Perdeaua de la duș

Locuim în casa asta de 11 ani și în tot acest timp la baia de jos (da, există și aia de sus care-i mai mare și, logic, mai puțin folosită), a funcționat cu succes un duș fără perdea. La propriu. Adica baia e în așa fel făcută încât trei din cei 6 pereți ai odăii (dacă nu mă credeți îi desenez), formează o cabină de duș căreia noi nu mai trebuia decât să-i punem o perdea. Sau o ușă, dar cum n-am fost în stare în 11 ani să-i luăm perdea, vă dați seama că ne-ar mai trebui încă pe atât până la ușă.

perdeaua de dusAcum că v-am adus la fața locului, ca să zic așa, nu cred că vă imaginați cu greu cum arăta baia asta după ce fiecare creștin din casă făcea duș. Era, la propriu, lac de apă. Se uda oglinda, se uda wc-ul, se uda dulapul, se uda și nefericita de hârtie igienică, se uda totul și, dacă aveai noroc, rămânea uscat prosopul. Atât. În schimb, la duș erai în largul tău, nu aveai limite, puteai cânta și recita poezii fără să fii întrerupt de nimic, atâta timp cât nu uitai să închizi ușa de la baie. În fine.

Cum nu mai rezistam să începem și al 12-lea an tot fără perdea la duș ne-am dus frumos la cumpărături și numa uite ce perdea albastră frumoasă am cumpărat. A fost așa de simplu și eram așa mândri de noi că, în sfârșit, intrăm în rândul lumii și avem cabină de duș cu perdea.

Nici n-a contat că Sorin transpirase de la cât se opintise cu bara aia nemernică care nu se potrivea nicicum cabinei noastre, cum a fost totul gata eu am intrat în intimidatea dușului nu atât ca să mă curăț, cât mai ales pentru impresie, care impresie n-a întârziat să apară:

Am intrat la duș și ocrotită parcă de perdea am dat drumul l-a apă și-am ridicat fața spre tavan. Mă bucuram ca o nebună picăturile argintii ale apei venite în jet în formă de stea (schimbasem și paleta dușului, nu se cădea perdea nouă și paletă veche), când de spate mi se lipește o chestie rece ca gheața și, aveam să aflu imediat, albastră. Era perdeaua mea de plastic albastru.

Deșteaptă cum mă știți am găsit imediat o soluție, am luat dușul și-am udat perdeaua cu jetul de apa caldă. Aaa, ce bine era acum, reintram în starea de zen și aveam totuși grijă să nu mă mai ating de neprietenoasa azurie. Ba am luat chiar flaconul de  șampon și am început să-mi spăl părul. Numai că aici mi s-a tăiat filmul pentru cateva momente. Exact în secunda în care am vrut să-mi dau capul pe spate pentru limpezire, am aruncat în aer etajera cu geluri de duș și șampoane, care au alunecat fiecare în toate direcțiile. Pesemne locul se strâmtase și eu nu-i apreciasem bine noile dimensiuni. Tot ce-am mai văzut au fost niște steluțe verzi ce mi se păreau că se perindă pe perdeaua albastră. Am încercat totuși să mă feresc de ele și n-am avut nicio șansă. M-am lipit toată de nenorocita de perdea. Rece. Am invocat în gând câțiva morți cimitirele satului românesc, m-am dezlipit de marialul la care incepeam deja să am alergie și am căutat cu toate forțele jetul de apă caldă.

Aaaa, ce bine,  hai să mă aplec să strâng flacoanele de e jos. Am făcut-o cu grijă, ba chiar am reușit să reașez raftul la loc și să le pun acolo pe toate după mărime. Mai aveam doar o durere surdă în creștet. Am continuat cu săpunitul și aproape că îmi venea să cânt când mi-am aruncat ochii către perdea și aproape c-am urlat. Era atât de multă spumă pe ea și într-o formă atât de ciudată încât am crezut că nu-s singură la duș, ci un pitic de la circul Globus se hotărâse să se spele odată cu mine. Așa ceva…

Am luat din nou dușul, am curățat spuma de pe perdea, m-am limpezit cât am putut de bine, mi-am reținut impulsul de a smulge perdeaua din cârlige și-am iesit.

Eeee, altă viață. Baia uscată. Nu tu hartie igienică udă, nu tu oglindă stropită, nu tu capac de toaletă cu picături pe el. Nimic. Până și gresia era uscată. M-aș șters mulțumită i-am ieșit din baie. Sorin își aștepta rândul curios:

– Cum e doamnă (îmi zice doamnă, la misto) cu perdea?

– Nu se compară cu nimic. Ai să vezi…

(Visited 1,302 times, 1 visits today)
MIHAELA

super haioasa intamplare,parca retraiesc momentele “fericite”ale copilariei,fiind 3 frati,eu singura fata!
acum sunt o fericita,cu 3 genuri feminine in casa,nu mai am nevoie de perdea!!
succes si multa rabdare cu noua achizitie!!!

Frintz

Eu “ador” perdeaua de la ..cada… In noua baie mi-am pus o perdea tare frumoasa care ma lasa sa fac ce vreau eu cu dusul, fara sa ma mai stresez ca ud toata baia… Si toti din casa o indragim. Mama vrea si ea acum la baia ei acasa acum dupa ce a vazut la mine cat de bine e …. Dar de…fiecare cu placerile lui…

vienela

:)) Stai bine cu nervii! Eu as fi smuls-o de la prima atingere. Asa am procedat la noi, dar din cu totul alte motive. Simteam ca nu am aer, ca ma sufoc, se facea prea mult abur in acel spatiu mic. Prefer sa sterg oglinda si gresia dupa ce ies, decat sa fac sauna. :))
Sunt curioasa sa aflu ce a spus sotul tau, dupa ce a simtit atingerea perdelei. :))

Nina

Sorin a zis ca lui i-a intrat din prima in c_r si a dat-o intr-o parte imediat. :)) Numai eu am suferit ca un erou. fetelor le place, pe ele nu le deranjeaza inca. 🙂

Laur

Imi pare bine ca este uscata hartia igienica si nu mai am surprize la final.Super perdeaua, intelegeti si voi ca e noua si vroia si ea o imbratisare. Bine ca nu ti-ai spart capul si ai vazut decat stelute colorate.

Corina

Pentru ca am trăit de curind, toată povestea ta, haios expusă, am căutat solutii…Exista , stiu sigur, perdele care nu se electrizează iar materialul nu era textil….mă așteptam să găsesc ceva indicii 🙁 din nefericire, n am gasit și ma stringe deja în spate, gindul următorului dus 🙂 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.