Month: June 2011

Diseară vin

Știu că sunt mari și se descurcă, știu că trebuie să nu le duc grija așa mult, știu că nu și-au uitat nimic de data asta, știu… și totuși azi dimineață la 6,26 când trenul către Brașov părăsea Gara de Nord și multe capete ciufulite, dar pe fața cărora nu se vedeau urmele trezitului cu noaptea în cap, ne făceau cu mâna de la geamurile de sus ale vagonului cu etaj, mi-au dat lacrimile de parcă le trimiteam în armată. Și nu pleacau decâ cinci zile.

Asta scriam aici în ciorna vineri dimineața, atunci când Iulia și Sonia au plecat în tabără. Cu un singur telefon. 😀

Aș fi vrut să continui articolul ăsta mâine, când ele vor fi dormit în paturile lor deja, dar nu mai am răbdare. Aseară am adormit pe la 2.30. Dimineață m-am trezit mai devreme decât cocoșul vecinilor și mi-am găsit de lucru ca să treacă vremea repede. Diseară vin. Dupa ce în fiecare zi am vorbit cu ele la telefon, le-am întrebat, de la ce au mâncat, până la cu ce sunt îmbrăcate, ce văd în stânga, ce văd în dreapta, câți plasturi mai au și cu cine s-au certat, azi îmi raspunde o tipa și-mi spune că sunt în rețeaua Cosmote. 😀

Continue reading Diseară vin

Blogosfera se gândește la refinanțare

Orice român cu mai mult de trei credite, incluzând aici și celebrul card de credit din care și-a plătit acum tri ani vacanța, s-a gândit măcar o dată-n viață că i-ar fi mult mai bine dacă ar încerca, și mai ales dacă ar reuși, o refinațare.

99% dintre cei de care vă spun (procentul e fix din capul meu, nu m-am luat după nicio statistică) s-au gândit prima dată ca refinatatrea s-o facă oriunde în altă parte decât acolo unde au creditul principal, respectiv banii ăia mulți pe care i-a luat ca și credit de consum, dar din care și-a luat mașină. 😀 Pentru că noi românii, aici intru și eu cu brio, avem o ciudă mare pe băncile astea care ne-au fost tare dragi când ne-au dat banii, dar ne sunt dușmani de moarte, ai noștri și probabil ai moștenitorilor noștri, atunci când e vorba să dăm bănuții înapoi, cu vârf și îndesat. Că așa-i în viață. De partea cealaltă și banca uită că și atunci când ai avut nevoie de bani, și atunci când îți plăteai ratele la zi, dar mai ales atunci când n-ai mai putut să plătesști la timp și-ai întârziat, erai tot clientul ei, iar faptul că la început era lapte și miere, iar azi te amenință la telefon și îți trimite somații peste somații nu cred că ajută nimănui. Soluția care să mulțumească ambele părți ar fi o refinanțare, nu-i așa?

Revenind, așa cum probabil ați aflat deja, pentru că vuiește blogosfera, BCR are o campanie de refinanțare în perioada asta, mai exact din 6 iunie până în 4 iulie, timp în care pe lângă avantajele refinanțării propriu zise, știți voi, o singură rată, o plătești într-un sigur loc, o dată pe lună, eventual ceva mai mică decât suma actuală a tuturor creditelor tale, în perioada asta toate comisioanele și taxele aferente refinanțării sunt suportate de BCR. Ceea ce nu-i puțin lucru dacă vorbim de taxele notariale pentru transferul ipotecii, de exemplu.

Continue reading Blogosfera se gândește la refinanțare

Florile de luni

V-am tot spus că am o grădiniță mică și plină de flori în curte, dar cum eu stau aproape toata ziua în birou, azi m-am hotărât să-mi iau cu mine o parte din grădina. A ieșit așa:

N-am nicio pretenție că știu să fac aranjamente florale, dar îs tare frumoase aici în stânga mea și sper să mă țină măcar săptămâna asta, ținând cont că le-am pus în burete din ăla special pentru flori. 😀

Continue reading Florile de luni

O bicicletă

Cu pană pe față și cu ghidonul strâmb. 🙁

Pentru că în ultimul timp am început să merg din ce în ce mai mult cu bicicleta, simt așa o mare bucurie când văd mașina rămânând singură și părăsită în fața curții… Azi dimineată mi-am amintit de o căzătură luată anul trecut cu bicla și mi-a venit să desenez cam cum arăta ea sărmana după incident.  Cu toate astea nu mă sperii eu dintr-o căzătură, dovadă faptul că acum am prins mult mai mult curaj mai ales pe drumurile publice. Am observat că dacă ești atent și prevăzător nu prea are ce să ți se întâmple. În plus, văd în fiecare zi din ce in ce mai mulți oameni, ba chiar femei care folosesc bicicleta nu pentru antrenament sau recreere, ci pur si simplu ca o alternativa la alte mijloace de transport.

Deocamdată n-am făcut în nicio zi mai mult de 10 km pe două roți, dar simt că e aproape și momentul ăsta, numai să se ivească ocazia.

Pledoarie pentru rochie

Am strâns în decursul anilor vreo 10-15 rochițe frumoase și lejere pe care le port pe rând, în fiecare zi de prin mai-iunie până în august-septembrie. În perioada asta nu îmbrac o rochie de mai mult de 5 ori, dacă ținem cont că mai am și vreo 5 fuste pe care le combin cu cămăși și bluze.

Pe toată perioada verii nu mă îmbrac niciodată, dar absolut niciodată, în blugi. Am o pereche de pantaloni de in și vreo două perechi de pantaloni scurți pe care îi îmbrac în general în weekend.

Nu înțeleg de ce să alegi să te încorsetezi în niște blugi care de obicei îți sunt mici, să pui pe tine un tricou cu elastan de care să tragi toata ziua în jos și să iesi așa îmbrăcată în arșița verii. De ce? Nu mai ești la grădiniță să-ți ridice colegul fusta, nici măcar vântul nu va îndrăzni așa ceva, nu ai picioare urâte, sunt așa doar în capul tau, nu ești grasă sau dacă ești se vedea mai abitir asta prin blugi, nu există că ești neepilată, asta se întâmpla în secolul trecut, acum ai atâtea instrumente care te ajută la epilat încît durează toata treaba maxim 3 minute.

Continue reading Pledoarie pentru rochie

Acel text amuzant

L.E. Până la urma a ieși lung și oarecum erotic. 😀

Doamne, dacă am făcut  prostii în viața mea, ei bine, asta a fost una dintre ele. Cine naiba m-a pus să vă spun că treț sa citiți aici ceva haios? Uof…

Și totuși pentru că nu pot râde la nesfârșit de mine dar nici de lumea de pe stradă nu mă pot lua, am zis să vă spun o întâmplare cu un alt membru al familiei mele, unul de departe și destul de bătran azi ca să mai apuce el să citească bloguri și să mă cotrazică. Așadar am liber la înflorituri, ba chiar vă rog să-mi spuneți pe unde mai puteam exagera câte ceva.

Dacă până acum n-ai zambit, vezi-ți azi de treaba ta și vino aici mâine când comentariile la acest post vor fi fără excepție de aprecire și eventual de râs. 😀

Continue reading Acel text amuzant

Urmează un text amuzant

Citesc multe bloguri în care autorii scriu texte frumoase și haioase în fiecare zi, așa că m-am hotărât: mâine voi scrie un text  amuzant. Atât de amuzant încât veți râde cu lacrimi, vi se vor înroși obrajii, veți da cu pumnul în tastatură și apoi veți lăsa aici un comentariu la fel de fain ca articolul pe care tocmai urmează să-l citiți. Mâine.

Bine, n-am idee despre ce voi scrie, dar pornesc, clar, de la faptul că trebuie să fie haios. Dacă alții pot zilnic, e musai să pot și eu măcar o dată într-un an să vă fac să zâmbiți. Va fi atât de haios că mie deja îmi vine să râd. Știu, vouă n-o să vi se pară din prima haios pentru că la glume tre’ să râzi la sfârșit ca să poți spune că ți-a plăcut, nu să te prinzi de poantă la început și să ți se pară răsuflată toată treaba. Așa și cu articolul ăsta de mâine, la sfârșit veți râde, nu la început, pentru că vreau să vă mențin mintea limpede și să vă știu focusați pe idee.

Bun, cred că va începe așa: era odată.. nu frate, nu merge cu era odată că pe astea sigur le știți, tre’ să scriu ceva original, ceva ce nu s-a mai scris și totuși să fie spumos ca paharul de bere proaspătă, de caterinca, cum îi place omului să citească atunci când își petrece câteva minute pe un blog și vrea să se destindă, să uite că un client tocmai i-a anulat o comandă și el tre’ să-și anunțe șeful….hai că ne depărtam de la subiect.

Continue reading Urmează un text amuzant