În primul rând, dacă n-ai lăsat încă un comentariu la recenzia de aici, acum ar fi ultima șansă s-o faci. Eu le voi rămâne îndatorată tuturor celor care-au facut-o si cumva am sa incerc sa le rasplatesc fapta. Atât.
A fost o vreme când mă treeam dimineața pe la 5 (e drept că era vară), deschideam computerul, verificam mail-uri, citeam bloguri, facebook, twitter și scriam pe blog ceva după o idee care-mi venea fix în momentul în care scriam titlul.
Acum abia dacă mă trezezc la 7 și vreme de o oră am câte-o treabă de făcut prin casă: scoate vasele din masina de spălat, pune de cafea, bagă mătura electrică o tură, fă sandviceuri că se trezește gașca și-i flămândă, etc. Abia apoi, îmi iau cafeaua și merg la laptop. Dacă am noroc, articolul pentru ziua respectivă e scris de cu seara, dacă n-am noroc, mă apuc de scris, dar sunt zile în care pur și simplu nu-mi vine să scriu, pentru că timpul ăla l-aș folosi să vă citesc pe voi. Sunt atâtea articole faine și oameni frumoși care scriu, de la banalități la articole super-documentate, pentru mine toate-s de citit, din toate am câte ceva de învățat.
Zilele trecute fetele au avut de scris la matematică 7 probleme. Nu-i o surpriză, aşa sunt temele la matematică în clasa a IV a, atunci când doamna învăţătoare nu-ţi dă de lucru şi suplimetar. Problemele astea se rezolvau printr-o metodă ciudată, iar copiii au rezolvat în clasă o problemă ca model.