Category: din trafic

Plecam spre Sihleanu

Sihleanu e unul din satele uitate în nămeți vreme de 6 zile de autoritatile din Braila. Chipurile, ieri după amiază a ajuns acolo o mașină cu pâine, însă în afară de asta la magazinul din sat nu se mai găsește nimic, vorba fratelui meu: au vândut ăia și lacătul de la ușă zilele astea.

Nu ca le-ar trebui multe locuitorilor de acolo, învățați cu iernile grele și cu cămările pline, dar parcă să te știi uitat de lume, cu drumurile impracticabile și cu medicamente doar cât să intre într-o cutie mică de brânză cu smântână, parcă nu sună a raiul pe pământ.

Acolo sunt acum părinții mei si drumul de azi noi l-am planificat de mult. Dacă s-a întâmplat să fie pe o vreme ca asta nu-i nimic, poate că-i vremea să punem un pic mașina la treabă. 😀

Continue reading Plecam spre Sihleanu

Primii 1000 km cu Hyundai ix35

hyundai ix35Am luat mașina în 19 decembrie 2013. Este un Hyundai ix35 diesel, 4WD cu 184 cai și un motor de 2,0. Azi e gata și prima mie de kilometri.  Au fost câteva drumuri lungi și un pic de plimbare prin București. Din mia asta 200 le-am făcut eu, i-am lăsat lui Sorin partea leului, mai ales că de cum vom începe serviciul mașina va intra pe mana mea în cea mai mare parte a timpului.

Primele impresii din punct de vedere al femeii din mine sunt foarte bune, mult mai mulțumită sunt eu decât este Sorin, care are și câteva chestii de care se tot plânge, nu înțeleg de ce nu-și aduce aminte că acum o lună conducea un Hyundai Accent. 😀

Să vă spun ce-mi place: Continue reading Primii 1000 km cu Hyundai ix35

Ai 22 de zile să-ți alegi o fustă

Pentru cine nu s-a prins din titlu la ce-i trebuie fusta, vă spun eu acum: pe 26 Mai are loc ediția de anul acesta a Skirt Bike, ajuns deja la cea de a treia ediție. 

Cred că știe toată lumea că-s fan bicicletă, pe care o folosesc cât pot de mult pentru a-mi rezolva din treburi mai rapid, mai ecologic și mai ieftin. Mă bucur să observ pe străzi din ce în ce mai multe biciclete în general și fete pe biciclete în special. Am văzut că și șoferii ne bagă în seamă mai mult (în sensul că țin cont de noi)  și asta nu poate decât să mă bucure.

Pentru că eu țin mult de tot la evenimentul ăsta, nu admit nicio scuză pentru absențe. Vreau să știu că v-ați rezervat ziua în agendă și vom fi cu toate prezente acolo. A, și dați vestea mai departe. Vorbim de un eveniment exclusiv pentru fete, unde ținuta este obligatorie și unde eventualii băieți prezenți vor pedala pe margine sau vor face poze. 😀

Continue reading Ai 22 de zile să-ți alegi o fustă

Eu, linia continuă

Sunt o biată linie continuă albă. Viața mea e cu început (m-am născut dintr-o bidinea și-o găleată de vopsea acum mulți, mulți ani) și probabil fără de sfârșit. Nu mă plâng, am o viață frumoasă, stau sub cerul liber mereu, n-am nevoie de pereți, casa mea are doar un tavan imens cu soare, stele și nori. Doar că aerul din jurul meu nu-i prea curat, deși am și-n stânga și-n dreapta copaci. Dar nu-i bai, că mie nu-mi trebuie aer. Aerul le trebuie lor, celor care-l batjocoresc.

Dar să revenim la mine. Eu stau singură pe mijlocul străzii, pot chiar spune că strada e țara mea. Când spun singură nu exagerez deloc. Nimeni nu se apropie de mine. Dacă surorile mele, liniile albe întrerupte, sunt deseori atinse și de multe ori călcate în picioare trecute pe sub roți care susțin mașini frumoase, eu nu. Am făcut ce-am făcut și am ajuns la mașini, deși am vrut mult de tot să nu aduc vorba de mașini că ele sigur vă distrag atenția și-o să uitați de mine, o biată linie albă continuă, care nici măcar de atingerea mașinilor nu se bucură.

Continue reading Eu, linia continuă

Bălțile de București

Ieri am avut impresia că mă întorc în timp, undeva prin 2009, când vorbele despre criză abia dacă le auziseră câțiva români mai citiți.

Am stat aproape toată ziua în trafic împreună cu alte zeci de mașini (da, asta-i explicația pentru că n-am publicat ieri decât un post), exact ca în iernile de acum ceva timp. Vremuri nebune când blocajele din trafic îmi mâncau ore bune din viață. Dacă mă gândesc și că pe timpul ăla nu aveam net pe telefon, aproape că nu-mi pot imagina cum am rezistat. A, stai că mi-am adus aminte, pe vremea aia citeam mult în trafic. Nu ziare, dar uneori reviste și cel mai adesea cărți. Am câteva cărți pe care le-am citit exclusiv în trafic. Dar divaghez.

Am văzut ieri în lungile momente de staționare, oameni chinuiți care încercau să traverseze bulevarde fără să nu se ude sau să nu fie stropiți. Îmi aduc aminte cum într-o zi de iarnă în care nu plecam cu mașina la lucru, aveam un paltonaș crem de care eram foarte mândră și când am ieșit de la serviciu, o mașină ce mergea pe linia de tramvai chiar și prin dreptul stației ticsite de oameni, m-a stropit din cap până-n picioare de curgeau zoaiele șiroaie din paltonul meu. Și ce crem frumos avea! L-am aruncat când am ajuns acasă. Mi-a fost rușine să-l duc la curățat. Era sub orice critică. Din aceste considerente, am mereu grijă atunci când sunt la volan, de cei de pe margine. N-aș vrea să pun pe nimeni în situația mea din acea iarnă. Din păcate nu toți șoferii sunt pățiți și se mai întâmplă și accidente.

Continue reading Bălțile de București

Să fim mai mulți ca ei

Ca aceia cărora nu le pasă.

Știu că sunt printre noi mulți oameni buni, săritori, care și-ar da, vorba aia, și cămașa de pe ei, chiar azi am auzit de-o doamna, mama unei fete care lucrează la noi, că vrea să dea din pensia ei de 400 lei, 100 pentru sinistrați. Felicitări!

Problema e că sunt și mai mulți oameni nesimțiți. Nu-mi permit să spun asta despre cel ce nu răspunde la salut sau despre cei ce nu întorc și celălalt obraz, dar să ai o lopată de dat zăpada în mână, să stai lângă o mașină rămasă pe o străduță plină de zăpadă și să  spui atunci când șoferul mașinii îți cere puțin lopata să dea el zăpada din fata roților pentru a putea pleca de acolo, când spui, zic, n-am nene lopată, mi se pare ceva de-o nesimțire crasă, și îi doresc celui în cauză ca atunci când va rămâne undeva mult mai grav decât era soțul meu cu mașina, pe străduța omului cu lopată probabil, să nu-l ajute nimeni și să-și dea seama că merită asta cu vârf și îndesat.

Nu-i vorba doar de un singur om. El era cel mai apropiat. Mai erau și alții pe stradă. Neavând lopată și cum niciunul dintre cei de față  nu l-au ajutat măcar să miște puțin mașina, a trebuit s-o împingă singur, să fugă apoi după ea ca în desene animate, totul în timp ce audiența formată din câțiva bărbați tineri se prăpădea de râs. Hai că v-ați distrat și azi băieți!

Continue reading Să fim mai mulți ca ei

Mârlanul la volan

Îmi duceam ieri liniștită (ăsta e un fel de-a spune, eu eram de fapt agitată maxim) fetele la școală. Primul semafor pe care îl întâlnesc în drum spre școală e la o intersecție cu un drum la stânga, care are semafor dedicat. Eu mergeam înainte și când m-am apropiat de semafor am văzut că un gog care se încadrase greșit pe banda celor care faceau stânga, voia să se bage pe banda mea. Ca o doamnă ce sunt, am încetinit și i-am făcut semn să intre în coloana care mergea înainte. Aproape de a ajunge să trecem intersecția, un șoferul mașinii din fața  gogului îi dă și el voie altui autoturism de SB, încadrat greșit pe banda către stânga, să intre în coloana care se deplasa înainte, și cu toții ne-am oprit în fața semaforului care se făcuse roșu între timp.

Măi, și aici începe șoul. Gogul ăsta din fața, monstrul ăsta creat de mine, că eu l-am lăsat să intre în coloană, se enervează pe nenea ăla din față, se dă jos la el și începe vociferând sălbatic să-l tragă la răspundere și să-l certe că l-a lăsat pe amărâtul ăla din provincie să intre în coloana care mergea înainte, uitând că doar cu câțiva metri în spate și pe el îl lăsase cineva.

Mie nu-mi venea să cred că face asta. Săracul de el, omul la care țipa s-a baricadat în mașină și nu l-a băgat în seamă pe nebun. Mie îmi venea să mă dau jos și să-i spun vreo două, dar mă grăbeam tare de tot, că fetele întârziau la școală, dar pe când mă gândeam eu dacă să mă duc să-l rog să se potolească, coboară din Renault-ul de SB o matahală de om, mare mă, și se îndreaptă hotărât spre gog.  Hahaha, începea să-mi placă, aproape că voiam să văd bătaie, dar gogu, tare-n gură, țipă și la ăsta, disperat:

Continue reading Mârlanul la volan

Scuterele pot semnaliza!!!

Sunt un șofer, mai bine zis o șoferiță cu mulți ani de experință (dacă vă întreabă cineva, spuneți 20), nu-s cea mai rabdătoare dintre ele, mă enervez ușor în trafic, uneori înjur în gând ca la ușa cortului, alteori merg atât de pedant și cu toate astea, după atâția ani îmi place în continuare să conduc. În general, și nu neapărat mașini. 😀

Mă aflam ieri în plină intersecție când observ un scuterist cu cască (emoticon cu ochii bulbucați) care se încadrează regulamentar (emoticon care leșină) și face stânga la fel ca mine. Pentru că eu rămăsem cu ochii la scuter, domnul care-l conducea a trecut înaintea mea și a mers frumos după o mașină care-i era înainte până la urmatoarea intersecție.  Eu cu ochii la el, plină de admirație. Avea nenea ăsta la scuter în spate un beculeț care clipocea și arăta celorlalți participanți la trafic că omul și mașina (mă rog, scuterul) vor să facă stânga. Semnaliza, adicătelea. Uau! Incredibil.

Vă jur că n-am mai văzut în viața mea un scuter semnalizând și din cauza asta eu am crezut că nici nu pot semnaliza decât așa, ca bicicliștii, cu mâna. Aproape că-i compătimeam pe acești kamicaze ai șoselelor. Dar nu, ei pot semnaliza și de ieri am și dovada. Bine, omul nostru cred că era începător pentru că prea s-a comportat civilizat. A, nici nu mai contează că a uitat semnalizarea pornită până la următoarea intersecție. Noroc că acolo nu avea cum să facă stânga, ar fi intrat cu bună știință într-un gard.

Continue reading Scuterele pot semnaliza!!!

Îmi cer scuze, doamnă

Mă simt foarte prost pentru că am făcut ceva ce urăsc foarte tare. Adica mi s-a întamplat și mie să fiu în postura victimei de vreo două ori în viață și l-am urât din toată inima pe conducătorul auto care mi-a făcut-o.

 Da, am trecut azi în viteză printr-o mare băltoacă în dreptul căreia era o femeie. Stătea. Deci am făcut-o de sus și până jos de comandă. Am văzut în retrovizare cum se scurgea apa de pe hainele ei și mi-am văzut de drum. Dacă aș fi putut, aș fi intrat în pământ, dar șoseaua nu s-a deschis. Iar de oprit nici nu putea fi vorba, nu știam cum să dispar mai repede, piciorul drept apăsa cu putere accelerația.

 Acum stând și gândind la rece, mă gândesc că ar fi trebuit să opresc, să o duc undeva pe femeie, să nu trebuiască să se plimbe așa prin oraș, să-i duc hainele la curățat sau măcar să-i las bani și să le duca ea. Dar eu n-am făcut nimic, ba am si fugit mâncând pământul. Ca cel mai laș dintre lași.

Continue reading Îmi cer scuze, doamnă

Tico, salvarea şi mesajul

Sunt revoltată. Şoferii erau prietenii mei până azi. Pe unii îi salutam în trafic pentru micile concesii făcute şi mă simţeam de-a lor. Azi însă mi-au revenit toate nemulţumirile legate de trafic şi vreau să le vărs asupra unui singur specimen, căruia îi transmit următoarele:

“Măi dobitocule, conducător de Tico cu nr. B 36 HRL (e posibil ca ordinea literelor să fie alta 😀 ), dacă era mă copilul sau nevasta ta în ambulanţa pe care, cu ostentaţie, te-ai încăpăţânat să nu o laşi să treacă? Ce încercări de viaţă te-au făcut să te abrutizezi în halul ăsta? Ce era, mai canibalule, în capul tău în mometele alea?”

Gata, m-am mai liniştit. Sper doar că omului din ambulanţă nu i-au scăzut şansele la viaţă din pricina nenorocitului care, distantă de 1 km pe un drum larg şi puţin circulat, a dansat pur şi simplu cu băşina maşina pe şosea, în faţa unei ambulanţe cu toate semnalele pornite, special pentru a nu o lăsa să treacă.

Continue reading Tico, salvarea şi mesajul