Știu că ați obosit să mă tot auziți plângându-mă că am foarte mult de muncă și nu reușesc să fac (facem) față nicicum cererii foarte mari de echipamente (mai ales în perioada asta), dar credeti-mă, eu sunt și mai obosită.
Dacă adaug la asta faptul că a început școala și fetele, pe lângă orele de curs mai au și ore de pregătire suplimentară la care trebuiesc duse, luate, stat cu ele, mă veți crede că aproape am luat-o razna. Nu știu dacă v-am spus, dar anul acesta sunt în clasa a VIII-a și ori scot eu și profesorii lor untul din ele, ori n-am făcut nimic.
Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, se apropie nunta. Nunta finilor noștri, Emilia și Mihai, și botezul ștrumfului pe care abia aștept s-o strig pe nume, și anume Daria. Are aproape o lună deja și mă bucur foarte tare că a moștenit ochii mamei sale, adică mari și albaștri. Un albastru deschis și minunat, sper să nu i se mai schimbe.