În loc de urări de Paște

Nu sunt cel mai credincios om din lume. Ba, dacă mă gândesc bine, sunt o necredincioasă, asta pentru că nu-s de acord cu multe dintre docmele ortodoxiei, ca să nu spun ale creștinătății și dacă m-aș vedea vreodată fată în față cu Dumnezeu, aș avea eu să-i pun multe întrebări, la care probabil că ar avea răspunsuri, dar deocamdată eu singură nu le-am găsit. Cu toate astea îmi place să cred că Dumnezeu există, că nu l-am înțeles eu suficient de bine, că poate uneori când lasă copii să ardă de vii  e atent în altă parte unde ceva mult mai grav se poate întâmpla.

Nu înțeleg de ce nu bem lapte în post, de ce nu poate mașina spăla rufe în zilele de sărbătoare, de ce femeile trebuie să-și acopere capul în biserică și de ce lumânările nu sunt bune decât cumpărate de la respectivul lăcaș de cult.

Bun, acum că am lămurit-o pe asta cu docmele, vă mai spun și că am câțiva popi pe care-i urăsc de-a dreptul. Nu mi s-a întâmplas asta cu restul oamenilor, dar pe preoții care țipă, pe preoții care ceartă morții (da, exact, o matușă de-a lui Sorin era moartă pe masă în coșciug și popa ce venise să-i facă slujba de înmormântare o certa pe moartă că n-a fost la biserică mai des), preoții care îți cer 800 lei pentru a-ți putea băga mortul în locul de veci cumpărat de tine cu mult timp înainte, preoții care…. hai să nu fac mai multe păcate decât cele legate de scrierea acestui post în Vinerea Mare, se știu ei probabil, pe ăștia spuneam, nu-i suport. Dar am și câțiva oameni, duhovnici adevărați, care fără să-ți spună nimic uneori, reușesc să-ți aline suferința cu o privire, cu un gest. Iar dacă mai și vorbesc, ei bine, atunci eu i-aș asculta  zile întregi. Dar din păcate oameni ca ei sunt rari sau poate că n-am avut eu norocul să întâlnesc mai mulți.

Continue reading În loc de urări de Paște

Zile de relaș

A vrut Dumnezeu ca anul acesta de Paște să avem soare și zile frumoase. Am stat mult în curte, am fost în vizită la prieteni, care btw, și-au făcut o casă frumoasă și așteaptă acum să le crească gazonul în curte, am mâncat, am râs, am meditat (în pozele alea în care am ochii închiși asta făceam, să fie clar!), am vorbit și ne-am jucat. Ah, de-ar fi toate zilele din an așa frumoase… La însorite mă refer. 😀

Sper că și voi ați petrecut frumos!

Vin sărbătorile…

Știu că aproape am înnebunit, îmi tot vine să cânt aia cu: Vin sărbătorile, vin sărbătorile. Dar nu vine Crăciunul, nu-i așa? Melodia asta  se cântă doar atunci și chiar nu știu de ce. E drept că doar începutul ei se potrivește cu vremea asta, dar…

E frumos tare de Paște! Poate chiar mai frumos ca la Crăciun, dar nu vreau să intru în polemici (sau poate vreau 😀 ).

Sunt ani în care ador Crăciunul pentru felul în care strălucesc luminițele în pomuș de iarnă, pentru bucățile mari de șorici pe care le devorăm în timp record, pentru barba albă a Moșului, pentru mirosul din casă, pentru… și ani în care nu-mi place așa mult pentru că nu-i zăpadă, pentru că e frig, pentru că Moșul nu mi-a adus mie sau alor mei ce ne-am dorit…

Continue reading Vin sărbătorile…

Scurte de luni

Nu-ș cum naiba astea scurte pică numai lunea. Poate pentru că în această minunată zi de început de săptămână nici iarba nu crește, nici leoaica nu vânează. Ia să vedem:

  • În weekend am fost la țară, la parinți,  de unde am venit cu nici mai mult nici mai puțin de 270 ouă. Da frate, în fiecare zi ia mama din cuibar câte 45 de ouă.
  • Azi sper să-mi primesc cărțile pe care le-am comandat online săptămâna trecută. De mult n-am mai așteptat cu așa bucurie un pachet cu carți. Nu vă spun încă de ce. 😀
  • Nu mă mai ințeleg cu copilul Sonia care face zilnic baie în cadă. Oricât aș încerca eu s-o îndrept spre duș, ea are argumentul suprem: Mami, în curând n-am să mai încap în cadă și atunci îmi va părea rău că n-am folosit-o când eram mică. WTF
  • A venit primavara.
  • Îmi trebuie neapărat un pat și-o saltea nouă, pe alea vechi le-am rupt. Nu întrebați.
  • Azi sau mâine va trebui să merg din nou la AF. Sper să reușesc de data asta. Tineți-mi pumnii! N-aș vrea să mă las doborâtă de sistem. 🙁
  • Se simte în jur apropierea sărbătorilor de Paște, care-mi sunt foarte, foarte dragi. Evident, dacă nu ținem seama de aglomerația din magazine, pe care sper să o sar cu măiestrie anul ăsta.
  • Au înflorit copacii chiar și în București. Când mă gândesc că peste câțiva ani îmi va înflori magnolia din curte, parcă nu-mi mai pare așa rău că anii aia se vor adăuga la vârsta mea.
  • Vă doresc tuturor o săptămână excelentă!

O zi incarcata

Azi e o zi, nebuna, nebuna. Pregatiri, mancare, prajituri, aspirator, iepuras, scaldat, Inviere.

Facem mancare de zici ca o sa mancam cu 10 guri. Adevarul e ca maine o sa fim fix zece guri. 🙂 Facem si prajituri, poate va arat tortul diplomat mai tarziu. 🙂 Fac cel mai bun tort diplomat pe care l-ati mancat vreodata. 😉

Ieri am fost la biserica, am dus flori, ne-am inchinat si am trecut pe sub masa. Diseara daca o sa mai fim in stare, mergem la Inviere. Copiii cu bunicul se duc sigur.

Ce dor imi este de zilele, cand habar nu aveam ce-s alea griji in sambata de dinaintea Pastilor. Am fugit la treaba. 😀

Continue reading O zi incarcata

Primul cozonac

Azi m-am hotarat sa fac, pentru prima data in viata mea, cozonac. 🙂

Chiar acum am terminat de transcris reteta, pe care o am de la Nicol, care o are de la mama ei, care o are….  Cozonacul asta este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bune, mai gustoase si mai pufoase prajituri. Eu insa, il fac pentru miros. Imi place  maxim mirosul de rom, amestecat cu coaja de lamaie. Mi se pare ca e miros de sarbatoare.  Imi starneste amintiri dragi, pe care as vrea sa le aiba si copiii mei. Miros de cozonac.  De aceea e important ca prajiturile traditionale sa le faci acasa.

Ce daca n-o sa-mi iasa? Aroma va ramane oricum. Mirosurile or sa ramana in casa.  Si amintirile vor sa ramane in familie. 🙂

Revin pe seara si cu poze, fie ca o sa fie umflat si frumos, fie ca o sa fie prabusit in tava. 😀 Sa speram ca nu-l ard. 🙂

Continue reading Primul cozonac