Tag: internet

Poze cu copiii pe net

Nu știu dacă e bine. N-am nicio teamă cum c-ar fi rău.

Aud zilele astea că-i rău să-ți pui poze cu copiii pe facebook sau în general pe net. Ok, e rău dacă pui în fiecare zi poze cu ei, dar  doar pentru că-ți bombardezi prietenii care probabil îți știu de acum copilul și-n ipostaze pe care n-ar fi dorit să le știe, dar de aici și pînă la legenda drobului de sare, cum că vin pedofili și ne fură pozele cu puștimea, cum că se poate întâmpla să-ți apară vreo poză pe cine știe ce site, în cine știe ce reclamă… Serios? Astea-s temeri de oameni care trăiesc în 2016 și-și mai și câștigă existența pe net?

A, ți-e teamă că te va judeca copilul mai târziu? Asta-i altă poveste, pe care stă fix în puterea ta de părinte să ți-o asumi. Dacă pui poze cu copiii tăi dezbrăcați, ai tu o problemă, înaintea celor care-ți vor fura pozele pentru cine știe ce chestii murdare.

Din experiență vă spun, copilele mele au crescut și azi se uită și citesc cu drag tot ce am scris și-am postat despre ele de-a lungul timpului. N-au avut nicio problemă cu ce-am făcut, s-au bucurat să citească chestii despre ele, iar de la o anumira vârstă și-au pus chiar ele singure poze pe net. E lumea asta în care trăim. E timpul ăsta. Sunt vremurile.

Continue reading Poze cu copiii pe net

Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

Nu mi-am dorit  niciodată să-mi ascund identitatea nici în online si cu atat mai putin în offline, exact așa cum nu mi-am dorit niciodată să mă fi născut băiat . Asta pentru că până acum n-am avut nimic de ascuns, iar dacă am vrut să transmit cuiva ceva, am învățat că-i frumos ca mesagerul să aibă identitate. Asta nu mi-a adus niciun dușman de care să știu și m-a îmbogățit cu câțiva prieteni.

Aș fi avut însă mai multe sau altceva de zis dacă nimeni n-ar fi știut cine sunt? Nu știu. Abia acum mi-a venit în gând asta. Poate și pentru că n-am vrut niciodată să atac pe cineva (politicienii și popii nu intr, ei nu-s cineva), n-am avut nimic de împărțit cu nimeni, nu-mi place scandalul și urăsc mitocănia. Și totuși…

Cum m-aș comporta ca anonim pe net? Mă bate gândul să experimentez asta, nu pentru a face cine știe ce nefăcută, ci pentru a mă cunoaște pe mine și din postura asta, de nimeni. Acum, eu cred că m-aș comporta la fel, dar cine știe ce avocat al diavolului mă voi face și, mai grav, mi-e frică să nu rămân așa. Se știe că orice  plăcere se sfârșește atunci când o alta îi ia locul. Și dacă-mi va plăcea? Mai ales că există voci care susțin că anonimii sunt mai valoroși decât cei cu o identitate clară pe net.

Continue reading Pe internet cu nume si prenume sau anonim?

Fetele din online nu se tem de offline

M-am gândit mult înainte de a scrie postul ăsta, practic de când am părăsit sala în care s-a desfășurat ediția de anul acesta al conferinței Women on Web organizata de Evensys și Activia, eveniment ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție.

Fie datorită faptului că vorbitorii de anul acesta au făcut aproape toți referire la timpul prea mare petrecut online, la faptul că viața offline ne este afectată din cauza timpului petrecut pe net, fie pentru că în acești trei ani am mai căpătat ceva experiență în online și cu siguranță multă experiență offline, am simțit nevoia de a spune ce cred eu despre online, despre timpul petrecut aici, despre cât de mult ne afectează nouă, femeilor, viața de familie online-ul și despre cum înțeleg eu să ne organizăm pentru ca din îmbinarea asta dintre online și offline să obținem o viață frumoasă.

Am să iau trei exemple dintre vorbitorii de la Women on Web:

Continue reading Fetele din online nu se tem de offline

Pe net cât e ziua de lungă

Pentru că măcar primul articol după schimbarea temei blogului am zis să fie unul mai serios, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să vă povestesc cum îmi petrec eu o zi pe internet. Pe ce site-uri/blog-uri mă plimb, cât stau aici la mine (am obiceiul să mă citesc singură, să fiu, astfel, sigură că am măcar un cititor fidel), de pe ce calculatoare fac asta (da, chiar dacă nu plec de acasă, intru pe net de pe 4-5 device-uri), și-om mai vedea ce vă mai spun.

6-6.30 Trezirea. După ce-mi fac cafeaua și spăl aragazul (invariabil o dau în foc pentru ăa o las la făcut și intru în baie), îmi pun o litră de lapte peste ea și îmi fac triumfatoare intrarea în birou, de cele mai multe ori în camașă de noapte. 😀

6.30-8.30 Spun “bună dimineața” pe twitter, și deschid înca 6 taburi (toane, gmail, zoso, arhi, DailyCotcodac, goo.gl și din nou toane). Citesc ultimele doua articole de la fiecare (chiar și de la mine :))  ) scriu un comentariu, două,  dacă am ceva de zis (de obicei am, că nu mă pot abține) și mă întorc la toane. Scriu ceva pentru blog, de obicei ce visez noaptea, asta dacă n-am scris seara târziu și e deja publicat ceva în ziua respectivă. Când nu scriu visele de noapte, se cheamă că am inspirație sau s-a întâmplat deunăzi ceva notabil, de care aș vrea să-mi amintesc peste ani, și cum nu mă mai ajută ținerea de minte, am zis că-i bine să rămână aici scris. Asta a fost cred una dintre cele mai înțelepte decizii din viața mea (deocamdată au fost doar trei), pentru că deja, uneori când citesc ce-am scris acum 2-3 ani, stau și mă întreb dacă eu chiar am trăit chestiile alea. Și le-am trait, credeți-mă, pentru că am o regulă creată chiar pentru situațiile astea de incertitudine: “Nina, nu inventa lucruri despre tine, dacă nu vrei să ai false amintiri”.

Continue reading Pe net cât e ziua de lungă

Dacă e vineri e zi specială pentru fete

A mai trecut o săptămână, am mai îmbătrânit un pic, ne-am mai deșteptat o țâră, acum e timpul pentu Women On Web sau pe scurt WOW.

Știu că nu toate fetele au reușit să prindă un loc în sală, așa că ar fi  fain dacă stând pe scaunul tău de la birou ai fi alăturii de noi, urmărind transmisia live a evenimentului chiar de aici de pe toane, iar sala te-ar simți doar la un click distanță:

Așa vă putem vedea reacțiile în timp real pe twitter, unde vă rog să folosiți hastagul #wow11 dacă vreți ca părerile voastre să poată fi văzut și de către participanții din sală.  Conferința are startul la 14,00, dar fetele încep să se adune de pe la 13,00.

Continue reading Dacă e vineri e zi specială pentru fete

Telefonul mobil de la RDS a fost momeală

Am citit la Simona povestea cu amicul ei și RDS-ul și mi-am adus aminte că am o problemă legată de proaspeții nostri furnizori de internet, televiziune, telefonie fixă și mobilă, și anume tot RDS.

Acum o lună și ceva a venit la noi acasă un băiat tinerel și drăgut care ne-a propus să încheiem un contract reciproc avantajos prin care RDS-ul se angaja să ne dea lunar internet, televiziune și telefonie fixa, iar noi ne angajam că vom plăti la timp facturile. Până aici nimic nemaipomenit (nu că ar urma vreo dezvăluire extraordinară în continuare), numai că,  pentru minunatul contract semnat și parafat în perioada aia, RDS-ul dădea bonus clienților săi un telefon mobil cu convorbiri gratuite între el și fixul solicitat de noi.

Vă dați seama ce m-am bucurat că o să dau mobilul ăla fetelor la școală și vor putea suna oricând acasă pe fix, gratuit, excelent. Aproape că din tot contractul ăsta pe mine mă bucura cel mai tare bonusul, pentru că pe celelalte le aveam noi și până acum, numai că de la alți furnizori. Bun.

Continue reading Telefonul mobil de la RDS a fost momeală

Bunica şi calculatorul

Acum vreo două săptămâni a venit în vizită la noi bunica fetelor, de la ţară.

 Eu mă bucur mult că fetele au o bunică la ţară. Este  vorba de mama mea, cea care mi-a spus într-o zi că vrea să-i tipăresc blogul ca să-l citească şi ea. 😀  Ai mei au stat toată copilăria mea la oraş şi acum la pensie, a lor nu a mea, şi-au construit o căsuţă cu verandă şi pridvor,  în satul în care s-au cunoscut. Romantici ăştia bătrâni, ce să zic…

Cât mama a stat la noi, fetele au fost pe ea cât au putut de mult. În timpul în care ele erau la şcoală, bunica respira. În perioada asta de respiro, mama s-a aşezat într-o zi pe scaun în faţa calculatorului şi a încercat să facă ceva. E de la sine înţeles că în afară de momentele în care îl şterge de praf, bunica n-a pus niciodată mâna pe calculator, deşi n-ai zice că-i aşa bătrână.  A fost , în schimb, atentă la felul în care foloseam noi maşinăria fără de înţeles  şi a stiut că trebuie să mişte de mouse.  I s-a deschis în momentul următor o pagină de poveste frumos ilustrată ,  lăsată pornită probabil de copilul Iulia, care butonase înainte de  a pleca la şcoală. De poveste i s-a părut bunicii iniţial, dar şi-a dat seama imediat că pe ecran erau nişte cerinţe de aritmetică, e drept, uşoare pentru bunici.

Nu ştiu cât timp a petrecut mama uitându-se prin magic desktop ( da, s-a descurcat, dar ce pretenţii să avem  când şi copiii de 3-4 ani se descurcă cu softul asta?). 

Continue reading Bunica şi calculatorul

Să-i spună şi ei cineva…

În weekendul ăsta am fost la ţară la părinţii mei şi acolo duminică dimineaţa toată lumea din sat, dar absolut toata lumea, cu mic cu mare, baştinaş sau musafir se uită la emisiunea “Viaţa satului”. Mărturisesc că am urmarit-o şi eu cu interes, mi-am amintit astfel că există viaţă şi dincolo de porţile oraşelor, şi încă ce viaţă… 

 În timp ce noi urmăream, cum spuneam, cu atenţie emisiunea, Sonia şi Iulia lipeau pe nişte coli de hârtie frunze şi tot felul de crengi. Se pregătesc intens pentru bazar, vă scriu eu zilele viitoare care-i treaba cu el. Între timp se prezenta în emisiune cum într-un sat (îmi scapă numele) o doamnă bibliotecară destupată le-a permis copiilor în bibliotecă accesul la net de pe vreo trei calculatoare, iar ăştia mici erau tare bucuroşi. I-a învăţat ce au voie şi ce nu au voie să facă la calculator dar sigur că, copiii curioşi  mai intrau şi pe unde nu aveau voie, mai ales baieţii. 😀 Când reporterul i-a întrebat ce le face doamna bibliotecară dacă îi prinde că accesează pagini de net care nu-s tocmai educative, copiii au raspuns că vinovaţii sunt pedepsiţi prin interzicerea accesului la net o luna de zile sau, atunci când copilul recunoştea că a greşit şi îi promitea doamnei că nu se va mai întâmpla, pedeapsa i se reducea la o săptămână.  Când a auzit aşa o grozăvie, copilul Sonia şi-a ridicat capul ciufulit dintre hârtii şi frunze şi cu un aer atotştiutor a zis:

– Ce doamnă fraieră! Să-i spună şi ei cineva că există magic desktop. Alege ea din prima site-urile la care copiii au acces şi nu mai stă să-i urmărească. Tu ştii tataie că există un program de calculator pentru copii?…

Continue reading Să-i spună şi ei cineva…

Există o soluţie

Fetiţa asta, spre deosebire de ceilalţi copii din clasă, era taciturnă (se poate spune asta despre un copil?), neprietenoasă şi încăpăţânată, uneori de-a dreptul rea. Copilul nu fusese mereu aşa, starea ei s-a schimbat în clasa a treia când parinţii, îngrijoraţi de faptul că se joacă prea mult la calculator, i-au interzis să-l mai folosească. 

Ştiau de pericolele de pe net din auzite, că nu erau ei cei mai bine informaţi, dar nu erau nici nişte ignoranţi. Raluca s-a închis atunci în ea, s-a depărtat de prieteni şi nu a mai răspuns la stimulii de socializare veniţi din toate părţile la vârsta asta. Dacă mergeau în parc ea nu se juca cu ceilalţi copii. Pe foştii ei prieteni de la bloc nu îi mai găsea deloc interesanţi. Cu colegii de şcoala nu mai găsea subiecte comune de discuţie şi orice sarcină şcolară pe care trebuiau să o rezolve în echipă aproape că-i era imposibil de realizat. Parinţii nu mai ştiau ce să-i facă, iar profesorii, deşi au încercat pe mai multe căi, n-au reuşit încă să o facă pe Raluca să fie copilul vesel şi comunicativ care era odată.

Cam în starea asta era Raluca în prima zi de şcoală anul acesta, când a făcut cunoştinţă , forţată de împrejurări, cu copilul Iulia. “Copilul Iulia” e una din fetiţele mele, precizarea asta o fac pentru cei rătăciţi pe aici care au ajuns cu cititul postului la paragraful ăsta şi vor să înţeleagă şi continuarea.

Continue reading Există o soluţie

Vreau un părinte responsabil

 Ei, dragii mamei, vă amintiţi când v-am spus săptămana trecută că o să mai vorbim noi despre programul acela magic pentru control parental pe net? Ei bine, am avut dreptate. Am multe să vă povestesc. Trăsnăi, desigur. N-am să le spun pe toate azi, că n-o fi sfârşitul lumii zilele astea şi ne-om auzi şi săptămâna viitoare pe subiect. 😀 

Dacă nu aţi observat până acum, vă atrag eu azi atenţia asupra banerului mic din dreapta pe care scrie “Sunt un părinte grijuliu” şi cu care mă mândresc de numa, numa. Pentru că-i mare lucru să-ţi faci copiii să înţeleagă că-i foarte important să nu umble de capul lor pe internet.  Ale mele par să fi înţeles asta, din moment ce niciuna nu mai vrea să deschidă alt calculator din casa (mai sunt vreo două), doar cel cu magic desktop instalat. Deocamdată pot accesa doar dexonline din program, n-am avut timp să caut site-uri sigure la care să le permit accesul, dar nici nu s-au arătat dornice de mai mult.  Am zis deocamdată. Ele încă nu s-au plictisit de joculeţele preinstalate, cu ajutorul cărora se joacă…de-a şcoala. Adică ele sunt profesoarele şi joculeţele alea le ajută să-i înveţe pe cei mici. Ce să vă spun, se cred deştepte foc. 

Bine, iniţial a fost un chin să ajungem la o înţelegere, că ele ar fi avut treabă la computer fix în acelaşi timp.  Până la urmă am ajuns la un compromis, ca de obicei. Ele folosesc computerul pe rând, eu fac gogoşi în fiecare marţi şi acum sper că lucrurile s-au cam aranjat. Acasă. Pentru că la şcoală e altă poveste. La şcoală fiecare copil îşi povesteşte experienţa legată de computer şi net. Dacă i-aţi vedea cum vorbesc despre jocuri, procesoare şi plăci video puternice, viteza de internet şi rutere wi-fi deştepte… Ehe, e  greu să fii părinte. 

Continue reading Vreau un părinte responsabil