Category: ale mele

Dacă e miercuri, e haos

De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!

De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….

Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa  că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.

Continue reading Dacă e miercuri, e haos

Ce mai conțin cozonacii de azi

Pe vremea mea cozonacul era făcut cu puține ingrediente și multă trudă. Azi nu știu cu câtă trudă se mai face, dar ingredientele pe care le putem regăsi în el s-au înmulțit și asta nu-i neapărat bine.

În seara asta am fost pe la Auchan să luam câte ceva pentru Moș Nicolae așa pe ultima sută de metri și cum Sorin e mare amator de dulciuri n-a ratat ocazia de a-și lua un cozonac pe care să-l mănânce cu smântână și gem. Ce zice el, hai să luăm din ăsta făcut aici la ei în atelier că-i proaspăt și bun. Eu care nu mănânc cozonac decât cine știe în ce circumstanțe zic: luăm, cu siguranța omului care știe că nu va pune gura pe așa ceva.

Bineînțeles că niciunul dintre noi nu citește vreodată eticheta, numai că de data asta cozonacul era așa galben și frumos încât am crezut că a fost colorat cu șofran, și de curiozitate am luat ambalajul să citesc eticheta. Asta se întâmpla evident la noi acasă în bucătărie, după ce soțul mâncase aproape mai mult de jumătate din cozonac.  Nu vreți să știți: crustacee, pește, morcov, țelină, muștar, și astea sunt doar câteva cele peste 40 de ingreiente pe care le conține sărmanul cozonac.

Continue reading Ce mai conțin cozonacii de azi

Să vină și la ei sărbătorile

Azi am avut impresia că toată ziua e luni. Probabil că nu-i nici prima nici ultima dată când se întâmlă așa, dar atât de mult m-am relaxat acum pe seară când am înțeles că vine weekend-ul, încât simt că ăsta-i momentul când trebuie să vă vorbesc neapărat de ei.
Când spun ei, mă refer la familia nevoiașă de la tine din bloc sau la vecinii părinților mei de la țară. La copiii din Casa de Copii a Asociatiei “The Door” Mogosoaia cărora Sabina ajutată și de noi, cei care putem, încearcă șă le ducă daruri și de acest Crăciun, dar și la Valentina, fata de la Timișoara care-și continuă odiseea și încearcă din răsputeri să rămână pe linia de plutire. Mai înseamnă și toate familiile care ne așteaptă, oameni pe care uneori i-am ajutat împreună cu Ioana și care n-au absolut nicio putere spre a-și depăși situația.
N-am cum să-i mulțumesc pe toți, am înțeles asta, dar nici nu pot să stau liniștită să-mi văd de ale mele și să nu fac nimic. Oameni buni, e decembrie, luna în care fiecare dintre noi trebuie să dăruiască ceva. Ce-ar fi ca anul acesta, pe lângă cadourile pe care le faci alor tăi să faci și-un cadou unui om care altfel n-ar primi nimic? Ai idee ce senzație de bine se întoarce către tine odată ce faci un astfel de gest?
Înceacă unul din link-urile de mai sus și alege o familie căreia să-i trimiți anul acesta un cadou. Din suflet.
Sau alege un om nevoiaș pe care-l știi și fă-i o bucurie oricât de mică, acum, de sărbători. Ei se vor bucura, dar crede-mă, tu vei fi de-a dreptul fericit.

Ce amuzant, totuși!

Ce amuzant, totuși! Să crezi că un om l-ar putea cunoaște cu adevărat pe altul. Te poți obișnui cu celălalt atât de mult încât să poți rosti cuvintele în același timp cu el, dar nu vei ști niciodată de ce celălalt spune ceea ce spune sau face ceea ce face, pentru ca nici măcar el nu știe. Nimeni nu înțelege pe nimeni.

Și totuși trăim cumva împreună, în pace de cele mai mlte ori, și rezolvăm lucrurile cu o rată a succesului destul de ridicată, astfel încât oamenii continuă să încerce. Oamenii se căsătoresc și multe căsătorii sunt reușite, au copii și majoritatea acestora ajung oameni cinstiți, au școli și afaceri, fabrici și ferme care funcționează la un nivel acceptabil – toate astea fără să aibă habar ce se petrece în capul celorlalți.

O scot cumva la capăt, asta fac oamenii.

Continue reading Ce amuzant, totuși!

M-am decis, l-am ales pe Ion Creangă

Încă de când am aflat de campania pornită de Danone în care noi, blogerițele, eram transformate în juriu și rugate să scriem despre preferatul nostru dintre cei zece finaliști ai concursului, adică despre un #BlogJuan amuzant sau romantic, am știut că nu va fi ușor s-o fac, dar am mulțumit în gând organizatorilor că nu trebuie să mă decid între aproape 30 de băieți unul și unul.

Am citit toate posturile scrise de finaliști pentru concurs, deși știam din prima că unul dintre amuzanți va fi alesul, mie nu-mi plac tipi romantici, mi se pare că-s ușor mincinoși, nu cred că romantismul a fost inventat de barbați și nici că s-a născut băiatul ăla care să fie romantic fără scop. Cu toate astea mi-a plăcut mult și povestea unui trandafir scrisa de Bogdan, dar nu e el alesul.

Revenind, cu umorul e altceva. Și cel mai urât dintre bărbați poate deveni plăcut dacă are simțul umorului și mai ales dacă știe ce să facă cu el.

Continue reading M-am decis, l-am ales pe Ion Creangă

Plita am luat-o de la Flanco

De cum am văzut-o acum o saptămână am știut că ea va fi. Nu are nimic special însă n-am avut ce face, daca mi-a căzut cu tronc mi-a căzut.

Să o iau totuși de la început. Că-mi trebuie bucătărie nouă știe tot interetul, dar până vine ploaia aia de bani din care să prind și eu vreo 2000 euro, m-am gandit că ar fi bine să iau ce-mi trebuie pentru ea pe rând și-am început cu plita. Am văzut-o săptămâna trecută la Flanco din Auchan, avea un preț promo și arăta foarte mișto, mult mai mișto ca în poză. 😀 Am căutat-o și pe net, am mai găsit-o în câteva magazine, dar era ceva mai scumpă, așa că a rămas s-o luăm de acolo de unde am văzut-o prima dată.

Aseară am zis, gata, mergem acum și-o cumpărăm. Când am ajuns în magazin am aflat că e ultima zi de promoție și s-ar putea să nu mai fie pe stoc decât cea expusă. Aș vrea să subliniez aici că băieții de la Flanco sunt minunați, în timp ce unul din ei, Bogdan (ne-am împrietenit așa de tare că acum știu și cum îl cheamă), s-a dus să verifice stocul, au mai venit la noi, pe rând ce-i drept, încă vreo 3 vânzători să ne întrebe dacă dorim ceva, dacă ne pot ajuta. Cred că-s plătiți cu ceva comisioane la vânzare, că altfel nu-mi explic. Primului i-am spus că deja am vorbit cu un coleg de-al lui și el a dat din cap a înțelegere: A, ați vorbit deja cu Bogdan, nu!? Ăla a fost momentul în care ne-am împrietenit cu Bogdan.

Continue reading Plita am luat-o de la Flanco

Cum păstrăm cafeaua

Pentru că m-am trezit cu gândul la cafea, mi-am făcut rapid un cappuccino şi m-am apucat de scris.

Îmi place mirosul de cafea proaspăt măcinată de mor. Şi nu cred că doar mie îmi place mult, erau oameni la magazinul de unde luam cafeaua care spuneau că miroase foarte bine şi mă întrebau dacă nu cumva vreau să-i invit la cafea. 😀 Problema mea e ca odată ajunsă cu cafeaua acasa, aceasta deja îşi pierduse din intensitatea aromei. Nu de tot, dar nu mai mirosea ca la magazin. Ce să fac ca până atunci când ajung eu să-mi prepar cafeaua, aceasta să nu-şi piardă de tot proprietăţile? Asta mă întrebam tot timpul.

Toată lumea ştie că e infinit mai indicat să păstrăm cafeaua boabe şi nu s-o luăm direct măcinată. Era o vreme în care în orice casă exista o maşină de măcinat cafea. Eu acum nu mai am una, sunt sigură însă că există la robotul de bucătărie şi o chestie care mi-ar putea măcina cafeaua, dar sincer vă spun, n-am folosit-o niciodată pentru că-s comodă. Mă număr printre cei care-şi cumpără cafeaua deja măcinată, mai nou în pungă vidată pe care o desfac cu mare succes acasă. Dar odată desfăcută şi asta-i greu de păstrat. Am o cutie care se închide bine şi care sper că e ok, dar am observat că mama în ultimul timp cumpără chiar pachete de cafea vidată mai mici pentru că, spune ea, se păstrează mai bine în cantităţi mai mici.

Continue reading Cum păstrăm cafeaua

E gata biroul

Mai ştiţi când vă ziceam săptămânile trecute că trebuie să vină zugravii să-mi renoveze biroul (da, renoveze e cuvântul corect, pereţii se cojeau de-a dreptul)? Ei bine, aţi ghicit, n-au mai venit. Pentru că e criză şi nu-i rentabil să iei lucrări mici, gen o cameră. Sau, mai există o variantă, oamenii sunt foarte buni şi au mult de lucru, asta i-ar scuza parţial, telefonul ăla în care mă anunţă şi pe mine că nu mai vin, trebuia dat.

Oricum, am trecut peste asta, m-am apucat eu cu Sorin de treabă, am şlefuit şi reparat pereţi, am pus tavanul fals, am dat cu lavabil şi am rămas cu ceva bani în cont, fapt pentru care vă scriu acum de pe cel mai frumos laptop din univers, al meu. 😀

Pentru că v-am promis poze, uite câteva, mi-e drag de camera asta de nu mai pot, e locul unde îmi petrec cea mai mare parte din zi, chiar dacă în ultimul timp am stat mult şi-n atelier. V-am spus că ştiu să pun nasturi?

Continue reading E gata biroul

Articolul de luni

Pfuăiiii, am scris un articol întreg, nici prea lung nici prea scurt, dar sigur pe placul meu și-al vostru, articol care a dispărut. Pur și simplu.

Bine, acum eu pot să spun că era cel mai bun articol scris de mine vreodată, că oricum nu mă poate contrazice nimeni, dar n-am s-o fac. Nu era important, era un articol pentru ziua de luni, ziua în care nici iarba nu crește, apăi textele să se salveze. Așadar, pentru că nu vreau să-mi las cititorii cu ochii în soare chiar dacă afară-i înnorat, vă trimit pe mami știe să citiți cum, ca o mamă nemernică ce sunt, am trimis o perioadă copilele la școală fără pachet. Mamelor din lumea-ntreagă, așa ceva nu se face. 🙁