Să facem lin trecerea de la cizme la pantofi

Iarna asta am petrecut-o în trei perechi de ghete, două cumpărate anul acesta și una de anul trecut. A trecut atât de repede pentru mine anotimpul rece, încât abia azi mi-am adus aminte că am la păstrare de la sfârșitul anului trecut, două perechi de cizme minunate, una din piele căreia i-am cusut eu niște chestii de-am transformat-o în unicat și o pereche de cizme de călărie, foarte potrivite pentru vremea asta ploioasă.  Azi le scot de la păstrare.

Nu știu cum am făcut de-am fost mulțumită doar cu ghetele vreme de trei luni, dar uite că se apropie vremea pantofilor și eu abia o aștept, pentru că am vreo două perechi cumpărate și care în curând îmi vor răsfăța picioarele.

Apropo de pantofi, îmi amintesc de prima mea pereche elegantă pe care mama mi-a cumpărat-o pentru banchetul de la sfârșitul clasei  a VIII-a. Erau extrem de frumoși, cu o culoare fină ou de rață, cu o idee de toc subțire și un decupaj în formă de frunză în față. Nu știu unde a găsit mama să cumpere pantofii ăia, cert e că se potriveau perfect cu rochia mea de bal. Am dansat o întreagă seară aflată pentru prima dată pe tocuri și nici n-am știut ce-i ăla disconfort. Dacă mă gândesc bine, cred că pantofii aceia i-aș purta și azi cu mare drag. Bineînțeles că nu-i mai am, bineînțeles că am avut zeci de pantofi de atunci, dar i-am ținut minte pe ei pentru că au fost speciali. Mi-ar plăcea ca și fetele mele să aibă chestii speciale de care să-și aducă aminte peste ani.

Continue reading Să facem lin trecerea de la cizme la pantofi

Zambila din biroul meu

Am o zambilă la fereastra biroului. E pe dinăuntru, e în ghiveci și miroase de-ți ia mințile. Când intru în birou dimineața (da, se întâmplă asta de câteva zile, de când e înflorită) mă întâmpină cu mirosul ei frumos și mă face să zâmbesc instantaneu. Zici că-i un câmp imens de zambile lângă mine, dar e o singură floare, e lila și e floarea cu cel mai frumos miros din câte există. Și e la mine în birou. Cred că o zambilă în ghiveci e cea mai bună investiție din această primăvară. Pentru voi. Eu am primit-o, de fapt nu eu, dar nu contează. Cumpără-ți o zambilă în ghiveci și primăvara ta va fi mult mai frumoasă decât, sunt sigură, este deja.

Zi excelentă și vouă, sunt sigură că ne mai auzim azi.
Continue reading Zambila din biroul meu

În loc de recomandările săptămânii

Am vrut ca azi să uit de blog (așa cum am făcut și ieri, deși el ar fi meritat o aniversare, a împlinit 3 ani de .ro și trebuia să-i fac măcar un tort 🙁  ), numai că azi n-am mai putut. Face atât de mult parte din mine, încât am lăsat la o parte partida de căcat călcat rufe care mă așteaptă (am două coșuri pline, trebuie să fac ceva cu ele urgent) și plimbarea cu bicicleta proaspăt coborâtă din pod, pentru a scrie câteva cuvinte aici.

Am o bună dispoziție de zile mari, e probabil de la primăvara-vara de afară, dar nu numai. Mă bucur că am terminat cu bine aglomerația de comenzi (mai sunt, dar pe astea le putem face în ritmul nostru obișnuit, nu pompieristic cum am făcut în ultimele două săptămâni, când am făcut din noapte zi și din odihnă câmp de bătălie). Mă bucur că am timp să desenez, să scriu (eu tot mai scriu la cartea asta, sper ca într-o zi s-o pot publica), să mă plimb cu bicicleta, să joc remi cu prietenii, să plantez flori și să mă bucur de soare.

Zilele sunt parcă din ce în ce mai frumoase, vacanța se apropie cu pași mai repezi decât credeam (asta nu-i tocmai bine, că mai sunt ceva bănuți de strâns), ne-am făcut planuri mai amănunțite referitoare la Turul Europei cu cortul și suntem foarte mulțumiți de ce a ieșit pe hârtie, sperăm numai ca socoteala de acasă să fie măcar pe aproape cu ceea ce se va întâmpla în târg.

Continue reading În loc de recomandările săptămânii

Azi am văzut primăvara

Pe lângă faptul că am aflat azi că există un taximetrist civilizat, tot azi am văzut și începutul primăverii. E drept că m-a ajutat mult și temperatura, dar ceea ce a făcut ca primăvara să-mi pară aproape au făcut-o câteva firișoare de ghiocei. Nu de la florărie, nu de prin intersecții, ci dintr-o grădiniță de pe strada mea.

Mi s-a părut așa un miracol să-i văd acolo atât de proaspeți și albi, ținând cont că acum nici două săptămâni copiii stăteau acasă din cauza nămeților. Mi-a dat așa o stare de bine chestia asta, a fost ca o certificare a faptului că natura nu ține cont de cât de ocupați suntem noi oamenii, dacă avem sau nu timp să stăm și să privim în jur, ea își vede de evoluție și primăvara este deja undeva la capătul străzii mele.

Și da, în seara asta mergem la Ioana să facem mărțișoare, în câteva zile primăvara își va intra în drepturi. Abia aștept!

Continue reading Azi am văzut primăvara

Au venit bolile

Mama e răcită, îi curge nasul și tușește ca un fumător înrăit. Pe Iulia o ustură ochii și Sonia are roșu în gât și abia poate vorbi.  Și zăpada se topește. Vine căldura cu virușii și temperaturile oscilante care ne cam distrug bruma de imunitate. Nu-s eu chiar în măsură să dau sfaturi altora în materie de sănătate, dar mă cunosc pe mine și pe ai mei și știu că cele mai grave răceli și gripe pe care le-am avut, s-au întâmplat primăvara.

Mi-e cam groază de perioada următoare din punctul ăsta de vedere, dar nu mă pot opri să nu aștept primăvara așa cum n-am mai făcut-o de ani buni. Abia aștept să-mi văd grădinița verde, să-mi înflorească narcisele, apoi lalelele și mai spre vară, trandafirii. Să-mi înflorească mărul și părul din curte, să-mi duc hainele de iarnă în pod și să văd copiii jucându-se baschet în curte.

Hai că am luat-o e câmpii, deocamdată 50% din familie e răcită. Să avem răbdare și va veni și faza doi a începutului de primăvară. Știți că mai sunt  6 zile până la 1 martie, da?

Zile de relaș

A vrut Dumnezeu ca anul acesta de Paște să avem soare și zile frumoase. Am stat mult în curte, am fost în vizită la prieteni, care btw, și-au făcut o casă frumoasă și așteaptă acum să le crească gazonul în curte, am mâncat, am râs, am meditat (în pozele alea în care am ochii închiși asta făceam, să fie clar!), am vorbit și ne-am jucat. Ah, de-ar fi toate zilele din an așa frumoase… La însorite mă refer. 😀

Sper că și voi ați petrecut frumos!

Primăvara Biotissima

Acum, că iarna și-a dezbrăcat și ultimul cojoc, mă bucur cât pot de primăvară. În cinstea ei am plantat anul ăsta în curte o magnolie. Sigur, mai are mult până să ne facă și flori, dar numai gândul că va mirosi a magnolie în jurul casei fie și peste doi trei ani,  îmi dă un alt suflu. De primavară. Bine, la asta a ajutat mult și faptul că, de ceva timp, am urcat hainele de iarnă în pod, am redecoperit garderoba de vară și pentru ca totul să fie perfect, am început de curând să folosesc produsele cosmetice organice BIOTISSIMA, 100 % BIO, din materii prime naturale certificate ca origine, fără coloranţi, parfumanţi sau conservanţi, produse  lansate de curând în România de Life Care și pe care am șansa să le folosesc exact la începutul acesta de primăvară.

M-am obișnuit cu un ritual de care sper să nu mai scap. 🙂 Dimineața, înainte de orice, îmi spăl fața cu loțiunea de curățare Bio cu Aloe Vera BIOTISSIMA. Îmi curăță fața delicat, ajută la prevenirea apariției ridurilor și lasă pielea curată, proaspătă și mătăsoasă. După asta sunt gata pentru a aplica serul antirid BIO pentru ochi Biotissima care-mi pregătește pielea din jurul ochilor să reziste stresului de peste zi. Și rezistă. Pielea zic. Efectul serului este imediat și uneori după ce-mi pun și cremă hidratantă BIO de zi Biotissima, de la care mă aștept să-mi ajute la refacerea aspectului întinerit şi sănatos al tenului, nu mai am nevoie de machiaj. Uneori am zis.

Eh, și după tot ritualul acesta ies afară cu cafeaua mea cu lapte în mână, mă așez la masă și măsor cu privirea toate plantele din mini-grădina mea din curte. Unele-s mai înflorite decât ieri, alte-s abia mai verzi și mă gândesc că și ele la fel ca noi femeile se îngrijesc care mai de care de frumusețea lor. Bine, uneori atunci când suntem norocoase, tot ele se îngrijesc și de frumusețea noastră, așa cum fac cele de liliac, cimbru şi salvie, prezente in componența cosmeticelor Biotissima. 🙂 Contemplarea naturii nu ține mai mult de jumătate de oră, pentru ca job-ul, chiar dacă-i acasă, nu mă lasă să lenevesc la soare.

Continue reading Primăvara Biotissima

Primăvară cu necaz

Stăteam vineri în fața porții și soarele mă mângâia pe fața. La propriu. Nici nu știți cât mă bucur că a venit primăvara. Iarna asta am cam făcut frigul în birou, pentru că această încăpere n-a mai fost locuită până acum, așa că n-a fost nici încălzită. În plus are toți patru pereți afară și, ca și cum astea n-ar fi fost de ajuns, a avut până aproape de primavară geamul și ușa cu tocuri vechi de lemn care nu se închideau bine. 😀  Temperatura în birou n-a ajuns des la 16 grade în iarna asta, ca să nu mai spun că au fost și ceva infiltrații…de vis. Dar am rezistat ca o eroină (nici măcar n-am răcit) și uite că acum la început de primăvară am schimbat ușa și geamurile, acum aștept să se usuce pereții pentru a-i putea repara și sper ca la anu să nu mai am problemele astea. In weekend trebuie sa redecorăm camera mamei după ce acum două săptămâni am zugrăvit şi schimbat mobila la tata.

Cam astea erau gândurile mele în clipa în care am auzit un strigăt şi am aflat că tata, un norocos de om care ducea pe picioare o disecţie de aorta, a căzut (într-o încercare de a face ceva la care nici nu avea voie să se gândească, apăi s-o mai pună în practică 🙁  ) şi şi-a fracturat un os al copasei. Ceea ce în mod normal se operează la oamenii de vârsta lui, dar nu la el care are grave, dar grave, probleme cu inima. Nici n-am cuvinte să vă spun cât de supărată am fost. Acum m-am mai obişnuit cu gândul că va trebui să stea imobilizat vreo două luni iar apoi dacă va mai putea să meargă, o va face schiop şi cu piciorul uşor rotat. Of, Doamne, numai să meargă!

Aşa că dragii mei, am avut un sfârşit de săptămână şi un weekend de coşmar, dacă mă gândesc că după toate astea, am mai văzut şi live cum mătura valul ala uriaş maşini cu oameni care încercau să fugă din calea lui. Adică exact cum vezi în filme, se întâmpla acum în realitate în Japonia.

Continue reading Primăvară cu necaz

Scurte…din fugă

  • Aseară în loc să merg la o întâlnire cu prietenii, am ajuns la film. Am văzut I am number four într-o companie selectă, mulțumesc chinezu pentru invitație. Nu știu cum o fo la tine, dar la mine fetele s-au bătut pe cartea aia. A câștigat Sonia, care a citit din ea, cred că toată noaptea, după cum se codeste acum să-și scrie la mate. 🙁 Eu o să-mi spun părerea despre film abia după ce citesc cartea. 😀
  • Mâine mă duc cu fetele la un atelier de creație.  Cum ce creație? Mărtișoare. Nu v-ați fi așteptat să vină martie așa repede, ha? Vor face mărțișoare pentru doamne și uite așa scap eu de alergătura dupa ele, plus că ni s-a promis că-n timp ce copiii lucrează, mamele stau la un ceai sau o cafea. Nice.
  • Azi avem de terminat o comandă importantă (exact vineri, cum ne-am obișnuit)  pe care am facut-o cu drag pentru niste copii. Cercetași. Da, există.
  • Acum câteva zile am văzut pe cheiul Damboviței, cam pe lângă parcul Izvor cum dintr-o casă iese trunchiul unui copac. Mă gândesc că-i de mult caolo. Voi l-ați văzut sau numai mie mi se pare ceva ciudat. Îs curioasă cum arata casa pe dinăuntru.
  • Vreau să vină primăvara mai repede, să pot sta la masa din curte cu prietenii și familia, să uităm de criză și să bem un vin bun.

Friday again

  • Iubesc saptamanile scurte. Ca asta. 🙂
  • Ieri am realizat ce oameni minunati am in jurul meu. De fapt stiam asta, ca doar nu-s chiar asa ignoranta, dar ieri mi-am reamintit ca ma pot baza pe ei no matter what.
  • Fetele sunt inca in vacanta si se bucura din plin de asta. 🙂
  • Nu va mai plangeti de vremea de afara, asta-i primavara adevarata in care purtam trenci si pantofi, spre deosebire de anii in care treceam direct de la cizme la papuci. 😀
  • Am impodobit fatada casei cu flori si arata bestial, dar pentru a o vedea ar trebui sa-mi faceti o vizita.
  • Citesc Europolis de Jean Bart, sper sa o termin in weekendul asta si sa va scriu despre ea.

Continue reading Friday again