Tot un fel de muzica parfumata a toamnei

Avea în jur de 70 de ani și toată viața ei toamna au luat-o grijile pregătirilor pentru iarnă. Era așa o senzație de ”trebuie să am” pe care n-o mai simțea nicicând în restul anului. Voia să aibă cămara plină, varză, murături, zacuscă, compoturi, gemuri, suc de roșii, saci de cartofi și ceapă, așa cum pomenise ea că trebuie să arate toamna cămara omului gospodar. Numai că vremurile se mai schimbaseră…

A făcut și anul acesta tot ce a putut ca să aibă inima împăcată atunci când deschide ușa cămării. Să aibă pe ce pune mâna, îi plăcea să-și spună. Mai trebuia doar umplut butoiul cu varza, asa că într-o duminică dimineața de octombrie, se adresează fiului ei:

-Costele, mama,  ai treaba azi?

-Nu, mama, n-am absolut nimic de făcut, răspunse ușor sarcastic fiul, mai ales că duminica e singura zi din saptămână în care își poate trage un pic sufletul și se poate odihni.

Femeia nu sesizează nota de ironie din glasul fiului și continuă:

– Atunci eu zic să mergem să luam vreo 100 de kg de varză să umplem și noi butoiul ăla, să fim și noi în rândul lumii.

-Mamă, astă primăvară când am aruncat butoiul cu varză murată aproape plin, ai zis că nu mai faci niciodată prostia de a cumpăra atât de multă varză. Ai uitat?

– De mama, am zis, dar iarna e lungă și trebuie să avem și noi un butoi cu varză murată că nu se știe niciodată când ne trebuie.

– Nu merg. Nu vreau să mai cumărăm varză. Există deja varză murată în comerț și eu vreau să mă odihnesc azi. Îmi spui mie de câte ori vei avea nevoie de varză murată și eu mă angajez să-ți iau.

– Cum mamă, să rămânem noi fără varză pusă, să intrăm în iarnă fără varză, tu te auzi ce spui? Și cel mai sărac om își pune, acolo, un butoi cu varză.

Fiul, de acum vizibil iritat de insistențele bătrânei (în ultimul timp cam în fiecare weekend au tot făcut câte ceva pentru iarnă, mai lipsea varza, dar băiatului, oricum nu-i plăcea mâncarea de varză și prefera sarmalele în foi de viță), îi spune:

– Mamă, oamenii care își fac provizii așa cum faci tu, nu locuiesc la 100 m de supermarket și nici la 20 m de cel mai apropiat magazin de cartier. Noi putem lua ori de câte ori vrem și cartofi și făină și orice alt aliment vrei tu, chiar și varză murată.

 

varza_murataFemeia îl ignoră și după ce scotocește prin cămară apare cu doi saci mari de plastic și spune:

-Hai, Costele, nu pregeta! Uite, avem și saci, hai să mergem că piața nu așteaptă după noi și mai trebuie să facem și saramura, să curățăm varza, mamă, că n-o putem băga așa, trebuie și ea curățată, ehe, ce știți voi tineretul, luați de la magazin și gata. Nu așa se trăiește mamă. Ce-i la tine în cămară e sfânt, ascultă-mă pe mine că am trăit mai multe vremuri.

Băiatul se ridică de masă și se hotărăște să-și spele mașina, ca să-l vadă mama că face ceva și să-l scutească de problema verzi. Și oricum mașina trebuia spălată.

Când bărâna l-a văzut cu aspiratorul și cu ustensilele de spălat mașina a sărit ca arsă:

– Ce faci mama, te apuci acum duminica să speli mașina? Duminica nu se spală, mamă, că-i păcat, e sărbătoare, e păcat mare.

Băiatul râde și îi aruncă peste umăr:

-Aha, și să luăm varză și s-o punem la murat duminica, nu-i păcat, așa-i? Lasa-mă în pace că mă ții din treabă!

– Costele, mama, nu știu de ce ești așa nervos. Te enervezi prea repede mamă, ești tânăr, dacă acum te enervezi așa ce-o să faci când vei ajunge ca mine? Vezi că mă duc să mă îmbrac. Ia bani că mergem la piață.

Și s-au dus.

Pentru că în postul anterior v-am pus o melodie de toamnă (despre ploaie, dar să zicem că se leagă), azi o să amintesc, pentru postarea asta scrisă pentru clubul condeielor parfumate, doar de parfumul verzei pusă la acrit. Îl știți cu toții, nu trebuie să vi-l descriu, iertați-mă, dar asta inspirație am avut eu pentru dimineața asta.

Au mai scris (desigur, din altă perspectivă), pe lângă Mirela, gazda noastră care a și propus această temă de sezon despre muzica parfumată a toamnei: Silving și Vania.

Sursa foto 

(Visited 339 times, 1 visits today)
Mirela

Nina, hai că m-ai dat gata cu ”parfumul” verzei murate! Când locuiam în cartier simțeam că înnebunesc de la duhoarea de varză trezită, ridicată din pivnițele unora, că noi nu țineam. Ceva cumplit. Vor să trăiască la oraș, dar ca la țară, câtă nostalgie! 😉
Și zici că l-a convins pe Costel să intre în rândul lumiii, vezi, nu s-a lăsat! M-ai amuzat, faină de tot povestea!
Să ai o duminică cu parfum de…nu, nu de varză, de toamnă bogată cu dovleac la cuptor, struguri dulci și prăijituri calde cu miere și scorțișoară! Te îmbrățișez! 🙂

Gabi

In copilarie si frageda tinerete, parntii mei cumparau in fiecare toamna provizii pentru iarna, iar tatal meu era specialist in muratul verzei.Butoiul de varza era de lemn, avea cep si robinet ca sa putem vantura mai usor, iar moarea de varza era roz si avea bule ca de sampanie.
De atunci, varza murata nu mai e la fel.

Madutza77

Ce-i drept ma regasesc putin ,in doamna aceasta…Si mie imi place sa fie boxa plina cu “de toate” pentru iarna, daca tot ne-a dat Dumnezeu bloc cu “beci”. Anul trecut am pus doar un bidon de varza la murata si nu l-a prins Revelionul. Anul acesta am de gand sa pun doua bidoane…ca se-anunta iarna grea si vorba domnei , sa am pe ce “pune mana”. Noi mancam multa salata de varza murata cu ulei si piper( cica-i plina de vitamina K)…cat despre parfumul ei…da-mi voie sa-l adaptez: miros de varza murata cu tuica fiarta. Abia atunci simt si eu ca a miroase a iarna, a sarbatori in familie, a acasa… 😀

Tina

In copilarie ai mei aveau de toate legumele, crescute in gradina. Si cand zic de toate, apoi de toate erau. Mie imi place varza murata si acum parintii nu prea mai cresc nimic, ci cumpara si cumpara si varaza ca s-o puna la murat, dar nu tocmai 100 de kg. Imi place varza murata si rosiile murate puse de tata. Gustul lor e extraordinar.
Multam de o postare tare haioasa.][

Daurel

Primavara imi propun sa nu mai pun varza…
Oricum, nu punem in fiecare an; cumva, ca o fatalitate, avem varza murata in anii cand e ieftina si apetisanta in piata…

Alexandra Ali

Wow! SI aromata si amuzanta povestea ta. Plus ca mai de sezon nici ca se putea. Varza murata inca nu am apucat sa o punem. Noroc de socrii mei care se gandesc la camara, pentru ca anul acesta chiar nu am avut timp pentru multe.

Intr-un fel e si adevarat ce ai spus/scris tu in poveste: tot omul isi face ceva pentru iarna, oricat de bogat sau de sarac ar fi.

O zi faina!

Adriana

Tocmai ce am inchis telefonul, de unde am aflat că a poposit un nene cu o caruta de varză, că a cumpărat cât i-a trebuit, şi că a şi pus-o in butoiul cel fain cu un capac etans, numa’ bun să nu se ‘moaie varza. “Acum iarna poat’ să vină: lemne sunt, grâne şi bucate-s din plin. Apa au tras-o la poartă. Eu la Braşov nu mai vin , mamă!” Am zâmbit, iar acum râd de-a dreptul. Ce probabilitate era să dau eu peste o postare cu miros de varză murată? Frumos la tine, şi…natural.

Daniela

Daca este vorba de parfumuri, si mai ales de “condeie parfumate” (nu, eu nu ma pricep la scris, nu toata lumea are talentul asta), va propun o carte cu mireasma de trandafiri salbatici, asa se numeste: Mireasma trandafirilor salbatici de Sorina Popescu, este o carte superba, n-am alte cuvinte sa o descriu mai bine.

Vienela

Acum doi ani, pentru prima data in viata, am vrut sa fiu si eu in randul lumii, asa ca mi-am luat baietii, i-am pus sa care dn piata sacii cu varza si am umplut un butoi. Varza s-a murat foarte repede si era asa de buna, ca si acum imi vine apa in gura. Din pacate, singurul loc unde puteam tine butoiul era bucataria, langa centrala si calorifer. Ghici cat a durat pana cand a devenit un butoi cu pulbere mirositoare? :))))

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.