Category: ale mele

Premiul

Desi inca in putere, femeia nu se descurca cu tehnologia, ca de altfel majoritatea celor din generatia ei.  Acum, daca tot i-a venit feciorul de la oras, la rugat pe acesta sa-i reporneasca telefonul (uitase codul PIN 😀 ). Odata pornita, masinaria si-a afisat toate mesajele necitite. Pintre ele era  unu buclucas gen, “nr. dumeavoastra de telefon a fost extras si validat castigator in campania desfasurata de KISS FM si COSMOTE. Va rugam, ca pentru a stabili detaliile legate de  inmanarea premiului de 5000 euro + un telefon Nokia N97, sa ne contactati  la numarul de telefon 0769708724”

Initial s-au gandit ca e teapa, ca sunt multi sarlatani care incearca sa speculeze credulitatea (inca nu zic “prostia”) oamenilor, dar totusi s-au gandit sa sune la numarul de telefon sa vada ce se intampla. Pentru operatiunea asta au apelat la fata proprietarei telefonului, ca vezi doamne, ea avea mai multa carte. 😀

Fata, desi sceptica, le-a facut pe plac si a sunat. La celalalt capat al firului i-a raspuns o voce blonda cu ” Buna ziua, departamentul comunicare Kiss Fm, cu ce va putem ajuta?”

Continue reading Premiul

Scurte de vineri

  • Mâine-mi duc fetele la ţară la bunici, intenţionez să le las acolo câteva săptamâni. De luni voi începe să mă plâng, că deja mi-e dor de ele.  🙁
  • Aseară m-am văzut câteva ore cu nişte oameni dragi, pe majoritatea dintre ei i-am cunoscut prin intermediul blogului. Old staff, ca să zic aşa.
  • România nu are şanse să scape în următorii 20 de ani de “capitalismul de cumetrie” indiferent cine şi cum ar veni la putere. Numai de-ar mai rezista ţara asta încă două decenii. 🙁
  • Azi se împlineşte un an de când mi-am spart nasul, bine că mi-a trecut, am însă acum două vânătăi frumos colorate la şold. De la o cazătură, va rog nu întrebaţi. 😀
  • Ieri fetele au fost într-o călătorie ciudată cu atutobuzul două staţii. Adică au refuzat maşina (eu mergeam singură in spark, în spatele autobuzului). Li s-a părut foarte interesant. 😀

Sursa foto

De ieri mănânc cu socoteală

Gata, am terminat-o cu mâncarea. Cu mâncarea nesănatoasă desigur, gen tocăniţă cu cartofi şi încă trei legume cu şuncă tăranească afumata şi dreasă cu smântână  sau macaroane cu brânză şi stafide scufundate în vişinată. Gata.

Dumincă dimineaţă îmi spălam maşina în faţa curtii.  Apropo, aţi văzut ce au păţit ăştia doi? Au fost cu maşina la râu să şi-o spele şi le-a luat apa maşina, ba erau să nu mai scape nici ei.

Revenind, îmi spălam maşina cu sârg, apă şi şampon special. Merita sărăcuţa, că au trecut câteva luni bune de la ultima îmbăiere. Cum de obicei când spăl maşina ma fac ca porcu mă murdăresc, am luat de la Sorin din şifonier nişte bermude care-mi veneau bufant şi-un tricou lălăi. Doar nu era să-mi murdăresc hainele mele pentru atâta lucru. 😀

Continue reading De ieri mănânc cu socoteală

Poezie contemporană brută

Aseară mi-am amintit de Nichita Stănescu şi gândul m-a dus la poeţii din vremea comunismului, care indiferent dacă aveau sau nu talent, era musai ca uneori, pentru a-şi păstra un anumit statut social să scrie o poezie patriotică. Mă gândeam cum ar suna acum o opera de genul acela şi mi-a venit să scriu aşa:

Azi un crâmpei din tot ce-i bun

Îţi pare uriaş când ţi se aşează-n drum

Continue reading Poezie contemporană brută

O vară perfectă

Deşi n-a început deloc aşa, presimt că lucrurile se vor schimba curând şi vara va căpăta şi pentru mine sensul corect. Mi-am făcut nişte planuri de care ar fi bine să ma ţin dacă vreau ca la sfarsitul caldurilor sa mă declar mulţumită. În primul rând aştept vacanţa picelor, pe care le voi duce cu mare bucurie (pentru ele) la ţară, la bunici şi profitând de asta fiecare weekend voi zbura din Bucuresti cam începand de joi şi pana înspre luni. Nu-i aşa că sună bine? Cel puţin pentru anul ăsta. Pentru că la anu….

Aşa zic de vreo zece ani încoace, lasă că anul ăsta trag tare şi la anu’ îmi fac un concediu lung, frumos, odihnitor. Dar nu-i aşa, în fiecare an, bag seama că se întâmplă câte ceva, se ivesc chestii, se întamplă lucruri şi scenariul cu concediul se cam repetă. Aceleaşi 5 zile maxim petrecute la noi sau la bulgari pe nisip,  încheiate invariabil cu: “asta a fost anul ăsta, dar  la anu’ mergem sigur cel putin o luna în vacanţă, într-un loc pe care nu l-am mai văzut niciodată“.

Gradina mea

N-am o gradina, asta e sigur. Am insa un loc cu vita de vie, trandafiri, panselute, crini, ceapa (asteia nu i-am facut poza), patrunjel, petunii si alte flori. Mai am un par si-un mar, iar marul are si mere. Totul pe maxim cinci mp. 😀

PS – se intampla din nou asta.

Şalvarii

Acum două zile vine soţul meu acasă şi îmi aduce o salopetă cu şalvari. Cum ce-i aia? Credeţi că o să aflaţi aşa uşor? Nu, cum şi mie mi-a fost greu, corect este ca şi voi să înţelegeţi mai târziu.

Revenind, aveam în mână un material fin, cu o croială foarte amplă şi cu ceva elastice în partea superioară. Să luăm pentru început culoarea. E…. nu ştiu ce culoare e, aş putea spune că-i crem, dar e mai mult spre gri cu tente uşoare de bej. Deci nu are culoare, dar nu-i incoloră.

Acum că asta-i stabilită  sa vedem cum am reuşit să-mi bag şalvarii pe mine. Am încercat pe jos, pe craci adică.   Mi-a ieşit până la un punct. Punctul de mijloc. Am crezut că de fapt sunt doar pantaloni, doar că ajungând până aici cu imbrăcatul, buzunarele îmi veneau aproape de genunchi ceea ce, indiferent cat de cocoşata aş fi, nu-mi ajung mâinile până acolo decât dacă stau pe scaun. Or, să stai pe scaun cu mâinile afundate în ceva, poate crea confuzie, aşa că mai bine nu. Ca urmare am tras un pic de partea cu elastice mai sus. E, aşa-i mai bine, dar parcă trebuie trasă şi mai sus. Un gand îşi face loc în mintea mea plină de nimicuri, ce-ar fi să meargă asta trasă peste sâni? Ia să vedem.

Continue reading Şalvarii

Scurte

  • Încă dorm;  🙂
  • Mâine e 1 iunie şi eu n-am niciun gând despre ce să fac cu copiii, sper să-mi vină vreo idee până diseară sau poate mă ajutaţi voi;
  • Căpşunile pe care mama le-a cumparat cu 150 lei, au flori şi vor face probabil 20 de fructe. 😀
  • Am aflat cu stupoare că în vreme de criză transportul mărfurilor pe mare e mult mai scump; 🙁
  • Greva mai anemică decât cea de azi n-am mai văzut la nimeni;
  • Am decupat în weekendul ăsta mai multe hârtii decât in toată copilaria mea. Da, am fost un fel de cutter ploter;
  • Azi noapte am dat ture cu bicicleta prin cartier. Fără lumină. Sunt încă în viată. La fel şi câinii;
  • E luni.

Plansul la telefon

Alaltaseara eram in bucatarie si prestam un spalat de vase, cu mare arta. Aud telefonul ca suna de undeva de sus, dar cum spuma de la detergentul de vase urcase undeva inspre coate, am zis ca-i mai bine sa termin si sa vad eu apoi cine m-a sunat. Pana sa apuc sa fac asta, telefonul a tacut si a inceput din nou sa sune parca mai tare si mai nervos de data asta. Am lasat totul balta, m-am prins ca e urgenta si am alergat la telefonul care (nu stiu dupa a cui lege) s-a oprit fix inainte de a ajunge eu la el. 😀

Recunosc numarul cumnatei mele, Adriana,  de la Targoviste si o sun eu zambind inapoi, e intotdeauna o placere sa vorbesc cu ea. Ei, de data asta…

Mai oameni buni, mi-a raspuns intr-un hohot de plans. Mai, dar plans din acela cu bocete. Pe voi cand va suna cineva care plange, la ce va ganditi prima data? Da, exact la asta m-am gandit si eu. M-am asezat usurel pe pat si cu inima in gat am rugat-o sa se linisteasca si sa-mi spuna cine a murit ce s-a intamplat.

Continue reading Plansul la telefon