Mersul pe jos, un sport extrem

Azi am vrut să vin pe jos. Nu mi-a ieşit că n-am cizme de cauciuc. Am luat maşina şi bine am făcut. Şoselele erau pline de apă dar asta n-ar fi aşa rău, dacă excludem găurile din asfalt care acum, acoperite cu apă nu se mai văd şi devin adevarate capcane pentru oamenii şoselelor. mai rău am văzut că a fost azi pentru pietoni.

Trotuare pline de apă, treceri de pietoni care nu se văd şi staţii de tramvai  super-aglomerate. Eu, de obicei, nu prea dau atenţie pietonilor decât atunci când sunt pe trecere dar azi, îmi era aşa milă de oameneii pe care îi vedeam cu cizmele (altfel îmblănite bine) din care se scurgea apa… Cum să ajungi la lucru deja murat?

Ferice de domnişoarele pe care le-am văzut azi cu cizmele alea de cauciuc cu floricele. Dacă aveau în geantă şi o pereche de pantofi “pentru la birou” ele chiar au fost cele mai câştigate.

Continue reading Mersul pe jos, un sport extrem

Sunt 18

Acum 5-6 ani aveam una sau două prietene. 😀

Le ştiam ca pe buzunarul meu, mă comportam cu ele cum se cuvine s-o faci cu cineva de care-ţi pasă. Le vizitam din când în când, poate mai des decât mi-aş fi dorit, dar ce să faci, aşa se întreţin prieteniile. Uneori zăboveam mai mult,  alteori intram doar pentru o clipă.

Câteodată îmi  ieşeau în cale, exact când nu mă  aşteptam, deşi ştiam că am şanse reale să le întâlnesc.

Continue reading Sunt 18

Pana inceputului de an

Ca orice slujbas care se respecta, am pus azi ceasul sa sune la 6.00, ca sa ma reobisnuiesc cu raul. 😀 Dupa ce i-am dat scurt alarmei doua amanari, in cele din urma ma urnesc.

Nu mi-a luat mult sa-mi intru rol (doar ce mi-am dat cu apa rece pe fata) si sa calc doua camasi, sa trezesc doi copii, sa pregatesc micul dejun, sa ma imbrac sa pieptan trei capete cu parul lung, la doua sa le fac si codite, etc.

Afara ninsese. Eu, la fel ca autoritatile, aflu mai la sfarsit. Noroc ca masina se odihnise in garaj 10 zile si am plecat in tromba, cu catel cu purcel, inspre scoala si serviciu.

Continue reading Pana inceputului de an

Am sau n-am voie?

Am ajuns la serviciu târziu pentru că am avut ceva treabă dimineţă.

Acum, grabindu-mă eu şi venind pe Calea Moşilor tare de tot, m-am oprit într-un abuteiaj de maşini şi şoferi, care mai de care mai nerăbdători, de parcă participau cu toţii la facerea guvernului nou şi întârziau la şedinţă.

Eu, la fel ca iei, doar că un pic mai disperată. Am semnalizat regulamentar stanga si am luat-o puternic pe linia de tramvai înainte.

Nu ştiu dacă aţi aflat, dacă nu, vă spun eu că pe Moşilor, linia de tramvai este despărţită de banda doi prin  linie întruptă, ceea ce îmi dă mie dreptul să cred că am voie să trec de ea şi să merg regulamentar pe linia de tramvai. 😀

Continue reading Am sau n-am voie?

Salutul în trafic

Conduc mult. De-a lungul timpului m-am întâlnit cu toate tipurile de şoferi, unii agresivi, alţii liniştiţi (prea liniştiţi) , unii  începători, alţii profesionişti, etc. Am învăţat să-i tolerez pe unii şi să-i consider parteneri de trafic pe ceilalţi.

Şofatul este în cele din urmă, o rutină necesară. Unii o fac cu pasiune, alţii stresati şi majoritatea degajaţi.

Din toate senzaţiile prin care trece un şofer în trafic, mie îmi place mult şi-mi dă o senzaţie de bine, salutul din trafic. Ridicarea mâinii celuilalt în semn de mulţumire pentru că i-ai înlesnit lui trecerea, în condiţiile în care aveaţi amândoi aceleaşi drepturi sau şi mai frumos, când tu ai prioritate şi-l laşi totuşi pe celalalt să treacă.

Continue reading Salutul în trafic

Prietena mea din traficul de dimineata

Daca ar fi sa adunam toate articolele scrise vreodata pe bloguri despre trafic, cred ca s-ar face de-un roman in 20 de volume  macar.

Hai sa mai adaugam unul, petrecut in dimineata asta in Bucuresti, pe traseul Bulevardul Burebista- Mihai Bravu- Calea Calarasi- Popa Nan…..Romulus.

Spark-ul meu s-a imprietenit cu o Dacie 1310 (cum altfel). N-ar fi ridicat si el ochii mai sus. 🙁

Continue reading Prietena mea din traficul de dimineata

Lacul Bucuresti

traseulAseara am spalat masina. Mai ales pe dedesubt. 🙂

Da, ca majoritatea bucurestenilor am avut si eu treaba in oras fix cand a inceput ploaia. A facut intr-o ora un drum de douazeci de minute, iar pe la  Palatul Copiilor am traverat un lac de cel putin 40 cm. In timpul asta ascultam la radio cum oamenii se plangeau de canalizarile din Bucuresti. 🙂

Asta n-a fost nimic. Dupa o ora jumate cand am iesit iar in strada  am vazut Lacul Bucuresti. Un lac imens cat un oras, cu insule mici si dese.

Continue reading Lacul Bucuresti

Pietonii, acesti boemi ai soselelor

Ma surprinde dezinteresul pentru viata al semenilor nostri, care cred ca au pe fiecare umar cate un inger pazitor care vegheaza pentru ei.

Nu stiu, poate ca unii chiar au pe cineva care sa le poarte de grija dar oameni buni, cand traversati strada, asigurati-va. Cand va sfatuiesc sa va asigurati nu ma refer exclusiv la a va face o asigurare de viata, ci la a va uita in stanga prima data si apoi in dreapta, pentru a fi siguri ca nu traversati pentru ultima data.

Imi este ciuda pe pietonii care pornesc cu capul in pamant pe trecere si nu-l ridica decat dupa ce urca pe trotuarul de vis-a-vis. As fi foarte curioasa sa  fiu in momentele alea in mintea lor sa aflu ce gandesc. Ori spun o rugaciune pentru ca s-ar putea sa constientizeze ce fac, ori murmura in gand ” opriti dreaqu ca eu sunt pe trecere si am tot dreptul sa trec”, ori probabil ca nu isi dau seama ca sunt pe strada (sosea) si se comporta ca si cum ar fi pe trotuar.

Continue reading Pietonii, acesti boemi ai soselelor

Din nou acasa in formula completa

 Revederea cu copii a fost asa cum ma si asteptam, emotionanta. elementeDupa trei zile de ploaie am ajuns pana la urma cu bine acasa.

Soferii romani nu se dezmint si conduc pe ploaie torentiala cu luminile stinse. Le faci semn si se enerveaza in loc sa se intrebe: “ce are mai nene asta din fata, de imi da flash-uri intruna? ” Am vazut nu unul ci peste 10 soferi care conduceau cu viteza  avand luminile stinse si nu, nu aveau dacii cu blocul de lumini ars.

Cand am zis Doamne ajuta ca am ajuns cu bine acasa, am aflat vestea.  Doi vecini tineri sot si sotie,  plecasera la munte impreuna cu sora si cumnatul. Barbatii in fata, femeile in spate. La Tico. Pe soseaua umeda masina cu viteza a derapat si s-a izbit frontal cu un tir care venea pe contrasens. Barbatii au murit amandoi pe loc. Sora vecinei e in coma la spital si ea (vecina) abia si-a revenit, insa are multiple fracturi si leziuni interne.

Continue reading Din nou acasa in formula completa

Scurte din traficul de seara

Pentru ca in  seara asta am plecat la cinci de la serviciu si am ajuns acasa la sapte (cu o scurta oprire intr-un loc prietenos), va spun ce-am adunat din traficul  bucurestean:

  • Masinile mergeau  toate in aceeasi directie cu mine.  😀
  • Politistul dintr-o  intersectie avea cea mai sictirita fata posibila.
  • Un BMW negru mi-a multumit prin aprinderea avariilor. 🙂
  • Taximetristii nu se dezmint, unul depaseste in viteza un autobuz, ii taie apoi fata si opreste.
  • Aproape de casa mi-am dat seama ca s-a inoptat acum 30 de minute si-am aprins luminile. 😀
  • La intersectia de la Morarilor, doua masini de pe banda din dreapta au vrut sa faca stanga. Au reusit. Pe rosu. 🙁
  • Cel care e primul la semafor, niciodata nu se grabeste.
  • Olix si-a inceput emisiunea la radio, cu promisiunea ca, va da 1700 de euro.
  • Pe strada noastra ca de obicei nu functioneaza iluminatul stradal.
  • Masina de serviciu este in garaj si nu-l va parasi pana luni dimineta.

Continue reading Scurte din traficul de seara