea cea mai buna din facultate (deci suntem cam de-o vârstă), a făcut FIV (fertilizare in vitro) și va avea cel puțin un bebeluș peste 9 luni. 🙂
Recunosc, reușita prietenei mele m-a emoționat cel mai mult, știu de cât timp își dorește un copil și cât de mult s-au străduit ca asta să li se întâmple. Da, lor, că de muncit n-a muncit singură.
Acum, dacă eu tot m-am specializat pe progesteron și rolul lui în sustinerea sarcinii, vă dați seama că imediat i-am făcut capul calendar Doinei cu tot ce știam, de parcă terminasem cel puțin 5 ani de medicină. La început m-a privit ea, așa, cu neîncredere, dar la un moment dat cred că ce-i spuneam se potrivea cu informațiile pe care ea deja le avea de la medicul ei și am început să vorbim aceeași limbă.
Continue reading Rolul progesteronului in sustinerea sarcinii
Bicicleta mea is back in business
Toata iarna bicicletele noastre au stat în pod, la cădurică. Nu suntem chiar atât de împătimiți încât să le folosim și în sezonul rece, chiar dacă am fi fost, n-avem cauciucuri pentru iarnă. 😀
De două săptămâni bicicleta mea a prins curaj și aproape a coborât singură din pod, mai ales că și acolo urmează o curățenie de primăvară ( jumătate de pod e gata curățat, urmează jumătatea mai grea 🙁 )
Bineînțeles că a trebuit curățată, mângâiată, discutată, umflate roțile și abia apoi scoasă Doamna la plimbare, Doamna fiind numele ei, nu al meu. Așa o cheamă, Doamna, pentru că-i frumoasă și comodă ca o doamnă. Pentru mine. Există desigur biciclete mult mai frumoase și mult mai comode, dar eu sunt foarte mulțumită de a mea, mă duce și mă aduc ca vântul și ca gândul de unde am nevoie. Nu obosesc niciodată când merg cu Doamna. Ba, o dată s-a întâmplat.
Femeia la 40 ani
Am vazut saptamana trecuta This is 40 și atunci mi-a venit ideea: trebuie neapărat să scriu ce cred eu despre vârsta asta câtă vreme o mai am. 😀
- La vârsta asta femeile au cu siguranță pantofii si gențile pe care si le-au dorit la 30.
- Nimic din ce te speria la 20, nu te mai înspăimântă la 40. Bine, sunt chestii care te sperie și la 40,dar poate le vom vedea altfel la 60.
- La 40, domnișoarele bătrâne devin în sfârșit doamne. Nu, nu se căsătoresc, doar nu mai au curajul de a-i corecta pe cei ce li se adreseaza astfel.
- Citește acum tot ce-a ratat în adolescență. Și se bucură ca ăștia mici când cartea se termină cu happy end.
- 40 e vârsta la care pasiuni pe care nu credeai că le poți avea, ies la iveală. Încearcă-le, acum nu mai poți spune că-i prea devreme și s-ar putea ca peste câțiva ani să fie prea târziu.
- Acum poate face bilanțuri fără teama ca totul se va termina în curând. Din contră, multe abia acum încep.
- E momentul în care mașina preferată nu mai e una decapotabilă, ci una 4×4.
- Merge la sală pentru a-și păstra forma fizică nu pentru a-și etala echipamentul.
- În sfârșit copiii sunt suficient de mari încât să nu-i fie teamă că se rătăcesc. E clar că de acum, dacă nu vin la timp acasă, e pentru că nu vor s-o facă.
- Rochiile care-i plac încă și pe care le are de pe la 30, o încap. Sunt cu un numar mai mici, dar o încap.
- Își dă seama că, deși locuiește în ea, casa visurilor ei e neîncăpătoare. E timpul pentru alte visuri.
- Nu există nimic important ce o femeie ajunsă la 40 de ani să nu fi încercat. După vârsta asta probabil va încerca și chestii mai puțin importante.
Să ne documentam
Vă spuneam săptămâna trecută că, în calitate de viitoare nașă, am în grijă o graviduță pentru care mă documentaz mai ceva ca pentru mine. Da, pentru că pe vremea când eu eram însărcinată nu aveam atâtea surse de informare și ce-aș mai fi dat eu internetul peste cap pentru a afla răspunurile la toate întrebările pe care le aveam…
Am mare noroc că fina mea, o să-i spun Emilia, că nu-s prea ok cu titulaturile astea, s-a hotărât acum, așa tânără (are 22 ani), să devină mamă, nu de alta, dar problemele de infertilitate și sarcinile cu probleme nu prea au ce căuta la până pe la 25 ani, așa că sper să fie totul ok și în septembrie Emilia să nască un bebe sănătos și frumos.
Știu că discuțiile despre fertilitate sunt tabu, dar dacă am lăsa inhibițiile deoparte și-am vorbi mai mult despre asta, am fi un pic mai educați în domeniu iar numărul celor care nu pot avea copii n-ar mai fi atât de mare. Și asta nu-i tot, rata natalității în România a suferit o continuă scădere iar incidenţa nașterilor premature este de cel putin 7,5% – unele surse afirmind ca ar putea sa se apropie de fapt de 12% – mai ridicata decât în restul Europei unde procentul este de 7,1%.