Bine ai venit, 2016!

2016De azi înainte îmi va plăcea ziua de luni. Asta nu face parte din rezoluțiile pe care mi le propun pentru anul acesta, e doar o constatare. Am si două argumente pentru asta, primul e că scriu pe blog pentru prima dată în 2016 într-o luni și al doilea se referă la faptul că am hotărât ca ziua de azi să fie liberă.  Și azi e luni. 😀

Acum că am făcut introducerea asta drăguță care i-a enervat deja pe aceia dintre voi care deja sunt la muncă, vreau neapărat să scriu o serie de chestii pe care mi le doresc întâmplate anul acesta. Bine, seamănă mult cu acelea de anul trecut pe care nu le-am îndeplinit decât în proporție de 70%, dar ce-am fi fără planuri, fără repere, fără liste la care să ne întoarcem? So:

  1. Sănătate Îmi doresc să avem grijă de sănătatea noastră și să fim cu toții lipsiți de evenimente legate de dureri și doctori anul ăsta. Vorba mamei: după ce că avem o  singură viață , nici în aia nu putem fi sănătoși de la un cap la altul! 
  2. Casă Aș vrea să păstrăm armonia de care ne bucurăm acum, până la adânci bătrâneți. Să avem grijă unii de alții și să ne bucurăm de reușitele alor noștri, așa cum plângem la necazurile lor. A, și tot la categoria casă vreau să-mi iau anul ăsta un uscător din ăsta de rufe, tocmai am aflat că după ce îl ai, te gândești cum ai trăit până atunci fără el. Iar dacă câștig la loto îmi voi lua și un fotoliu din ăsta.
  3. Afaceri Aici lucrurile se complică, n-au stat bine deloc anul trecut, avem de gând să facem câteva schimbări care sperăm să ne ducă în zona cu scări îndreptate în sus, dacă nu cumva pe o bandă rulantă, tot așa, cu direcția înainte.
  4. Cărți Ăsta e puctul la care în fiecare an stau bine, sper să fie la fel și 2016, mai ales că am o mulțime de cărți în book reader și am citit deja 2 anul ăsta. Una din ele old fashion, simțind hîrtia și dând pagină cu pagină.
  5. Vacanțe Ca și anul trecut, cel puțin 2. Una Grecia și alta tur de Europa cu Belgia cu tot. Poate și cu Spania. Depinde de punctul 3.
  6. Limbi străine. Am început deja lecțiile de franceză, îmbunătățim și engleza și ne ținem de ele tare de tot. Vorbim la sfîrșitul anului. În germană. :))

Continue reading Bine ai venit, 2016!

Planuri anulate

De vreo trei zile fac planuri cu copilul Iulia miss I. cu privire la felul în care urmează să arate camera ei după reamenajare, adică pe la începutul lui februarie.

Discutam ca fetele, despre culori, birouri, paturi, stative pentru haine și din nou culori. Ea vrea alb. Am fost din prima de acord cu asta, sunt și eu setata pe alb de ceva vreme. Pentru că are o cameră mică, i-am sugerat să păstreze patul de o singură persoană pe care-l are deja, căruia să-i schimbăm doar salteaua. A fost de acord și a venit cu ideea de a-l vopsi alb, ceea ce nu-i greu deloc, patul e din fier forjat foarte fain, dar acum e gri metalizat neprietenos. Odată stabilită chestia cu patul, am trecut la birou și l-am ales împreună pe acesta, pe care voiam să-l punem cumva perpendicular pe pat, pentru a se putea folosi rafturile de jos pe post de noptieră.

Eram amândouă super – încântate de idee, am ales apoi un fotoliu puf pentru colțul camerei de lângă calorifer, unde copilul să stea cu căștile pe urechi și să exerseze la chitară. Păstrăm șifonierul vechi, format doar dintr-o ușă, dar vrem să-l vopsim și pe el alb, nu ocupă loc mult și e suficient de încăpător pentru hainele pe care nu le poartă prea des. Cele pe care le poartă des, vor sta la vedere, pe un ștender cu umerașe colorate. Așa vrea ea, așa facem. Cum spuneam, camera e mică, dar așa cum ne-am gândit noi să aranjăm totul, ar avea o cameră cochetă de domnișoară, în care să-și petreacă timpul cu drag.

Continue reading Planuri anulate

Cum suport ratarea unui concediu

Sau cum o regret mai puțin. 🙁

Săptămâna trecută tălpile mele trebuiau să lase urme adânci în nisipul de pe plajele Greciei. Vacanța noastră de anul acesta e compromisă și nici măcar nu se întrevede în viitorul apropiat o alta. Dar nu ne plangem noi numai dintr-atat.

work in progresSuntem aproape de termenul final de predare cu cea mai mare comandă pe care am avut-o până acum. E minunat să vezi că dintr-o pânză albă poți scoate niște chestii pline de culoare și frumos asamblate, ca să spun așa. Uiți și de plajă și de slapi (apropo de șlapi, ieri am plecat până la magazinul de electrice, ce e la două strazi de noi si mi s-au rupt papucii pe drum. Am avut parte de ceva experiență cu simțit căldura la tălpi numai că în loc de nisip a fost asfalt).

Ieri mă gândeam deja cum voi plănui eu un alt concediu și cum de data asta vom pleca. Sorin face de câteva zile glume cu mine, ceva în genul: Eu vreau să mai mergem în Grecia. Pai, am mai fost, îl întreb eu simțind că mi se răsucește cuțitul în rană. Nu, dar am mai vrut, răspunde el și se mai și amuză. Mda, e ușor de suportat faptul că în timp ce trebuia să mă pârlesc la soare sau să mă bălăcesc în mare, m-am pârlit la presa în fața căreia stau de trei săptămâni și care nu are mai mult de 190 grade. Unde mai pui că mă bălăcesc maxim la duș.

Continue reading Cum suport ratarea unui concediu

Vorbim de vacanță

Și aproape că mă simt acolo.

Vă spuneam pe la începutul anului că vrem să facem anul ăsta o excursie cu cortul prin Europa și totul era atunci în stadiul de schiță. Acum suntem în stadiul de proiect, cu ceva rezervări plătite. Cu multe modificări făcute planului inițial și cu bugetul crescut.

Am eliminat o serie de țări și-am hotărât să stăm mai mult la Paris. Am renunțat la ideea de a intra o zi sau două la Disneyland. Pe noi două zile de intrat ne costau 500 euro și acum cochetam cu ideea de pasapoarte anuale, pe care dau 480 euro/4 adulti (da, fetele mele intră la adulți că pentru Disney copil ești doar pâna la 11 ani 😀 ).

Continue reading Vorbim de vacanță

Toate la timpul lor?

Merg adormită şi nu tresar la niciun stimul. Fac asta nu numai eu, ci noi cu toţii. E mai bine aşa. Să ne vedem de ale noastre. Aud asta des şi probabil că până la un punct e şi adevărat dar în niciun caz  nu e mai bine.

Când eram mică ştiam sigur că atunci când voi creşte îmi voi putea îndeplini toate dorinţele. Exact aşa cum spune acum Sonia că ea îşi va lua maşină fără acoperiş peste 10 ani. 😀 Nu i se pare deloc irealizabilă dorinţa şi mă bucur că-i aşa. E foarte important să crezi în forţele tale. Nu neapărat fizice.

Pe masură ce anii au trecut, am devansat unele planuri. Din lene, sau hai să-i spunem delăsare, din lipsă de timp, din comoditate şi nu în ultimul rând din lipsă de bani. Dar niciodată n-am renunţat la ele. Pâna acum.

Continue reading Toate la timpul lor?