Jurnal de consilier local – săptămâna 166

Se mai termină azi un an. Dacă am învățat ceva de la toți anii pe care i-am trăit,  am învățat că fiecare nou an e un cadou pe care viața ni-l face și e responsabilitatea noastră să avem grijă, fiecare cum se pricepe mai bine, de ei.

Am avut grijă de 2023? Întrebarea asta nu mi-o pun doar mie, vă îndemn și pe voi să vă gândiți la ea și să vă dați răspunsul fiecare către sine . Și în funcție de asta să avem grijă de 2024 și de toți anii pe care îi vom primi.

Atât am avut azi să vă spun astăzi, petrecere frumoasă!

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 166

Jurnal de consilier local – săptămâna 165

Aveam o listă cu lucruri pe care voiam să le scriu în jurnalul acesta. Pentru că a fost o săptămână extrem de aglomerată pe toate planurile (nu-i ca și cum la voi n-a fost la fel), am notat ce mi s-a părut mie mai important cu gândul de a dezvolta subiectele în jurnal. Abia azi mi-am dat seama însă că duminica asta e Ajunul Crăciunului și nu interesează pe nimeni lista mea. Așa că am să păstrez ce voiam să zic acum, pentru 14 ianuarie 2024, iar azi vă povestesc despre cadouri, curățenie, mâncare, odihnă, familie și ce mai face un consilier local atunci când e și femeie, și mamă, și soție, și antreprenor, în prag de sărbători.

Și-am s-o fac repede că mă așteaptă în continuare lucruri de făcut, chiar dacă m-am trezit la 6:00 azi și-am făcut deja multe din ele.

A fost ultima săptămână de lucru din 2023 la serviciu și ne-am luat la revedere de la colege, ca în fiecare an, cu cadouri și prime, cu urări de mai bine și cu promisiuni pentru un 2024 minunat. Anul acesta, spre deosebire de alți ani, nu doar am dat, ci am primit și noi câte un cadou de la angajate. Și nu orice cadouri, ci unele muncite, gândite și căutate cu atenție.  Am fost extrem de emoționată de gestul lor și le mulțumesc din suflet, aș vrea doar să nu-și facă un obicei din asta și să știe că nici eu, nici Sorin, nu avem astfel de pretenții de la ele.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 165

Jurnal de consilier local – săptămâna 164

Situația este atât de gravă încât trebuie să încep direct jurnalul spunându-vă că urmează marți o ședință de Consiliu Local cu 24 puncte pe Ordine de Zi inițială, la care se adaugă o suplimentare de încă 13. Numărul proiectelor nu este nici pe departe mare, am avut ședințe cu peste 70. Ceea ce mă îngrijorează este gravitatea schimbărilor din unele proiecte de HCL supuse votului. Ținând cont că, de obicei, aceste proiecte sunt aprobate de PSDNL pe repede înainte, asta e aproape sigur că se va întâmpla și de data asta.

O să le iau pe rând și-o să vă spun câte ceva despre fiecare, pentru că oamenii nu cunosc detalii și privite de la distanță multe nu par a ne impacta personal, dar dacă ne luăm câteva momente să studiem un astfel de proiect ne vin în minte zeci de întrebări la care nu vom primi răspuns prea curând.

Primele două proiecte sunt despre buget, adică aprobat execuție bugetară și din nou o rectificare de buget prin care Direcția de Cultura mai primește  23,6 milioane lei (ceea ce ar fi un lucru bun, dacă nu s-ar duce toate la plata târgului de Craciun și la finanțarea cu 5 milioane lei a Catedralei mântuirii neamului). Cine zicea că doar Firea dă bani la Catedrală când Bucureștiul avea țevile de termoficare ciuruite? Negoiță nu se poate lăsa mai prejos.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 164

Jurnal de consilier local – săptămâna 163

Nu știu dacă v-am mai spus în anii trecuți, dar pentru mine luna decembrie este despre copt chestii în cuptor (efectiv am niste fursecuri pe care le fac non stop), muncit mai mult decât de obicei, curățat și împodobit casa și curtea cu tot felul de crengi, crenguțe și lumini, terminat și livrat cele mai mari comenzi din tot anul, căutat cadouri pentru ai noștri, fie că vorbim de familia de acasă, familia de la serviciu sau familii care chiar au nevoie de o mână de ajutor în plus. Așa că din toate punctele de vedere de mai sus, ne-am pus pe treabă.

Luni – E început de lună la serviciu și facem planuri despre cum să terminăm totul, cum să nu avem sincope în aprovizionare și cum să reușim să mulțumim toți clienții, care vor toți acum sau ieri terminate comenzile. Imediat după prânz intru în două ședințe de CA-uri la școli, se aprobă elevi la burse, concedii pentru personal și răspunsuri de cereri care mai de care mai interesante de la părinți. Voi știți că și aici în capitală există părinți care refuză să-și trimită copiii la școală? Nu, nu vorbim de cei care aleg o variantă de învățământ alternativ, nu. Și nici nu vorbim de familii care n-au posibilități să-și trimită copiii la școală. Pur și simplu îi țin acasă. Aici datoria școlii e, după ce epuizează toate încercările de a se înțelege cu părinții, să sesizeze Protecția Copilului și aceasta să ia măsuri în ceea ce privește educația copiilor respectivi.

Marți – Am aflat și eu datele despre elevii României la testele PISA date anul trecut. Testele Programme for International Student Assessment (PISA) sunt examene standardizate, care se dau acum în 81 de țări în același timp, o dată la trei ani și la care participă elevi de 15 ani. În cazul României, în 2022 au fost 11 mii de elevi din clasele a VIII-a și a IX-a, din urban și rural care au participat la teste. Practic se testează cunoștințele, deprinderile și aptitudinile dobândite până la această vârstă și reflectă abilitatea elevilor de a continua să învețe de-a lungul întregii vieţi prin aplicarea a ceea ce au învățat în școală și în afara acesteia. Rezultatele arată că stăm foarte prost dacă ne raportăm la Europa. Diferențe între rezultatele din 2018 și 2022 pentru noi  nu există. Specialiștii spun că avem un sistem de educație depășit si rezistent la schimbare. Nu-i ca și cum noi, nespecialiștii, nu vedem asta. Dar la ce ne folosește că vedem? Vă las link către un articol care mie mi s-a părut bun legat de acest subiect. Pe primele locuri în lume sunt țările asiatice, cum era de așteptat, Singapore, China, Coreea și Japonia. Iar dacă vorbim de Europa, avem în frunte Estonia, Irlanda și Finlanda. Ultimele locuri nu vă spun cine le ocupă.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 163

Jurnal de consilier local – săptămâna 162

De câte ori încep un jurnal săptămânal, scriu prima dată titlul și ultima parte, cea în care numărăm descrescător săptămânile care au mai rămas din acest mandat de consilier local. Azi am scris 46 și vă zic sincer că am verificat în urmă, să fiu sigură că n-am greșit. Au zburat zilele, săptămânile, anii…

Vă zis de la început că la primărie nu s-a prea lucrat săptămâna asta, toată energia de început de săptămână s-a dus pe Hala Laminor, unde, nu-i așa, până și românii din Maramureș știu că e târg. Nu zic că-i târg de Crăciun, pentru că pe mine deocamdată nu mă duce cu gândul la asta, în afară de o statuie din plastic cu Moș Crăciun, o iesle ce redă scena nașterii lui Isus și un jilț pe care la un moment dat va sta probabil un Moș Crăciun, nu sunt elemente care să ne ducă în zona aia. Avem în schimb saltele gonflabile, palmieri și fructe exotice, fum și mici, aglomerație…

Nu sunt eu în măsură să dau lecții despre organizările de târguri, dar pentru vizitatorii din București am un sfat pentru care îmi vor mulțumi mai târziu: ori veniți pe jos (metrou, autobuz), ori nu veniți. Cele 1700 de locuri de parcare nu-s suficiente, nici Bulevardul Industriilor nu-i suficient, nici imensa curte Faur nu-i de ajuns, vă rog din suflet, lăsați mașinile acasă dacă nu aveți altă opțiune și vreți să veniți neapărat la târg.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 162