17 zile

Atât au mai rămas. Pe 20 septembrie se încheie înscrierea voluntarilor pentru curăţenia din 25 septembrie. Dacă şi tu crezi că-i important să avem o ţară curată, poţi începe participând la strângerea gunoaielor din ţara noastră. Pentru că imaginile spun mai mult decât 1000 de cuvinte, vă las cu doua filmuleţe:



Continue reading 17 zile

Scrisoare către un necunoscut

Dragă Traian,

(să glumim că-l cheamă aşa, aş fi putut foarte bine să-i spun Ion, Emil, Adrian, Călin, etc.)

Noi suntem bine sănătoşi cu toţii, ceea ce îţi dorim şi ţie. Ferească Dumnezeu de vreo boală, ceva, că noi suntem încă în ţară şi nu-i de glumă cu mersul la spital. Dar să lăsăm asta şi să vorbim de ale noastre.

Copiii sunt bine, îşi văd de vacanţă şi abia aşteaptă să înceapă şcoala. Vor fi clasa a V-a anul ăsta şi habar nu au că probabil anul scolar va debuta cu o grevă generală în învăţământ. Nu-i bai că sunt obişnuiţi, în vară erau să nu mai aibă sfârţit de an şcolar. Important este că au strâns banii din alocatia  pe anul ăsta şi au acum aproape 70 euro de fiecare, cât să-şi ia câte-o  pereche de tenişi şi câte un trening cu care să bată mingea în curtea şcolii în timpul grevei. Bine că nu fac ore,  că bani de rechizite încă n-au.

Continue reading Scrisoare către un necunoscut

De pe la alţii

  • Lia face o sinteză a articolelor legate de ce-i de făcut dacă tot stăm în România şi ne explică ce-a făcut ea, dar  mai ales, care au fost reacţiile colegilor săi legate de asta. Româneşti.
  • Nina ne povesteşte cum a cunoscut-o pe Denisa şi cum magazinul din colţ va trece de criză, pentru că-i atent. 😉
  • Cireasa recunoaşte că şi-a primit  lecţia de umilinţă,  în ultima zi de concediu petrecut pe litoral.

Continue reading De pe la alţii

Pentru cei ce s-au hotărât să rămână aici

Ce-ar fi dacă am transforma România în ţara noastră?

O ţară în care să putem munci, să putem face copii făra grija că viitorul lor e compromis deja. O ţară în care  să ne putem plăti taxele, unde să ştim că-n caz de boală avem cum să ne tratăm, să putem circula  pe autostrăzi, să avem o presă decentă, să putem alege dintre oameni, atunci când mergem la vot…

O ţară în care şi pentru angajatul bugetar şi pentru cel de la privat orele petrecute la job să însemne muncă.

Continue reading Pentru cei ce s-au hotărât să rămână aici

Gina

Gina este un personaj real. Locuieste intr-un sat din jud. Braila (da exact, e vecina cu ai mei) si are 14 ani. A termiat anul asta clasa a VIII-a si aici educatia ei se va opri. Sitatia materiala a parintilor, fara niciun venit stabil, nu-i permite sa-si continue studiile.

Gina mai are doi frati mai mari, dintre care unul fost premiant. Stiu ca odata, fratele acesta al ei  a primit pentru rezultate excelente la invatatura  o bicicleta cu care sa poata merge la scoala. Scoala era pe vremea aia la cca 5 km de casa lor. Nici el nu a mers mai departe la liceu. 🙁

Mama copiilor e o femeie lenesa. Nu face curat, nu face mancare, nu merge la serviciu. Singurul ei merit este ca are pe langa casa cateva gaini si in gradina morcov si ceapa. Gina face curat, Gina se ingrijeste de fratii ei mai mari care la randul lor s-au ingrijit de ea. Copiii astia s-a crescut unul pe altul fara sa spere la nimic.

Continue reading Gina

Impreuna pentru fiecare si in 2010

Stateam azi la coafor (btw, am niste suvite blonde noi, de moare lumea) si citeam intr-o revista despre Tincuta Baltag, sefa Fundatiei Dinu Patriciu, al carui blog il citesc din cand in cand. Imi place de ea pentru ca a fost exact ca si copiii pe care incearca azi sa-i ajute…

Sa revenim, va spuneam ca stateam la coafor si imi amintesc ca azi (joi) trebuia sa fiu la Ciuruleasa in judetul Alba, unde impreuna cu reprezentantii programului  “Impreuna pentru fiecare” al Rompetrol printre care si Oana Nastase, Communication & Corporate Affairs Director, sa asistam la inaugurarea dispensarului din sat, acum complet renovat pentru ca a fost unul din cele 16 proiecte din 2009 ale programului. Acum, daca eu n-am putut sa fiu acolo nu va inchipuiti ca oamenii nu si-au vazut de treaba si n-au dat in folosinta cladirea proaspat aranjata. Un batran din sat chiar le spunea voluntarilor: “va felicit pentru ce faceti, si eu cand am fos tanar am participat la schimbarea acoperisului dispensarului – e bine ca se fac lucrari de reparatii pentru ca avem nevoie de dispensar si de doctor acum la batranete”.

Continue reading Impreuna pentru fiecare si in 2010

Nu renunţa că-i dreptul tău

Dacă la nivel macro (economie mondială, naţională, etc.) suntem într-o nebuloasă totală, la nivel micro ( familie, casă) mă bucur de fiecare reuşită.

De exemplu, acum ceva vreme, mai exact acum 6 luni ne-am luat un aspirator nou, şmecher, cu spălare şi cu tot felul de funcţii inutile pentru o casă de oameni normali. Dar de, aşa suntem noi, dacă se poate unul mai bun, de ce nu. Total greşit, dar învăţăm din greşeli, nu-i asa?

Ei bine, în a 5 zi de când am luat aspiratorul ăsta nou, l-am dus la service. Mai bine zis, soţul l-a dus, că el avea un fix cu spălarea şi a observat că minunea de aspirator nu spăla cum trebuie. După circa o săptămână l-am luat acasă şi a funcţionat cum trebuie vreo lună, după care din nou la service, de data asta cu altă problemă care s-a rezolvat şi ea în 10 zile.  Toate bune şi frumoase până pe 03 martie, când maşinăria a cedat din nou. De data asta i-a murit motorul, aşa că seviceul a comandat motor nou pentru el. Mda, numai că motorul nu vine aşa uşor şi  mai veneau şi  sărbătorile.

Continue reading Nu renunţa că-i dreptul tău

Educaţia, această eternă poveste

Dacă ai 5 minute libere (ai face bine să le ai) citeşte asta. Apoi gândeştete şi dacă ai nelămuriri  mai citeşte-o odată.

Gata, ai terminat? Are dreptate omul sau nu?

Eu zic că da,  zic că sunt sute de români ca mine, care se pricep la toate şi la nimic.  Asta după părerea mea  nu-i bine deloc. Ştim să facem câte puţin din toate şi nimic perfect. Când spun nimic mă refer la chestii importante, nu la condusul maşinii (hahah, nici pe ăsta nu-l facem perfect)  sau ciorba de lobodă. 🙁