Pentru că putem

Aşa cum vă spuneam n-am ţinut cont de norul de cenuşă şi am fost în weekend în parc. Lume multă, pestriţă, frumoasă… Multa lume frumoasă. Tineri la care îţi era mai mare dragul să priveşti, copii jucăuşi, mămici îngrijite şi liniştite. N-am auzit ţipete, n-am auzit plânsete, de parcă toata lumea intrase în transă şi viaţa se desfăşura, în locul acela, frumos.

A fost o ieşire la iarbă verde de care după 6 luni de iarnă aveam atâta nevoie. Chiar şi bătrânii se bucurau din plin, atât de vremea frumoasă cât şi de tehnologie:

Continue reading Pentru că putem

In parc la IOR

Pentru ca la scoala fetelor orele de sport inseamna volei, volei si iar volei, am fost ieri in parc si am jucat, cum altfel, volei. Mingea de volei s-a spart si pentru ca n-am avut timp sa luam alta am jucat cu ce-am gasit. Adica mai mult fetele au jucat. 🙂

When I get older

Acum cateva zile am vazut la arhi melodia asta, care pe 10 iunie (cu o zi inaintea inceperii competitiei)  va fi intonata la Johannesburg, cu ocazia festivitatii de deschidere a  Campionatului mondial de fotbal 2010. Nu Romania nu participa…

Mi-a placut foarte mult, atat melodia cat si versurile, asa ca mi-am pus in cap sa le invat si sa cant de la mine din fotoliu odata cu artistii din Africa de Sud, atunci in iunie. 

Sa scriem despre lucrurile bune

Sa nu scriem de bine ca sa nu zica lumea ca facem reclama. Daca toti ar gandi asa, am afla tot ce se poate despre lucrile negative si nimic din ceea ce ar trebui de fapt sa stim.

Daca ceva nu-i bun, toata lumea incearca sa atraga atentia asupra lui. Nimic rau pana aici, evident daca nu se exagereaza in sensul acesta. Dar daca un lucru e bun, suntem multumiti de el si chiar ne place? Atunci ce facem? Nimic.

Daca eu, de exemplu, am un robot Philips de doi ani de zile. Il tin in bucatarie pe blat si il folosesc zilnic (ba un shake, ba o ceapa taiata, o salata, o maslina) si el ma ajuta la propriu sa-mi fac treaba intr-un timp super-scurt, sunt foarte multumita de el pentru ca face si coca si in plus, ce-i cel mai important pentru mine, se curata extrem de usor. Sunt foarte multumita de el dar  nu va spun asta.

Continue reading Sa scriem despre lucrurile bune

Somnul de după-amiază

Să mă fi picat cu ceară şi n-aş fi dormit la prânz, copil fiind. Nici eu şi nici prietenii mei de la vremea aceea. Aveam o energie fix după masa de prânz ceva de speriat. Cred că n-am dormit la prânz în toată copilăria mai mult de 30 de zile şi astea cu greu, pentru că nu aveam încotro. Nu includ aici zilele de grădinită când de voie de nevoie stăteam cu ochii închişi şi făra voia mea adormeam.

Fetele mele sunt acum la fel. La gradiniţă dormeau la prânz, numai când le lua somnul pe neaşteptate, nu din proprie iniţiativă. Acum, de patru ani de când sunt la şcoală, nu vor să doarmă la prânz şi pace. Numai uneori, în vacanţele petrecute la ţară, la bunici, se întâmplă să adoarmă.

Odată cu trecerea timpului însă, chestia asta cu dormitul după-amiază îţi devine din ce în ce mai dragă, şi ajungi undeva în jur de 40 de ani să-ţi doreşti foarte mult ca imediat după masă de prânz să-ţi poţi face somnul de frumuseţe. 😀

Continue reading Somnul de după-amiază

Balul bobocilor

Pe masură ce trece timpul, amintirile se înmulţesc. Pe măsură ce se înmulţesc cele mai vechi tind să se piardă sau în cel mai bun caz să rămână undeva într-un colţ permanent de memorie. De aceea uneori e bine să ne amintim de câte-o întâmplare din asta, care nu are legatură cu nimic, dar care la momentul producerii ei a avut un efect foarte puternic asupra noastra, a celor care erau de faţă, dacă şi acum, după circa 15 ani, amintirea asta ne strâneşte hohote de râs. Să vă spun:

Era în toamna anului 1989 şi pentru că eram clasa a unsprezecea ne revenea nouă deosebita placere de a organiza balul bobocilor în liceul Economic din Târgovişte. O, ce bucurie pe băieţii din clasa noastră, trei la numar. 😀 Am mers din clasă în clasă şi am făcut preselecţia pentru fete, luând în calcul strict criteriul frumuseţe. Mare greşeală.

În ziua balului, când noi juriul, cam ştiam pe cine vrem să alegem miss (oare nu-i aşa la orice concurs de frumuseţe?), preferata noastră a apărut la concurs, încălţată cu cei mai urati pantofi posibili, cu care totuşi poate ar mai fi avut o şansă la coroana, dacă încălţările ar fi fost măcar curate. Dar nu, tot colbul străzii şi noroiul ploilor trecute, pentru că nu căzuse picătură de curând, era pe botforii ei. 🙁

Continue reading Balul bobocilor