Tag: oamnei

În ordine…vă mulţumesc!

În fiecare toamnă aşa cum  facem ordine in ţară, în cămară sau în şifonier, e indicat să ne facem ordine şi-n viaţă. Asta încerc eu să fac azi şi îmi este foarte greu să vă descriu starea în care sunt.

Chiar dacă decizia am luat-o în cunoştinţă de cauză, tot mi-e greu. Dar mi-e şi bine.  Şi nu mă aşteptam să-mi fie altfel. Nici măcar nu vă pot povesti, dar poate într-o zi am s-o fac. Au fost 5 ani frumoşi, excelenţi chiar, cu bune şi cu rele. Vor face parte din amintirile mele mereu şi ei, anii,  şi oamenii cu care am lucrat. Toţi. De la baza la vârf sau invers luaţi, toţi îmi sunt dragi. Chiar si cei care au plecat inaintea mea sau mai ales ei. 😀

Continue reading În ordine…vă mulţumesc!

Când nu ştim să facem nimic, dar vrem bani mulţi

Ramona are 20 de ani şi refuza orice job plătit sub 1000 lei. Nu o interesează altceva decât să câştige mai mult de 1000 lei/lună. Nu merge la interviuri să laude ce ştie ea să facă sau să afle ce-i necesar să ştie pentru a face faţă postului, ci merge pentru a vedea ce salariu se oferă.

Dacă pentru un om cu familie şi responsabilităti  (nevastă casnică şi rată la bancă)  suma asta este derizorie, pentru Ramona n-ar trebui să se pună problema aşa.  Ea locuieşte cu părinţii şi nu trebuie deocamdată să contribuie cu nimic la cheltuieli. Acum ar fi momentul ca ea să profite şi să înveţe, chiar dacă asta înseamnă să accepte o slujbă  unde poate căpăta experienţă pentru un viitor job pe bani frumoşi. Acum e perioada în care poţi alege să faci ce-ţi place. Îţi este la îndemână să accepţi un salariu de junior şi să înveţi cât mai multe dintr-un domeniu care-ţi place. Ştiu că sunt  tineri care fac asta, dar sunt ingrijorator de mulţi care nu gândesc aşa. Ei vor salariu mare şi dacă se poate să nu se streseze prea tare.

Ţin minte că pe vremuri îmi plăcea atat de mult să lucrez în publicitate, încât aş fi vrut să lucrez într-o agenţie ca deschizător- închizător de uşi. Gratis. Doar ca să cunosc lumea din domeniu, să vad cum se desfăsoară o campanie cap-coadă, să fur de la cei cu experienţă…  N-aş fi făcut acelaşi lucru într-o fabrică de conserve. Pentru că nu-mi plac conservele făcute în fabrici. Nu se comapară cu cele făcute în casă. 😀

Continue reading Când nu ştim să facem nimic, dar vrem bani mulţi

Trei minute

Atat dureaza in medie sa citesti un post (eventual si comentariile) de pe blog. Orice blog.

Chiar nu conteaza daca scrie un actor, un fotbalist, un scriitor sau o femeie cu toane. Sunt trei minute. Ele ne vor evoca peste ani starea, gandurile, frustrarile, bucuriile, sufletul, prietenii, viata. Regasesti intr-un blog in medie trei minute din viata celui care scrie, in fiecare zi. Indiferent ca scrie de Basescu, de fotbal, de politie, despre el si ai lui.

Nu scriu decat de doi ani, dar chiar si asa, daca recitesc ceva din urma, ma apuca nostalgia si ma gandesc la cum era viata mea atunci, ce s-a schimbat, cum au crescut copiii, ce-am facut intre timp, ce m-a preocupat… Sunt multe.

Continue reading Trei minute

Noi

Ieri am primit pe mail de la coana zoitzica un text care mi-a placut mult. Initial am avut impresia ca l-am mai citit, dar imediat mi-am dat seama ca nu, nu l-am mai citit, doar l-am trait, de la inceput pana a sfarsit. 🙂

Redau textul asa cum l-am primit, si cu scuze pentru autorul necunoscut, va spun ca oricare dintre cei care se regasesc in el, l-ar fi putut scrie fara doar si poate:

Noi, cei nascuti la inceputul anilor 50, 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Continue reading Noi

Cum mi-am petrecut Sf. Valentin

Soarele care m-a trezit, anunţa o zi specială. Era valăntains dei.

Am început usor, cu două guri de cafea în timp ce spălam trei pahare rămase de cu seară pe masă. Am pregătit apoi micul dejun pentru toată familia şi înainte de a apuca să iau a treia gura din cafeaua încă aburindă şi îmbietoare de duminică, am început să pregătesc prânzul. Cu ajutoare desigur. Eu eram doar sărmanul salahor, cel care curăţa robotul şi spăla vasele, şterge pe jos şi aprinde cuptorul, pune  rahatul pe cornuleţe şi pregăteşte tava pentru friptură.

Când în sfârşit prânzul a fost gata, am luat a patra gură de cafea.

Continue reading Cum mi-am petrecut Sf. Valentin

Ambulanța

Ieri, a trecut pe strada noastră o ambulanță, cu semnalele în funcțiune, adică făcea un zgomot de răsuna cartierul. Când maşina de salvare a fost aproape în  dreptul meu, am observat că șoferul și însoțitoarea sa se distrau maxim. Adică râdeau cu gura până la urechi de cine știe ce glumă bună auzită recent.

Oare prin câte trebuie să fi trecut oamenii aia, încât să nu se citească pe fața lor nicio urmă de îngrijorare, ba din contră, pentru cel la care mergeau (ambulanța alerga de-a binelea) și care probabil, avea nevoie urgentă de ajutor? Pentru ca mi-e greu să cred că aşa destinşi au fost făcuţi de mama natură.

Acum, e adevărat că și dacă s-ar fi dus plini de tristețe, nu cred că l-ar fi ajutat, cu ceva în plus, pe bietul om suferind care-i aştepta, dar mi s-a părut ușor deplasată  starea de euforie în care erau cei doi.

Continue reading Ambulanța

Mathias

rilaAnul trecut pe vremea asta se nastea Mathias, nepotelul meu drag, pe care inca nu l-am vazut in carne si oase. Trebuia sa-l intalnesc pentru prima data saptamana care vine insa  din cauza unor intamplari nefericite venite in cascada nu mai pot veni. 🙁  

Mathias locuieste impreuna cu parintii lui, Cristina si Mihai,  in Belgia.  Povestea lor este una foarte interesanta si am scris-o  anul trecut.

In ziua in care i s-a nascut baiatul, Mihai a plecat sa-i cumpere minge de fotbal. Acum are mai multe. 😀

Continue reading Mathias

Pe scurt….

  • Am fost aseara la un spectacol al trupei  Comedypunctshow, datorita unei invitatii primite de la Arhi; Spectacolul e comedie de cea mai buna calitate, glume adevarate pe care nu le-ati mai auzit sau vazut vreodata. Am ras de la inceput pana la sfarsit, cand ma durea burta si gura de atata hohoteala. 😀
  • N-am reusit sa termin cartea pe care mi-am propus sa o termin weekend-ul asta, dar au fost Floriile   si am o scuza in felul asta. 🙂
  • Motto-ul pentru sapatamana asta este “Cine nu are treaba sa vorbeasca mai incet.” Poate o sa am parte astfel de un pic de liniste. 😀
  • O sa scriu azi daca am timp, daca nu maine, despre o intamplare din viata noastra  a mea si a colgilor de serviciu) prin care am reusit sa mai adaugam ani, la viata unui om.

Fierbe MOLDOVA

Desi in cartierele marginase ale Chisinaului nu se simte inca nimic, la Bucuresti se urmareste acerb epica desfasurarii evenimentelor.

Pornita initial spontan (cel putin asa s-a vazut de la noi), impotriva faptului ca alegerile au fost fraudate,  toata manifestarea a luat proportii si s-a transformat incet, incet in “Revolutia Romana”.

Mi-e greu sa cred ca totul se va termina cu bine pentru cetatenii moldoveni, insa faptul ca ei au avut mult curaj, o sa ramana totusi in memoria multora, mai ales daca tinem cont ca nu s-a mai intamplat asa ceva acolo de mult timp.

Continue reading Fierbe MOLDOVA

Ce vrei sa faci la batranete?

In primul rand, la ce varsta incepe batranetea? In copilarie credeam ca la 30 de ani, mai tarziu eram sigura ca la 50 si acum sunt convinsa ca dupa 65.

Am auzit mereu oameni spunand ” Eu cand o sa fiu batran, n-o sa mai fac nimic.” sau “Eu la batranete o sa calatoresc si o sa vad lumea.” sau “Abia astept sa ies la pensie ca sa am timp sa-mi cresc nepotii.” si exemplele pot continua.

Am vazut aseara un reportaj despre doi oameni (sot si sotie) care la varsta de 70 de ani, s-au hotarat sa-si demoleze casa construita cu mana lor in urma cu 40 de ani, sa locuiasca 6 luni intr-o rulota si in timpul acesta in locul casei vechi sa-si faca aparitia o noua casa, “casa visurilor lor”.

Continue reading Ce vrei sa faci la batranete?