Dupa fapta si rasplata

carucior fier vechiAcum vreo trei ani, într-o  după amiază mă întorceam acasă de la job conducând pe repede inainte. Nu prea eram atentă la ce se întâmpla în jur, însă la intersecție la Diham, n-am avut cum să nu observ un om cu un cărucior pliabil (da, nici nu știam ca exista așa ceva) pe care căra o magaoaie de cutie de frigider. Voia probabil să o duca la fier vechi. Acolo, în intersecție, căruciorul ăla de jucărie, practic, a cedat și îi căzuse omului frigiderul în mijlocul drumului.

L-am ocolit cu stil și am oprit la bancă. Am trecut apoi pe la  Mega Image și am pierdut ceva timp acolo. Când, în sfârțit, mi-am continuat drumul spre casă, l-am întâlnit din nou pe nenea cu fierul vechi. Reușise să înainteze cam 500m și căruciorul cedase din nou.

Afară vremea era destul de geroasă (cam mijloc de februarie), iar asfaltul, ce a mai ramas din el, era  plin de zăpadă topită, mâzgă sau cum îi mai spune acum mocirlei de altă dată. Imaginea omului care încerca din nou să-și repare căruciorul cu care avea de gând să care greutatea aia (vă spun, era un frigider mare de tot), era de-a dreptul dezolantă.  Am trecut din nou de el, dar deși l-am compătimit deprima dată când la-am văzut, acum m-am hotărât să fac ceva. Ce mă costa să opresc și să-l ajut să-și ducă marfa până acasă? Ia să vedem…

Intorc mașina și mă opresc în dreptul lui. Mă dau jos și îl întreb unde vrea să ducă fierul vechi și dacă îmi dă voie să-l ajut.

El : – Sărut mâna domniță, dar lăsați că îl duc cu căruciorul ăsta.

Mentionez din nou, că poate nu m-ați înțeles, căruciorul lui era ceva de jucărie.

Eu: – Nu vreți să vă ajut?

El: – Nu, mulțumesc, n-am eu bani să plătesc drumul ăsta, eu abia încerc să-mi duc zilele de azi pe mâine…

Până la urmă a înțeles că nu vreau bani, am rabatat băncile, am urcat cutia frigiderului în mașină și am mers ușor până la om acasă. Stătea la două strazi de casa mea. :)

Pe drum mi-a spus că va încerca să dezmembreze cutia, să scoată metalul din ea și îl va duce apoi la fiare vechi. Mi-a mai zis că nu are serviciu de două luni, a lucrat la o firmă de pază care s-a închis făra a le mai plăti măcar salariile pe ultimele două luni. :( S-a apucat de curând de chestia asta cu fierul vechi, așa a explicat faptul ca nu are încă un cărucior performant ca cel din imaginea de mai sus. :D

Ce mai, omul era foarte necăjit, altfel îngrijit și cu vocabular frumos, din câte mi-am dat eu seama.

Ce m-a distrat tare de tot, a fost încercarea lui de a mă convinge, să-l las la câteva case de locuința lui, ca să nu-l certe nevasta că-l aduce o femeie acasă, că-i geloasa foc olteanca. :) Nu știu daca v-am zis dar el arăta, așa, a om de 60 de ani, poate mai tânăr dar îmbătrânit de griji. Doamne, la asta nu ma mai gândisem! Cum sa fii geloasa pe așa un amărât de om? Nu l-am lăsat, i-am spus să-i transmită soției salutari de la coana Florența de la croitorie și să-i spună că sunt nora ei. Eu știu că toată lumea din cartier o cunoaste pe mama soacră, pentru că a fost ani de zile sigura croitoreasa din zonă. Vai, când a auzit cine sunt, n-a mai putut de bucurie că știe de unde să ma ia, să-mi aducă la vară, branză și lapte de la el de la țară. :)

Culmea este că vara ce a urmat chiar a venit un om care fără nicio explicație i-a lăsat mamei câteva bucăți bune de brânză. Eu nu eram acasă, nu știu dacă a fost el, dar cine altcineva să fi făcut treaba asta?

(Visited 97 times, 1 visits today)
Nina

Multumesc mult, CAmi pentru cuvintele frumoase. Mi-ai inseninat diminetata, atunci cand am citit comentariul. Abia acum am ajuns la comp. sa raspund. 🙂

Iuliana

Pai tu i-ai dar omului aluia mai mult decat o mana de ajutor, i-ai dat speranta ca mai sunt si oameni de omenie, ca nu e singur, chiar daca e intr-o situatie dificila. N-o sa te uite in veci!

Mihaela Dămăceanu

Şi eu cred că n-o să te uite în veci! Mai ales că a şi dovedit aceasta, venind special cu brânza. Căci nu de puţine ori se întâmplă să gândeşti ceva frumos despre un om care-ţi este drag, sau căruia îi porţi o amintire frumoasă, şi să rămâi doar cu gânditul. Bun şi gânditul, dar el a şi venit şi a ţinut astfel să dovedească că îşi va aminti mereu frumosul tău gest.

Nina

Chiar ma gandeam atnci cand mi-a spus mama ca a adus cineva branza, ca daca el era, atunci inseamna ca se dovedea mai bun ca mine, in sensul ca si mie mi-au dat diversi oameni ajtor in situatii de criza si nu cred ca m-am achitat chiar de toate datoriile.

adelinailiescu

Deja ai mai bifat o fapta buna in condicuta Sfantului Petru, incepi sa vezi cum ti se deschid portile raiului.Sa-mi povestesti si mie cum o fi pe acolo, ca eu nu-s amatoare de spatii de-astea multravnite.:)

Nina

hahaha, condicuta, zici. :))) Deocamdata nu s-a intors nimeni din spatiile astea mult ravnite, asa ca de-oi nimeri acoo sau nu, nu va sti nimeni, niciodata.

Sorin

Offf Nina, ce sa mai spun !? M-ai cam lăsat pe gînduri, în sensul bun al cuvîntului, cu gestul pe care l-ai făcut ! Sunt mîndru ca te cunosc !

vienela

Aveam o familie cu cinci copii in cartier. Apelam la serviciile celui mai mare dintre baietii cand aveam nevoie ca cineva sa imi bata covoarele sau sa imi mute mobila prin casa. Ii plateam mereu mai mult decat facea, ii pregateam pachete cu alimente pentru fratii lui si le trimiteam jucariile de care se plictisea Ionut. Acest baiat, cand a luat primul lui salariu, mi-a batut la usa cu un buchet de flori si o cutie de bomboane, scuzandu-se ca nu isi permite sa imi ofere mai mult, dar ca apreciaza ceea ce am facut pentru ei cand o duceau rau. Mi-au dat lacrimile de emotie.

MIHAELA

FRUMOS,EMOTIONANT SI PLIN DE INVATATURA ,PTR CEI MICI,CA NOI,CEI TRECUTI PESTE O VARSTA,AM MAI INVATAT DE BUN SIMT ♥
MA ASTEPTAM SA TE RECOMPENSEZE INTR-UN FEL,ASA A FOST EDUCAT
CE SA ITI ZIC?DOAMNE AJUTA SA MAI AI ASTFEL DE OCAZII,DEOARECE ITI UMPLE SUFLETUL DE BUCURIE SI SATISFACTIE

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.