Tag: intamplari

Cardul de acces

Cum va spuneam, ieri am alternat plimbarile la aer curat, cu sala de jocuri, cu piscina, sauna si sala de forta. La jacuzzi inca n-am fost, da’ nu-i timpul trecut. 😀 Am si castigat am si pierdut la tenis de masa (imi iau eu azi revansa), copiii s-au balacit aproape toata ziua intr-o piscina foarte adanca pentru ei (nu pot sta in picioare in apa nicaieri).

Spre seara, eram toti 8 (azi mai astepta inca 8) la piscina, cu catel cu purcel cu jucarii si prosoape. Am hotarat sa lasam baietii cu copii si noi doamnele (trei, gen) sa mergem la sauna.

Usa de la piscina odata inchisa, nu mai poate fi deschisa de afara decat cu cardul de acces, asa ca am luat cu noi un card, ca atunci cand venim din sauna sa putem intra, fara sa trebuiasca ca cineva dinauntru sa ne deschida. 🙂

Continue reading Cardul de acces

M-am trezit cu faţa la cearceaf da’ mi-a trecut

  • alegerile mi-au lăsat un gust amar (cât de tâmpit sa fii să-l susţii încă pe Băsescu văzând cum ţara se duce de râpă?);
  • fetele mele dimineaţă vroiau să nu se mai ducă la şcoală pentru că stau amândouă în bancă şi nu-i ok pentru ele;
  • cafeaua mi se pare mai fără gust ca niciodată, mă duc să-i mai pun zahăr;
  • ţin, pentru prima dată în viata mea, post şi mă simt fizic excelent;
  • mai sunt 4 zile şi jumătate până vine weekendul 🙂
  • săptămâna viitoare plec la munte 4 zile şi stau într-un hotel-vilă de fitze la buza Clăbucetului. 😀
  • eu tot n-am aparatul foto pe care mi-l doresc. 🙁
  • vremea e absolut superbă dar totuşi eu aş vrea să ningă…

Să aveţi o săptămână excelentă!

Solomon

solomon

Era crescută la oraş, dar se născuse într-un sătuc din deltă. Vacanţele le petrecuse la bunici şi avea pentru aceştia şi pentru felul în care ei înţeleseră să-şi trăiască viaţa un mare respect.

Acolo în sătucul din deltă l-a întâlnit prima dată pe Solomon. O pasăre mare, vorbitoare, înţeleaptă şi mereu prezentă atunci cînd avea nevoie de ea.

Continue reading Solomon

Baba şi laptopul

Dimineaţă devreme, Răzvan şi-a aruncat în viteză rucsacul în spate, şi a plecat grăbit de la bunica, despărţindu-se doar printr-un sărut scurt şi lasând-o pe bătrână din nou singură cu amintirile ei, în satul depărtat de munte, dar promiţându-i acesteia că va reveni să o vadă curând.

Se va  întâmpla mult mai repede decât se aştepta el, dar despre asta mai târziu.

Acum îl aşteptau cca. 12 ore de mers cu trenul şi baiatul era mulţumit că laptopul Asus UL30,  primit cadou de la tatăl său acum o lună, îi va ţine companie, datorită bateriei care-i oferă autonomie pe toată durata călătoriei. Îşi pregătise pentru drum două filme, pe care le va vedea la rezoluţie HD. În drumul către gară băiatul chiar se gândea că laptopul lui, care cântarea doar 1,5Kg, nici nu se simte în rucsac.

Continue reading Baba şi laptopul

05 iunie

In vacanta dintre anul 4 si 5 de facultate  (da pe vremea mea se faceau 5 ani de facultate 😀 ), trebuia sa facem practica cel putin doua saptamani. Ne-au repartizat de la facultate la mai multe hoteluri din Bucuresti. Da bre, am facut facultatea de management turistic, de aia.  🙂  Eu am picat la Intercontinental si eram foarte multumita, pana a venit o colega care tinea mortis sa schimbam hotelul, sa ne  mutam la Lebada.  Nu prea eram incantata de schimb, eu nici nu auzisem de Lebada, da’ de Inter…

Mai mult fortata, am fost cu ea la cei de anul trei care erau trecuti la Lebada si ne-am schimbat repartizarile cu doua domnisoare, care au fost mai mult decat incantate sa mearga la asa un hotel frumos ca Interul.

Cand a inceput perioada de practica la Lebada eram cca 15 studenti.  A fost un sejur de doua saptamani superfrumoase, cu sauna, piscina, biliard, camere de odihna, cocteiluri si mancare la greu. Am gasit acolo niste oameni extraordinari, care pe langa faptul ca ne-au invatat foarte multe lucruri legate de alimentatie publica si turism, ne-au tratat ca pe niste egali sau si mai mult, ca pe niste oaspeti ai hotelului.

Continue reading 05 iunie

Metroul de dimineata

Aglomeratie mare in dimineata aceea mohorata, de toamna tarzie. Ruxandra se grabea spre intalnirea ei importanta, fara a baga prea  mult in seama vremea.
Era imbracata bine si avea undeva pe dedesubt vesta ei norocoasa. Spera sa o ajute si azi, asa cum facea de cativa  ani buni incoace.

 Isi amintea cum o ajutase prima data, cand imbracand-o s-a considerat frumoasa si a indraznit sa intre in vorba cu Dragos. De atunci au devenit incet, incet prieteni iar dupa cateva luni a inceput si povestea lor de dragoste.
O mai ajutase vesta si in alte momente si credea cu tarie ca o va ajuta si azi.

 Profesorul de marketing ii spusese de postul asta liber, de la o agentie mare de publicitate. El considera ca Ruxi este potrivita pentru job, talentul ei la desen si imaginatia debordanta, trebuiau sa inceapa a fi exploatate cumva.                  
Nici nu si-a dat seama cand a sosit metroul si a pornit in viteza spre centru. Ruxandra a vazut un loc liber si s-a asezat. Asculta muzica in casti si nu era prea atenta la ce se intampla in jur.

 Remarca totusi o tanara ce statea pe scaunul din fata ei. Sa fi fost cu cativa ani mai are decat ea. Era de  o frumusete ce te lasa fara cuvinte, frumusete accentuata nu atat de imbracminete care de altfel era impecabila, cat de atitudinea sa. Statea pe scaun tinandu-si geanta pe genunghi, Continue reading Metroul de dimineata

Am patit rusinea…

Ieri,  purtata de valurile blande ale unei impliniri mult dorite (nu va spun inca despre ce e vorba) si purtata pe drumuri de treburile musai de facut, am ajuns la un centru de copiere. Aveam de tiparit multe certificate pe hartie speciala si ei erau oamenii mei. Am ajuns usor euforica 😀 , i-am dat baiatului de la calculator sa-mi faca certificatele si ca sa mai scutesc din timpul stat acolo, am vrut sa si platesc. Cu gura mare si cu miscari largi, am scos suta de lei si din greseala am scapat-o intr-o despartitura dintre tejghea si un perete zidit in fata ei. Peretele tejghelei era si el tot din zid. Intre cele doua ziduri era o distanta de cca 2.5cm. 😀  Imaginati-va doua ziduri, unul al tejghelei si inca unul de cca 60cm inaltime aproape lipit de primul. 😀

Ce-i de facut? Pai oamenii care lucreaza in centru, dupa ce initial mi-au zis ca de acolo nu mai poti scoate nimic, ca mai scapase o doamna acum cateva luni 10 lei si nu i-a mai putut lua, au incercat cum au putut, sa ma ajute, cand au vazut ca mai am un pic si plang de necaz. Alti bani nu mai aveam la mine si sincera sa fiu, nu-s pregatita in momentul asta, sa pun din buzunar 100 de lei, mai ales ca nu-i fo amenda sau ceva de genul asta. A nu se intelege ca amenzile le platesc cu zambetul pe buze. 😀

Mai oameni buni, cat sunt de mare, m-am asezat in genunghi in fata tejghelei si fara sa ma dezbrac, Continue reading Am patit rusinea…

Trenul

In seara asta, cand ne intorceam de la dansuri, fetele m-au intrebat ” Cum e mami, noaptea in tren?”. Pe drumul spre casa trecem pe langa o cale ferata, pe care tocmai trecea un tren. 😀  Le-am zis ca e ciudat si am inceput sa-mi amintesc…

Pentru ca noi stateam in Targoviste si bunicii la Braila, mergeam la tara cu trenul. Ai mei n-au avut masina cam pana am ajuns eu in clasa a VI a, asa ca am tot mers cu trenul.

Prima amintire legata de tren, o am de la un 23 August, sau ma rog, in jur de 23, cand m-a bagat taica’miu pe geamul unui tren impreuna cu bagajele, ca sa nu mearga cu mine prin aglomeratia de la usa pana la locurile noastre. A fost super!!

Continue reading Trenul

Lucruri mici (nesemnificative)

Orice se intampla in viata este spre binele nostru… asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!
Dupa evenimentele de la 11 septembrie din state, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate, sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.
La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile unor supravietuitori … iar motivele pentru care acestia erau inca in viata au fost toate lucruri “MICI”:
Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.
Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.
O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.
Un altul a pierdut autobuzul.
Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.
Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.
Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.
Altul nu a gasit un taxi.
Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. De aceea este in viata astazi. Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon…. adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu (?!) vrea ca eu sa ma aflu in acel moment…
Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, zambeste 🙂 totul se intampla cu un scop 😀 .