Hai, Nina, cu ceva vesel că după atâta lipsă și posturi care mai de care mai serioase (ok, ala cu varza n-a fost tocmai de plâns) oamenii ăștia mai vor să citească și ei ceva ce să-i scoată din starea asta de vară târzie în care au fost băgați fără voia lor de temperaturile de afară. Vă place că e cald, asa-i? Ce vă mai place… Numai Sonia care și-a cumpărat cizme și le ține în dulap, nu-i mulțumită. De Iulia nu zic nimic, și ea și-a luat cizme, unele frumoase cu blăniță, dar ea le poartă, n-are treabă că-s 20 de grade afară.
Și acum să vină postul vesel, numai că nu-mi vine acum în cap nimic amuzant, deși ziua când sunt în atelier se întâmplă atât de multe chestii care ne fac uneori să vrem să leșinăm de râs. Are una dintre fete un râs colorat de zici că-i curcanul mamei mele de la țară. Galigaligali. Exact așa face când râde.
În fine, cum să-mi vină să scriu de bucurie când e dimineață și abia dacă pot ține ochii deschiși? Am văzut aseară un filmuleț, unii spun că-i reclamă, alții că-i făcută după un caz real, ideea e că amuzanți sau nu, e bine să ne cultivăm bunătatea. Hai că vi-l arăt și vouă să nu ziceți că țin numai pentru mine: