Category: amintiri

weekend cu petreceri

Am avut un sf. de saptamana plin de petreceri. Nici macar n-am avut timp sa-mi sun prietenii si sa le spun ” La multi Ani!”  pentru Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil ( apropos ” La multi ani!” pentru sambata daca te cheama Mihai, Gabriel, Mihaela sau Gabriela 🙂 ). 

La petrecere, ca la petrecere 😀 superfrumos, mai ales sambata seara cand a fost petrecere jumatate pentru copii ( cu printesa Aurora si Scooby Doo care i-au tinut ocupai pe copii 4 ore)   si jumatate pentru adulti ( cu muzica, mancare bautura dansuri etc.) . 

 Azi insa, resimt oboseala acumulata si asa n-as mai fi venit la serviciu…

Continue reading weekend cu petreceri

Din nou la scoala

Dupa o saptamana de minivacanta, luni copiii s-au intors la scoala. 

Poate nu ma mai tine pe mine memoria, dar, noi cand eram elevi in clasa a III a nu aveam de scris la muzica, religie ( parca religia s-a introdus cu caracter optional), abilitati practice sau dirigentie ( acum educatie civica). Copiii de azi au de scris la toate materiile astea. Dupa parerea mea este mai important sa invete decat sa scrie. O sa spuneti ca invata scriind. Ei na?!

Nici vorba. Avand foarte mult de scris, isi fac temele mecanic. In loc sa invete prima data si apoi sa scrie, ei se apuca de scris intai, ca sa fie siguri ca termina. Cand termina sunt deja foarte obositi si nu mai au nici chef nici timp sa mai invete.

Ieri de exemplu aveau de facut pentru azi urmatoarele teme: romana – 1 exercitiu din manual, 4 exercitii din culegere ( exercitii de genul ” gasiti opusul cuvintelor date si formati propozitii cu fiecare dintre ele” ) si de stiut de citit lectia, matematica – 4 exercitii din culegere ( adunari, scaderi, inmultiri, ecuatii cu o necunoscuta) si de invatat tabla inmultirii cu 7 😀 , religie – de scris ce stiu ei despre Sf. Cuvioasa Paraschieva intr-o compunere de o pagina, franceza – de citit lectia si de invatat o poezie pe de rost. In afara de asta Sonia avea de refacut tema la romana din ziua precedenta pentru ca o scrisese urat 🙂 .

Continue reading Din nou la scoala

Lampa cu gaz

Aseara cand am ajuns acasa aveam planuri mari ( multa treaba de facut). Am apucat sa ma schimb si sa mananc ceva si cand sa-mi incep treaba ( migaloasa dealtfel) s-a intrerupt curentul. Doar la noi. Am verificat contorul din casa, am verificat contorul de afara ( nu eu, se intelege) si am constatat ca era ceva ce ne depasea. Am sunat la electrica si dupa un scurt interviu ne-a spus ca o sa trimita o echipa. Mda. Numai ca am uitat sa intrebam cand o sa trimita o echipa. Dupa ce am aprins 3 amarate de lumanari pe care le aveam in casa, am hotarat sa mai sunam o data la electrica sa intrebam in cat timp vine echipa. Spre bucuria mea n-am mai apucat sa vorbesc cu nimeni pentru ca instantaneu cand sunai la ei te anunta o voce suava ca in toata zona noastra ( si nu numai 🙂 ) se lucra pentru a se remedia defectiunea si se estimeaza ca in jur de orele 22.00 vom avea din nou electricitate 🙂  . Era abia 18.30. Cum lumanarile erau pe terminate, si-a amintit tata ca aveam noi o lampa cu gaz prin garaj sau prin camara. Oarecum sceptici ca o vom gasi , sau, ca ar avea gaz in ea am pornit in cautare cu lanterna de la cheile de la masina 🙂 . Nu numai ca am gasit-o ( asta batranu’ stie el ce stie), dar, avea si gaz in ea si fitil bun si culmea s-a si aprins. Si cum de multa vreme nu am mai avut in fata 3 ore in care sa n-avem cum sa facem nimic folositor, am jucat table si am spus povesti la lumina de la lampa pana pe la 10 😀 . Bineinteles ca lumina nu a venit si am adormit fara centrala pornita si fara becuri stinse, insa undeva in noapte curentul electric s-a pornit si cineva a avut grija ca totul sa reintre in normal.

A fost prima data cand fetele au vazut o lampa cu gaz, si au auzit povesti de pe vremea cand curentul si caldura erau oprite zilnic. Lampa cu gaz si-a facut treaba si acum peste ani. Neaparat azi trebuie reumpluta cu gaz si pusa la pastrare.

Penicilina

Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
“Vreau sa te platesc”, a spus nobilul. “Ai salvat viata fiului meu”.
“Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut,” i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
“Acesta este fiul tau ?” l-a intrebat nobilul .
“Da”, a raspuns mandru fermierul .
“Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti.” Si asta a facut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary’s Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.
Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. .
Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.
Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.

Ce ai facut tu?

Care este lucrul pe care l-ai facut pentru cineva, pentru care nu ai fost  remunerat si de care esti  mandru? Un lucrul care te-a facut fericit desi tu personal sau cineva apropiat tie ( familie)  nu a avut nimic de castigat?   M-am gandit zilele astea daca eu am facut asa ceva, daca exista ceva ce am facut ( chiar daca poate inconstient la vremea aceea) ceva in urma caruia sa fi schimbat ( sau implinit) destinul cuiva. Bine e mult spus, dar, ia sa vedem.

De exemplu, acum vreo 9 ani, lucram intr-o firma in care eu ma ocupam printre altele si cu alegerea persoanelor ce urmau a fi angajate. Din vreo 20 de fete care au venit la interviu, am ales una ( aveam un singur post disponibil) . Ea a devenit apoi prietena unui baiat din firma ( cazul clasic 🙂 ). Nu a fost mult timp angajata, dar, relatia ei cu baiatul a tinut, s-au casatorit si acum de aproape 5 ani au si un baietel. Bineinteles ca asa le-a fost scris, dar, ei si acum imi zic ( am ramas prieteni)  : ” Oare noi doi ne-am fi cunoscut daca tu atunci alegeai alta fata?”

Asta apropo de faptul ca totul se intampla cu un scop precis 🙂

02 octombrie

De 9 ani incoace, ziua de 2 octombrie este cea mai frumoasa zi a anului pentru mine. In aceasta zi vad pe fata copilelor mele fericire cat sa-mi ajunga un an intreg. Nu ma intelegeti gresit, eu cred ca ele sunt tot timpul fericite ( mai putin cand isi fac temele 😀 ), dar azi este vorba de o fericire exprimata.

Azi dimineata Sonia topaia prin casa si striga cat o tinea gura ” Doamne cat de fericita sunt!”. Iulia nu mai stia cum sa-si arate bucuria, avea ochii stralucitori si era toata numai zambet. Cand a vazut-o pe mamaia ia spus ” Mamaie, sunt asa de fericita!” , ” Azi e ziua mea mamaie, intelegi tu asta?!”.

Cu toata graba de dimineata, am avut timp de imbratisari si pupatui, de glume de planuri si bineinteles de cadouri.

Continue reading 02 octombrie

Piatra Verde

Cam la un km de Mina Unirea de la Slanic Prahova, se afla o stanca, pe care cei din imprejurimi o numesc Piatra Verde. Dupa piatra, cam la inca un km, este o poiana frumoasa, cu cateva locuri in care poti face  gratar la iarba verde, copii pot alerga in voie si se pot juca dupa bunul plac 🙂 .

Aici in poiana ne-am hotarat si noi sa petrecem cateva ore in aer curat. Locul era frumos cum spuneam insa plin de mizerii. Erau acolo aruncate tot felul de gunoaie, de la clasicele cutii de bere pana la scutece de unica folosinta ( folosite 😀 ). In timp ce baietii s-au apucat de gratar, noi fetele ( bine, bine… nu le-am convins pe toate) am inceput sa strangem gunoiul din poiana ( au participat si copii , bineinteles). Din fericire cineva lasase la marginea padurii niste saci de rafie noi nouti. Noi am reusit sa umplem cativa, dar, mai era mult de munca acolo. Important este ca cineva inaintea noastra s-a gandit sa lase sacii, noi ne-am gandit sa-i umplem si poate la un moment dat romanii se vor hotara sa nu mai arunce gunoiul la intamplare 😀 . Dupa gratar am jucat fotbal ( cu o minge pe care au gasit-o copii in padure 🙂 ) 

La intoarcere ne-am oprit la Piatra Verde, am admirat privelistea si am facut cateva poze:

Continue reading Piatra Verde

Slanic Prahova

In weekend trebuia sa mergem la tara la Olt sa culegem via. Cum vremea nu se anunta foarte prietenoasa, am amanat culesul.

Duminica am plecat la Slanic Prahova, sa vedem salina ( eu si fetele nu mai fusesem niciodata ) si sa iesim si putin la iarba verde.

Ne-am strans in total 4 masini ( 3 de DB si una de B) . Am ajuns acolo pe la 11.00 si ne-am grabit sa intram in mina.

Continue reading Slanic Prahova

weekend la tara

Vineri seara am plecat cu totii la parintii mei la tara. Acolo ne-am intalnit cu Laurentiu ( fratele meu), Adriana (sotia lui),   si Mara (fetita lor si nepotica mea)  Au venit din Spania pentru cateva saptamani si am ales sa ne intalnim la tara. Stiti probabil cum e cand se aduna toata lumea la  tara, mai ales acum cand se culeg viile si se face mustul 😀 . Desi vremea nu a fost extraordinara, am petrecut doua zile superfrumoase, in care am depanat amintiri, am jumulit gaste 😀  si am fost la pescuit. Copii s-au jucat mult si afara si in casa, si au uitat de tot ca luni trebuia sa se intoarca la scoala.

Duminica dimineata, mama a framantat cozonaci si se facuse o caldura si un miros de cozonaci in casa ca in ajun de Craciun. Gata deja ma gandesc la sarbatorile de iarna….

Viata la bloc

De la 4 pana la 18 ani am locuit la bloc in Targoviste. A fost prima data, un bloc cu patru etaje in care apartamentele nu aveau balcoane. Am avut acolo prieteni cu care ne jucam in fata blocului cat era ziua de lunga, iar apoi la ora 3PM ( atunci suna sirena de la uzina din oras), fugeam repede in casa si asteptam sa ne vina parintii de la serviciu. Noi am facut parte din generatia care ” a crescut cu cheia de gat” . Cheia asa se pierdea foarte des 🙂 . O data imi aduc aminte ca la pranz ne-am dat seama ca am pierdut cheia. Am cautat-o cred cateva ore si apoi am inteles ca n-o s-o mai gasim si ne-am resemant. Atunci fratele meu si-a dat seama ca ii atarna ceva in captuseala de la geaca 🙂 . Era cheia logic 😀 . Uitase sa o puna la gat 😀 . Asta a fost un caz fericit, in general odata pierduta, ramanea pierduta. Ne-am mutat apoi in alt cartier, tot intr-un bloc cu patru etaje dar de data asta aveam balcon si apartamentul era mai mare. Nu stiu din ce motiv aici nu am mai pierdut cheia ( pesemne ca mai crescusem 🙂 ) In blocul asta nou in care ne mutasem, erau 20 de apartamente si 44 de copii. Nu glumesc! Numai pocaitul de la parter avea 8 😀 . Toti copiii erau apropiati cu noi de varsta + /- 4,5 ani. Ne jucam impreuna, mergeam la scoala impreuna, duminica mergeam la cinema si apoi la cofetarie. Nu toti, dar un grup de 10-12 tot se strangea. Acum majoritatea dintre ei sunt plecati in strainatate. Cand mai merg pe la Targoviste ( apartamentul a ramas in familie) intreb de fiecare dintre ei. Acum cand ma gandesc, vremurile astea imi sunt foarte indepartate si mi-e greu sa cred ca mai sunt si azi copii care isi petrec copilaria cu cheia de gat. Azi nu as avea curaj sa las copii singuri acasa nici macar o ora. Nu stiu cum au avut curaj parintii nostri sa faca asta.
Vezi tu, erau alte vremuri!