Omul invizibil

Înainte de a mă apuca să scriu recenzia asta, vă spun că va trebui s-o comentați. Conform regulamentului campaniei vAlluntar, la fiecare 15 comentarii, un copăcel va fi plantat undeva în România. Acum nu mai ave nicio scuză și cu toții vom putea spune d acum înainte că am plantat un copac în viața asta. M-am angajat să strâng cu recenzia asta 150 comentarii, o cifra la care n-a ajuns niciunul din posturile de pe acest blog. Până acum. Vă mulțumesc anticipat și vă invit să citiți mai întâi recenzia cărții Omul Invizibil de Ralph Ellison!

Cartea a apărut la noi în 2012 în colecția Strada Ficțiunii Clasic la editura Allfa, tradusă de Ovidiu Gheorghe Ruța. Publicată inițial în 1952, a stârnit încă de atunci un val de reacții și a ajuns să fie considerată azi una dintre cele mai influente cărți ale secolului trecut. Are 552 pagini și costă 44,90 lei pe site-ul editurii.

De cum am primt-o am terminat repede ce citeam atunci și am început lectura cu o sete pe care nu mi-o explicam, de parcă nu citisem nimic de luni de zile.

Continue reading Omul invizibil

O săptămână plină

Nu știu cum e la voi, dar la mine săptămâna e plină de evenimente și începând de luni trăiesc într-un vârtej, nebun, nebun. Să vă spun:

  • luni dimineață, la Radio Romania Cultural am vorbit (e drept. am spus doar câteva cuvinte) despre campania vALLuntar,  la care particip cu mare tragere de inimă (știți că anul ăsta se plantează un copac la fiecare 15 comentarii) și m-a luat gura pe dinainte să spun că vreau să strâng la articolul participant la campanie (pe care il voi scrie pe 24 februarie) 150 de comentarii. De unde le voi scoate, nu știu, dar mă bazez pe voi, pe rudele și cunoștințele voastre și, dacă e nevoie, chiar pe dușmanii voștri. Numai să strângem 150. 
  • ieri am fost într-un loc cu un număr mare de oameni să facem o repetiție pentru ceva ce se va intampla joi și dspre care eu voi avea voie să vă povestesc abia vineri.
  • După repetiție, unde am fost și cu Sonia și Iulia (pe care le-am învoit de la dirigenție spunându-i doamnei că mergem undeva, dar nu-i pot spune unde si de ce, pentru că-i secret:D), după repetiție zic, am mers în The Hub, unde avea loc petrecerea de lansare a unui nou serial Disney Channel, serial despre care puștanii știu deja, se cheamă Violetta, va rula începând din 18 februarie pe Diseny Channel de luni pana vineri de la ora 18. Noi am văzut aseară primul episod, mie mi-a amintit de copilărie și fetelor le-au plăcut băieții din film, deși Sonia mea a trecut la altă etapă, nu se mai uită după băieți frumoși, se uită acum după mașini marfă. 🙁 Revenind, serialul prezintă povestea unei adolescente talentate, care după câțiva ani trăiți în Europa se întoarce în orașul natal, Buenos Aires. Își face prieteni noi, descoperă iubirea și pasiunea pentru muzică. dar nu duce lipsa nici de provocari și dileme, la fel ca orice adolescent. Nu vă mai spun că fetele mele și-au făcut poze cu Miruna Oprea (da, nici eu nu știam cine e până nu mi-au spus ele), și de cand au aflat ora la care va fi difuzat serialul își fac probleme ca nu vor putea să-l urmărească decât în reluare. 🙁
  • Azi e ziua cumnatului meu căruia i-am făcut o prăjitură cu ocazia asta și mă gândesc până diseară la o modalitate de a i-o da. Să vedem, poate nu se mănâncă până ne întâlnim. Îi spun și aici: La mulți ani, Gabi, să fii sănătos și toate dorițele să ți se împlinească!
  • Mda, maine e evenimentul secret și în afară de asta e Valentine’s day, ceea ce va face totul mult mai frumos, dar să nu anticipăm. Sper doar să nu mai trebuiască să-mi învoiesc fetele de la școală.
  • Vineri…ei bine, vineri nu va mai fi nimic special, dar după o săptămână despre care v-am povestit doar puțin și în care serviciu e serviciu, zic că merităm o vinere liniștită.

Continue reading O săptămână plină

A inceput campania vAlluntar

valluntar 2013În weekendul care a trecut am mers la țară la ai mei. Pentru că am vrut să petrecem cât mai mult timp acolo, am plecat de vineri seara (mai mult noaptea) și pentru a nu rata drumul pe care l-am mai făcut de o mie de ori, am rugat gps-ul să ne conducă. Evident că acesta a ales un drum numai de el știut și noi, dornici de aventuri pe drumurile patriei, l-am urmat. Numai că la un moment dat, pe un drum comunal, cred, soseaua era tăiată de un copac ce tocmai căzuse pe carosabil. Nu, n-a căzut de bătrânețe, ci tăiat de vreo 4 bărbati înarmați cu drujbă și topoare, ce se chinuiau să debaraseze repede șoseaua și să urce lemnele într-o dubă.

Ne-am crucit, n-am reușit să filmăm nimic, dar ne-am pus bineînțeles întrebarea: dacă de tăiat copacii oricum se taie în neștire, e cineva care mai și plantează ceva în țara asta?

Ca un răspuns la întrebarea asta, am aflat ieri de campania celor de la Editura All, și anume campania vALLuntar la care am participat și anul trecut și care anul ăsta promite să planteze copaci.

Continue reading A inceput campania vAlluntar

Sânge regesc și vALLuntar

Îmi plac foarte mult cărțile adevărate. Nu-i de lepădat nici ficțiunea, atunci când e scrisă bine, dar nimic nu se compară cu o carte care reușește să-ți proiecteze trecutul în minte ca și cum el s-ar întâmpla azi sau ca și cum tu ai reuși să ajungi acolo, la secole distanță de lcd-ul negru din camera de zi.

Sânge regesc este o astfel de lectură, o carte document, dacă vreți, o lecție de istorie scrisă cu măiestrie de Vanora Bennett.  Este povestea vieții unei femei care a scris istoria, e Catherine de Valois, fiica regelui Franței Carol al VI-lea, soția regelui Henric al V-lea al Angliei, mama lui Henric al VI-lea al Angliei și bunica regelui Henric al VII-lea al Angliei. Mai regesc sânge de atât nu cred că se poate.

Războaiele civile măcinau Franța la începutul secolului al XV-lea pe de o parte, viața la curtea regelui Carol pe de altă parte, împletite cu luptele duse de Henric la hotarele Franței și munca dusă de Christine de Pisan, o scriitoare a vremii care juca rolul de dădacă-mamă pentru copiii mai mici ai regelui Franței, fac din parcurgerea cărții o plăcere pe care rar o întâlnim în romanele de azi.

Continue reading Sânge regesc și vALLuntar