Month: May 2012

Târgul Vitan

Ieri m-am trezit dis de dimineață și-am ales să fac o plimbare prin târgul de la Vitan. Nu singură, evident, n-am atâta curaj.

N-am mai fost acolo de ani, n-aveam idee la ce să mă aștept, dar ceva piese vechi de mașini, vândute direct de pe trotuar, îmi închipuiam că sunt. Și de biciclete. De fapt ăsta a fost scopul nedeclarat al vizitei mele, acela de a-mi lua două frâne și-o apărătoare la biclă.

Vremea a ținut cu noi, nici cald nici frig, o plăcere să se te plimbi și să caști gura la mașinile expuse spre vânzare. Prețuri mici din ce-am văzut, nu știu cât plătești taxele de înmatriculare, dar preturile păreau ok, 3000-4000-5000-9000 euro, pentru masini care la prima vedere arătau fain. În fundal se auzea crainicul târgului care anunța că weekendul trecut s-au vândut 256 mașini. 😀

Continue reading Târgul Vitan

Vine vara cu mult soare, ajutam la renovare

Vara a venit chiar dacă calendarul nu ne-o arată încă. Noi numai că n-am instalat încă piscina. 😀

Odată cu vara începem să ne preocupăm mai mult de piele și ne uităm cu interes la produsele pentru protecție solară. Adevărul este că avem tendința de a folosi creme de protecție numai când mergem la plajă (o vreme eu chiar am crezut că pentru asta sunt făcute). Ei bine, nu-i așa. Se zice că vara, cel puțin, trebuie înlocuită crema obișnuită de față cu una cu factor de protecție ridicat.

E drept că atunci când e vorba de copiii noștri suntem mult mai grijulii și nu-i lăsăm vara să se expună soarelui fără pălării și creme.
Pentru vara asta, La Roche-Posay și farmaciile HelpNet recomandă gama de creme Anthelios și pentru fiecare produs pentru protecție solară Anthelios vândut,ei vor dona, fiecare, câte 1 leu pentru renovarea Sălii de Așteptare a Ambulatoriului din cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului “Alfred Rusescu”.

Continue reading Vine vara cu mult soare, ajutam la renovare

Săptămâna 17

Ziua 121- 62,5 kg

Înca 200 g pleacă spre neant săptămâna asta. Știu, o scădere de 200g nu-i chiar un motiv de laudă, dar atâta timp cât prietenul meu cântarul se mișcă doar în jos, eu mă bucur de numa. Desigur, ar fi fost excelent să fie mai mult, pentru că 1 kg/lună nu-i pe placul niciunei femei care se vrea sirenă până-n vară.

În sfârșit pot spune că am scăpat de 5 kg . Ba, mai exact 5,1 kg topite. Perfect. Numai că eu ziceam că vreau să plece 10 kg la început. Vreau asta și acum cu atât mai mult că a venit vara și e musai să intru în rochițe. Dar nu mă grăbesc. Nu vreau să schimb nimic din programul de mese. L-aș modifica un pic pe cel de sport, în sensul că aș vrea să fac mai mult, dar de la vorbe până la fapte e cale lungă.

Evident că nici săptămâna asta nu m-am ținut ceas de program, dar am făcut în fiecare zi exercițiile care-mi sunt recomandate prin  programul Activia (sunt excelente pentru că majoritatea se pot face fix acolo unde ești, respectiv pe scaun).  😀

Continue reading Săptămâna 17

Să fim măcar niște gazde bune

Deși ar fi trebuit să vă spun ceva despre ziua Europei, nu mă pot abține ca astăzi să nu scriu despre fotbal. Bine, poate nu atât de mult despre fotbal cât mai ales despre suporteri. Dar cum suporterii fără fotbal n-ar exista… Sau era invers chestia asta?

Știu că nu sună patriotic, dar îmi pare extrem de bine că niciuna din echipele românești nu joacă astăzi în finala asta. Nu merităm, cu atât mai puțin după incidentele de aseară de la Cluj. Sper doar să avem puterea de a fi gazde bune, chiar dacă hotelierii au triplat prețurile la cazare și bișnițari vând bilete la meci cu super-supra-preț. Ăștia suntem, nu ne putem da drept altcineva. Și totuși…

Îmi plac foarte mult oamenii care au pasiuni și cum azi  subiectul principal e fotbalul, îmi plac oamenii pasionați de fotbal. Am curaj să recunosc că-mi plac suporterii mai mult decât jucătorii pentru că dacă cei din urmă joacă și pentru bani, suporterii își susțin favoritele din pasiune pură. Am avut norocul să cunosc în viața asta câțiva oameni pasionați atât de tare de fotbal în general, și de echipa lor favorită în special, încât mi-au insuflat și mie pasiunea lor. Oamenii ăștia, altfel cu vieți cât se poate de normale, se transformau atunci când vorbeau despre fotbal. Deveneau copii când își susțineau echipa preferată și erau emoționați de-a binelea pe tot parcursul meciurilor. Și da, înjurau, se bucurau, săreau, țipau, trăiau, dar niciodată, absolut niciodată nu l-ar fi luat la bătaie pe vecinul care venise cu ei la meci, dar ținea cu echipa adversă. Pentru că fotbalul, oricât ar vrea unii să ne facă să credem altceva, nu înseamnă ură. Înseamnă sport. Iar sportul este un joc. O competiție ce-i drept, dar în esență un joc. Un joc pe care-l iubești și tu și cel ce ține cu adversarul.

Continue reading Să fim măcar niște gazde bune

Shit happens

Mă uitam ieri la un film în care doi puști (o fată și-un băiat) încercau să se cunoască povestind fiecare despre el lucruri rele care i s-au întamplat sau pe care le-a făcut. Băiatul spunea că s-a rostogolit cu scheibord-ul,  fata că a căzut dintr-un copac și si-a spart capul, el că a fost martor la o altercație unde s-a tras cu arma, ea că prietena ei a murit împușcată în timp ce mergeau la un club, și tot așa până au ajuns la chestii de genul ”mama are cancer”, unde m-au pierdut definitiv, dar din discuția lor am înțeles ceva. E mult mai ușor să te apropii de un om atunci când știi care-s lucrurile rele pe care le-a făcut.

Evident m-am pus în situația lor și m-am gândit ce-aș fi spus eu dacă ar fi trebuit să recunosc câteva dintre cele mai rele lucruri pe care le-am făcut sau care mi s-au întâmplat. Aș avea așa:

  • undeva pe la 13-14 ani, am lovit cu bicicleta o fetiță în parcul Chindiei din Târgoviște. A fost un moment foarte, foarte nasol, nu doresc nimănui să-l trăiască, eu coboram cu bicicleta o panta și fetița s-a smuls pur și simplu din mâna mamei ei și s-a aruncat în fața bicicletei mele. Din fericire copila a avut doar câteva zgârâieturi și probabil a tras o sperietură zdravănă, dar și eu am fost super-afectată atunci, credeam că sunt un fel de criminal or something. Grrr…
  • A doua ca și intensitate s-a întâmplat când eram mai mică și fost atunci când i-am spart geamul vecinului, poveste spusă, nu mai discutăm.
  • A treia a fost după parerea mea și cea mai gravă, s-a întâmplat prin clasa a-VIII- a și s-a lăsat cu sânge. Am căzut de pe bara pe care noi fetele ne etalam talentele de gimnaste, am căzut, zic, în așa hal încât m-am dat cu gura de bara de jos, iar dinții mi-au ieșit prin pielea de sub buză.  A fost groaznic și s-a lăsat cu urmări, dacă mă uit atentă în oglindă văd și azi locul prin care dinții mi-au perforat  pielea.  Dar dacă voi credeți că asta m-a oprit pe mine din cariera-mi fulminantă de ”campioana blocului” la gimnastică, vă înșelați amarnic.

Continue reading Shit happens

Vorbim de vacanță

Și aproape că mă simt acolo.

Vă spuneam pe la începutul anului că vrem să facem anul ăsta o excursie cu cortul prin Europa și totul era atunci în stadiul de schiță. Acum suntem în stadiul de proiect, cu ceva rezervări plătite. Cu multe modificări făcute planului inițial și cu bugetul crescut.

Am eliminat o serie de țări și-am hotărât să stăm mai mult la Paris. Am renunțat la ideea de a intra o zi sau două la Disneyland. Pe noi două zile de intrat ne costau 500 euro și acum cochetam cu ideea de pasapoarte anuale, pe care dau 480 euro/4 adulti (da, fetele mele intră la adulți că pentru Disney copil ești doar pâna la 11 ani 😀 ).

Continue reading Vorbim de vacanță

Săptămâna 16

Ziua 114- 62,7 kg

Niciun gram scăzut săptămâna asta, dar ținând cont că a fost cu vacanța de 1 mai, am ronțăit ziua tot felul de chestii ”interzise” și era chiar culmea să se vadă ceva la cântar. Cred că dacă se întâmpla asta chiar mi-o luam în cap.

Ca să reglez cumva toată treaba am început joi și programul Activia. E fain de tot să mă trezesc dimineața și să am pe mail tot ce trebuie să mănânc în ziua respectivă cu mic dejun, prânz și cină și gustări. În plus am sfaturi de stil și recomadări pentru ieșirile cu prietenii, dar și câte o recomandare de exercițiu, cu video ca să n-am nicio scuză că n-am înțeles.  Nu m-am ținut eu de el 100% , dar am luat de acolo niște idei faine.  De exemplu azi la rețeta zilei am recomandare de omletă spaniolă de mi-a plouat direct în stomac, deși eu am citit rețeta după ce am luat micul dejun. 🙁 Normal că la prânz îmi fac un bol de salată și pregătesc omleta.

Vă urez un weekend cât mai frumos, să-mi spuneți numai dacă vă înscrieți și voi în program ca să am ne conversăm pe forum, și sper ca săptămâna viitoare să mă laud cu rezultate. 🙂

Ai 22 de zile să-ți alegi o fustă

Pentru cine nu s-a prins din titlu la ce-i trebuie fusta, vă spun eu acum: pe 26 Mai are loc ediția de anul acesta a Skirt Bike, ajuns deja la cea de a treia ediție. 

Cred că știe toată lumea că-s fan bicicletă, pe care o folosesc cât pot de mult pentru a-mi rezolva din treburi mai rapid, mai ecologic și mai ieftin. Mă bucur să observ pe străzi din ce în ce mai multe biciclete în general și fete pe biciclete în special. Am văzut că și șoferii ne bagă în seamă mai mult (în sensul că țin cont de noi)  și asta nu poate decât să mă bucure.

Pentru că eu țin mult de tot la evenimentul ăsta, nu admit nicio scuză pentru absențe. Vreau să știu că v-ați rezervat ziua în agendă și vom fi cu toate prezente acolo. A, și dați vestea mai departe. Vorbim de un eveniment exclusiv pentru fete, unde ținuta este obligatorie și unde eventualii băieți prezenți vor pedala pe margine sau vor face poze. 😀

Continue reading Ai 22 de zile să-ți alegi o fustă

Azi am biroul în curte

Nimic nu se compară cu cafeaua băută la prima oră în curtea personală. Pisica vecinilor se alintă, în depărtare se aude zgomotul mașinii care spală strada. What did I say? Mașină care spală strada la noi pe uliță? Așteptați un moment, merg să verific…

Hai că am apucat să mut și mașina ca să poată trece cu spălatul și prin dreptul casei noastre. Da, stăm în București, aici nu prea se curăță străzile, mai ales prin părțile noastre, dar acum domnul Prigoană candidează la funcția de primar și probabil că ăsta-i un fel de lobby. Uneori mă gândesc că ar fi excelent dacă am avea alegeri din trei în trei luni. Atunci toți politicienii ar ține-o numai în fapte bune. Și ce frumos începusem postul ăsta…

Să revenim, cafeaua, zic, are un gust excelent când o bei dimineața în curtea ta. În față am un boboc de trandafir portocaliu (nu, n-are legătură cu portocaliul politic), care domină partea lui de grădiniță. Mama udă căpșunile. Are o stropitoare verde mare (există și-un partid cu verde, nu-i așa?).

Continue reading Azi am biroul în curte

Am gradina mea…

La noi în curte nu prea e pamant. Avem doar un locșor de vreo jumătate de metru lățime si să zic 7 m lungime, pe care se înghesuie, dar totuși trăiesc trandafiri, lalele, un mar, un păr, multă viță de vie, agrise, zmeură, diverse floricele, ceapă, etc, toate vegheate de ghivecele cu căpșuni.

Bineînțeles că am fi vrut mai mult loc, dar dacă ăsta e, am încercat să-l folosim cât mai bine. Până anul acesta, când avem de gând să umplem terasa cu ceva de genul acesta:

 

Continue reading Am gradina mea…