Month: January 2016

Exersăm mușchii pelvisului

De unde acum câteva luni nu m-aș fi văzut în veci într-o sală de sport, am acum abonament la două. Ok, asta se întâmplă doar luna asta, pe la mijlocul lui februarie o sa renunț la unul din ele, dar am vrut să știți că merg la două săli de aerobic, doar așa, ca să mă laud. Nu cred că voi mai avea vreodată ocazia s-o fac.

Acum, cred că vă imaginați că am fost elevul problemă la ambele locații. Ba nu aveam prosop, ba uitam apa, ba făceam exercițiile ca nimeni altcineva… Odată m-am dus chiar cu un prosop de plajă. În fine, o știți și voi pe aia care vine la sală și strică zen-ul tuturor când scapă mingea de fit si n-o mai prinde decât la ieșire. Eu sunt. Aici. Da. Am mâna ridicată.

Numai că, vedeți voi, nu trebuia să mă culc pe laurii neputinței, pentru că aseară la ora de pilates, cineva a fost mai tare ca mine.

Continue reading Exersăm mușchii pelvisului

Ce mai înseamnă prietenia?

prietenia 2Ești prieten cu un om. E simplu. E frumos. Trăiești momente, clădești amintiri, te bucuri și suferi alături de el/ea și ajungi la momentul în simți că sunteți imbatabili, că prietenia voastră va dura, că oriunde vă va duce viața voi veți rămâne în legătură.

Dacă la un moment dat ceva nu merge bine între voi, ori încercați să vedeți ce s-a întâmplat, ori așteptați. Timpul va rezolva neînțelegerile și va veni o zi în care toate vor căpăta un înțeles, și pentru unul și pentru altul, veți înțelege c-a fost mai bine așa, că nu-i musai să fim tot timpul de acord, nu-i musai ca ce-și dorește unul să fie ok și pentru celălalt. Nu-i o tragedie dacă ce i se pare unuia corect, i se pare celuilalt lipsit de sens. Putem avea percepții diferite asupra lucrurilor sau oamenilor. De cele mai multe ori dreptatea nu-i nici de partea unuia, nici de partea celuilalt, dar nu asta e definitoriu într-o prietenie. Definitorie este sinceritatea. 

Dacă după ani de prietenie afli că cel pe care-l considerai prieten, cel pentru care ai fi fost în stare să pleci în noapte către necunoscut, cel care-ți era un fel de frate/soră alături de care erai la bine și la greu, te-a mințit tot timpul, atunci nu știu ce mai rămâne din prietenia voastră.

Continue reading Ce mai înseamnă prietenia?

Cine stie sa fie parinte?

E o nebunie! Părinți, nepărinți și copii deopotrivă își dau cu părerea și emit teoreme despre cum ar trebui să creștem copiii sau cum ar trebi să ne fie părinții.

M-a luat de cap învălmășeala asta de păreri. Oameni. Suntem cu toții oameni. Suntem unici. Compatibili sau incompatibili cu ceilalți, mici sau mari, adulți sau copii, e DREPTUL fiecăruia dintre noi să procedăm cum vrem, să avem ce relații vrem, cum credem noi că e corect, atâta timp cât respectăm legile. Dacă o facem bine sau nu, ne-o va arăta timpul.  

Cine sunteți voi să spuneți cum se cresc copiii? Când s-a inventat chestia asta, cum că-i o știință să fii părinte? Să vă spun ceva, de peste 2000 de ani părinții au tot crescut copii. Mai buni, mai răi, mai sănătoși, mai bolnăviori, mai bine pregatiți pentru viața sau mai puțin bine. Vorbesc de părintele care încearcă, așa cum știe el, să facă tot ce-i mai bine pentru copilul său. Daca-i iese sau nu, i-o va arăta viața.

Continue reading Cine stie sa fie parinte?

Croitoreasa de la Dachau

croitoreasa de la DachauAm auzit prima dată de carte la tomata. Am căutat-o atunci și nu știu din ce motiv n-am cumpărat-o. Am făcut-o acum o săptămână și iată-mă azi povestind despre ea.

Croitoreasa de la Dachau scrisă de Mary Chamberlain e poveste frumoasă cu sfârșit….

Mie mi-a plăcut. Cum să nu-mi placă o carte despre o croitoreasă, și încă una cum nu s-a mai văzut. Am mare admirație pentru fetele sau baietii talentati în ale croitoriei. Desigur, totul se întâmplă înainte, în timpul și după cel de-al doilea Război Mondial, iar viața croitoresei noastre a fost mai mult decât de poveste.

Continue reading Croitoreasa de la Dachau

Rochiile de la Globul de Aur

Nu fac eu prea des critică de modă, dar de data asta prea mi-au aparut pe toate canalele rochiile divelor prezente la Globurile de Aur, ca să n-am și eu o opinie.

Am trei rochii preferate:

  1. Deși am găsit-o pe un blog clasată la cele mai urâte, mie îmi place foarte mult rochia asta. Alicia Vikander poartă rochia Louis Vuitton cum nu se poate mai bine, și oricum o dai nu e de măicuță. ALICIA-VIKANDER-GG1
  2. Locul 2 îl ocupă simpatica Jennifer Lopez, care pune în valoare aproape orice rochie și a ales galbenul perfect de la Giambattista Valli pentru Golden Globe 2016:JENNIFER LOPEZ @ the 73rd Annual Golden Globe awards held @ the Beverly Hilton hotel. January 10, 2016
  3. Pe locul trei, n-aș fi crezut s-o spun, dar e Lady Gaga, aceasta Marilyn Monroe a anului 2016, care a arătat impecabil într-o creație Versace . Pentru comparație amintiți-vă rochiile din carne sau mai știu eu ce pene pe care le purta acum câțiva ani. LadyGagaembed

Continue reading Rochiile de la Globul de Aur

Foietaj cu ciocolată

Am văzut săptămâna trecută un filmuleț pe net în care cineva baga o ciocolată într-o foaie de foietaj, o împletea frumos și-o baga la cuptor. Cum nouă nu ne trebuie mult până să punem în practică vorba ”ce face omul, face și maimuța”, iată-ne sâmbătă dimineața împletind foietajul. N-ați văzut ceva mai simplu.

Aveti nevoie doar de un pachet de foi pentru foietaj, două ciocolate (sau una, dar foile din pachet îs două, așa că noi, ca să nu băgăm tava goală în cuptor, am luat două ciocolate ) și un ou. Pașii sunt următorii:

foietaj cu ciocolat 1

Continue reading Foietaj cu ciocolată

Exceptionalii

exceptionalii2013În prima zi din an mi-am cumpărat o carte. Ieri am terminat-o și azi vreau să vă spun cum a fost. Deși anul trecut am citit multe cărți, nu prea am scris despre ele pe blog și vreau să nu se mai întâmple asta, pentru că mi-e mai ușor mie să-mi amintesc la sfârșit ce-am citit. Știu, aș putea să folosesc tot felul de site-uri și aplicații mișto care-ți țin evidența, dar știți ceva, astea nu-s pentru mine. Eu sunt mai old fashion (nu credeam să spun vreodată asta) și prefer ori să le scriu pe blog, ori să le țin minte. Vorbim azi despre Excepționalii, o carte scrisă de Malcom Gladwell care vă va răsturna toate preconcepțiile despre oamenii de succes.

Trebuie să ai talent? Trebuie! Trebuie să înveți cât poți de mult? Trebuie! Trebuie să muncești pe brânci? Trebuie! Sunt astea de ajuns pentru a ajunge un om de suuces? Nu sunt! La fel de mult ca talentul, ambiția, munca și învățătura, contează și contextul economic, mediul familial, perioada în care te-ai născut… Practic contează să fii omul potrivit la locul potrivit. Desigur, Gladwell își argumentează excelent ideile, cu studii de caz și exemple excelente pe care musai trebuie să le cunoașteți.

Acum, să nu ne culcăm pe o ureche, nu vei fi niciodată la locul potrivit dacă nu ești suficient de bine pregătit. Se spune că regula, pentru un a fi foarte bun într-un domeniu, este să ai 10000 de ore de muncă traspuse în practică. Zece mii de ore este numărul magic al măiestriei.

Continue reading Exceptionalii

Invat franceza cu ajutorul englezei

Una din rezoluțiile de anul ăsta a fost să încep să învăț franceza. Mergem din ce în ce mai des în Belgia și e jenant să nu știu să cer o pâine sau să-mi iau un bilet de autobuz în limba lui Voltaire.

Cum timpul îmi permite doar câteva minute de exercițiu pe zi, am vrut să găsesc ceva care să mi se potrivească, și-am căutat pe youtube. Bineînțeles că am găsit o mulțime de filmulețe, serii, canale care să mă învețe, mai mult decât mă așteptam, clar.

După ce am pierdut (sau câștigat) câteva zile orbecăind în infinitatea informaiilor de tot felul, am găsit  acest canal, unde un tip vrea să ne învețe franceza în timp ce dormim. Ce ne-am putea dori mai mult de atât? Ok, trebuie să învăt cum naiba să dorm cu căștile în urechi și gata. Glumesc! N-am să fac asta, pentru că eu vreau să știu și să scriu, așa că va trebui să casc și ochii.

Continue reading Invat franceza cu ajutorul englezei

Poze cu copiii pe net

Nu știu dacă e bine. N-am nicio teamă cum c-ar fi rău.

Aud zilele astea că-i rău să-ți pui poze cu copiii pe facebook sau în general pe net. Ok, e rău dacă pui în fiecare zi poze cu ei, dar  doar pentru că-ți bombardezi prietenii care probabil îți știu de acum copilul și-n ipostaze pe care n-ar fi dorit să le știe, dar de aici și pînă la legenda drobului de sare, cum că vin pedofili și ne fură pozele cu puștimea, cum că se poate întâmpla să-ți apară vreo poză pe cine știe ce site, în cine știe ce reclamă… Serios? Astea-s temeri de oameni care trăiesc în 2016 și-și mai și câștigă existența pe net?

A, ți-e teamă că te va judeca copilul mai târziu? Asta-i altă poveste, pe care stă fix în puterea ta de părinte să ți-o asumi. Dacă pui poze cu copiii tăi dezbrăcați, ai tu o problemă, înaintea celor care-ți vor fura pozele pentru cine știe ce chestii murdare.

Din experiență vă spun, copilele mele au crescut și azi se uită și citesc cu drag tot ce am scris și-am postat despre ele de-a lungul timpului. N-au avut nicio problemă cu ce-am făcut, s-au bucurat să citească chestii despre ele, iar de la o anumira vârstă și-au pus chiar ele singure poze pe net. E lumea asta în care trăim. E timpul ăsta. Sunt vremurile.

Continue reading Poze cu copiii pe net