Tag: exercitii

După două săptămâni

Din respect pentru cele 55 kg pe care le am (dar nu se văd din cauza altor 15 kg care le acoperă) mi-am făcut abonament și la sala de fitness.

Cum după festinul de Crăciun și Revelion m-am cântărit și am dat cu ochii de fix aceeași greutate pe care o aveam în urmă cu o lună când am început antrenamentele de aqua gym, am considerat că nu-s suficiente două ore de exerciții în apă pe săptămână și am plusat cu sala de forță, unde m-am împrietenit cu bicicleta, banda și încă vreo două, trei aparate.

De la începutul anului am fost la sală câte o oră aproape în fiecare zi, n-am lipsit la nicio ședință de aqua gym și am bagat și înot (câte 5 lungimi de bazin de 2 ori/saptamana). Sper să mă țină și tind să cred că așa va fi, mai ales că avem acum abonament full family (adica toți 4) la sală, bazin și saună, pe care n-am încercat-o, nu mă omor după ea, sper să-mi povestească Ioana.

Continue reading După două săptămâni

Exersăm mușchii pelvisului

De unde acum câteva luni nu m-aș fi văzut în veci într-o sală de sport, am acum abonament la două. Ok, asta se întâmplă doar luna asta, pe la mijlocul lui februarie o sa renunț la unul din ele, dar am vrut să știți că merg la două săli de aerobic, doar așa, ca să mă laud. Nu cred că voi mai avea vreodată ocazia s-o fac.

Acum, cred că vă imaginați că am fost elevul problemă la ambele locații. Ba nu aveam prosop, ba uitam apa, ba făceam exercițiile ca nimeni altcineva… Odată m-am dus chiar cu un prosop de plajă. În fine, o știți și voi pe aia care vine la sală și strică zen-ul tuturor când scapă mingea de fit si n-o mai prinde decât la ieșire. Eu sunt. Aici. Da. Am mâna ridicată.

Numai că, vedeți voi, nu trebuia să mă culc pe laurii neputinței, pentru că aseară la ora de pilates, cineva a fost mai tare ca mine.

Continue reading Exersăm mușchii pelvisului

La mine azi e luni

Nu știu cum a fost ziua de ieri pentru voi, dar eu am tratat-o ca pe o continuare a duminicii și bine am făcut. Nu mă înțelegeți greșit, n-am stat degeaba, dar am încercat să privesc oarecum lunea cu detașare și mi-a ieșit. Nu m-a afectat nimic, n-am privit nimic ca pe-o urgență, am rezolvat lucrurile ca și cum ar fi fost, să zicem, joi și ziua a trecut pe nesimțite.

Am mai terminat de citit zilele astea două cărți, una foarte, foarte tristă, Fiul de Michel Rostain, pe care n-o recomand decât celor foarte veseli și fericiți care încearcă să scape de starea de bine în care se află, și una extrem de faină,  Ce să fac cu moștenirea , carte scrisă de o tipă care-mi place din ce în ce mai mult și anume Kerstin Gier, carte care deși are în centrul său tot moartea cuiva, măcar aici mortul nu vorbește ca-n Fiul lui Rostain, este una dintre cele mai optimiste si pline de viață cărți pe care le-am citit. Cartea a ajuns deja la prietena mea Ioana, am vrut neapărat s-o citească și ea ca să-i revină astfel cheful de lectură.

Revenind la ziua de ieri și la cât de bine m-am simțit tratând-o ca pe altceva, nu pot să spun decât că a venit azi dimineață și partea proastă, când m-am trezit și-am avut impresia că-i luni. Noroc că mi-am revenit repede și am înțeles că dacă, de fapt, e deja  marți, săptămâna e ca și trecută, mai ales că mâine e sărbătoare și nu lucrăm, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Dacă n-ar fi niște comenzi ce trebuiesc neaparat terminate pana la sfârșitul lunii, chiar că n-aș avea stresuri majore.

Continue reading La mine azi e luni

Să-mi fie de bine – 2

Vă spuneam aici că m-am întors cu 2 kg în plus din concediu. Desigur, am făcut o obsesie pentru asta și credeam că săptămâna asta dacă renunț la dulciuri și revin la programul meu de la Activia pe care bdw il am printat pe foi :d , voi reuși să scad măcar jumătate de kg pe săptămână. Ceea ce evident nu s-a întâmplat, mai ales că a făcu mama ieri un salam de biscuiți la care n-am putut rezista. Unde mai pui că tot ieri, pentru că mai aveam ceva gaz în butelia de voiaj și nici nu voiam să dau drumul aragazului din casă, am făcut cartofi prăjiți în curte la butelie, și deși eu am zis că nu mănânc, din cauza mirosului mai mult decât îmbietor am gustat vreo doi. Restul cinei a fost o salată, așa că să nu vă mire prea tare faptul că azi de dimineață cântarul arăta 800 g mai puțin decât la începutul săptămânii.

Să fie de la orele petrecute în piscină, să fie de la transpirația abundentă din zilele în care am așteptat instalarea aerului condiționat, să fie de la exercițiile ușoare recomandate de Marius Nedelcu…

Oricum, important e că se văd rezultatele și mă aștept ca săptămânile viitoare să fie din ce în ce mai bine. Promit că odată ce ajung la 60 kg nu vă voi mai stresa cu asta, voi fi o silfidă fericită cu o mulțime de rochii și perechii de blugi care-i vin perfect. 😀

Continue reading Să-mi fie de bine – 2

A venit vacanța

A venit vacanța cu trenul de Franța! Nu, nu plecăm în Franța. Cel puțin nu anul acesta. Și nici n-a venit vacanța pentru noi, ăștia mari (deși eu cam sunt în vacanță tot timpul 😀 ). Ca toți elevii din Romania, de azi fetele au intrat oficial în vacanță.

Ah, vacanța de vară, ce dor îmi e de lunile alea trei de altădată,  în care fiecare zi era o bucurie, începea la ce ora voiam noi și se sfârșea la ce oră ne striga tata de pe balcon la noi să venim acasa, cu o ușoara urmă de reproș că nu-l ascultam niciodată când ne spunea ca la 20.30 să fim în casă. Ieri la ora aia Iulia mea abia mă întreba dacă poate ieși pe stradă cu bicicleta. 🙁 Cum nu prea mergeam în vacanță cu cortul, ne încropeam noi unul care să ne ferească de soare, în gradinița din spatele blocului, și ne petreceam acolo toată ziulica jucând cărti sau făcând îmbrăcăminte pentru păpuși. Asta când nu ne duceau ai mei la țară la bunici, unde era pentrunoi raiul pe pământ. Aveam Buzaul (râul) la două case de bunica și fix când era soarele mai arzător noi ajungeam pe malul apei la scăldat. Nu plecam de acolo decât atunci când ni se lipeau burțile de spate de foame și parcă și atunci plecam c-o părere de rău alinată doar de faptul că dupa ce aveam să ne potolim foamea, ne vom întoarce pe mal, fie la pescuit, fie la prins fluturi. Da, eram niște mici ucigași, aveam o plăcere nebună să prindem fluturi, alergam mai ales după cei mai frumos colorați. Azi nu înțeleg aceasta îndeletnicire, nici măcar nu-i puneam într-un insectar ceva, pur și simplu îi aruncam, dupa ce-i întorceam pe toate părțile și vedeam cum culorile lor se curăță în palmele noastre. Culmea e că nici bunicii nu ne opreau din activitatea asta, nu tocmai creștinească.

Cum și fetele mele vor să le duc la bunici, la  țară, le-am promis că vom merge săptămâna viitoare, iar până atunci abia reușesc să le țin departe de bălăceală între orele 11 și 16. Au o mini-piscină în care apa le ajunge până la brâu și sunt ca niște pești, vor numai în apă, numai în apă. Norocul lor e că nu prea răcesc și chiar dacă părul le e ud aproape toată ziua, n-am avut probleme până acum.

Continue reading A venit vacanța

De-ale noastre

Am mult de furcă zilele astea cu fetele.

Au început de ieri epoca de matematică și orice ați zice, nu-i tot una matematica cu geografia, în sensul că nu se învață la fel de ușor și cu drag. Cum la școala Waldorf temele pentru acasă sunt puține spre deloc, ceea ce susțin în continuare ca-i un lucru bun (dacă vrei să studiezi în plus, e musai s-o faci de plăcere), aș vrea să mă asigur că fetele au înțeles ce se predă la școală și vreau să le dau un pic în plus de lucru. La matematică. Cu consimțământul lor. Cu alte cuvinte ele m-au rugat să fac asta. 🙂 Am nevoie însă ca organizarea să fie foarte riguroasă, pentru ca n-aș vrea nici să le iau mult din timpul liber și așa destul de puțin pe care-l au.

Miercuri au premiera la o piesa de teatru în engleză (la care ele nu stau bine deloc, dar recuperam noi, nu mă îndoiesc), unde au și ele niște roluri de fetițe din secolul trecut, pentru care am închiriat niște rochite așa de frumoase, că abia aștept eu să le văd în ele, apăi ele să le îmbrace.  Sper să am aparatul de fotografiat încărcat și să vă pot arăta joi câteva poze.

Așadar au și de repetat rolurile pentru piesa asta, plus că imediat după vor începe repetițiile pentru o piesă în germană (asta-i o regulă la Waldorf, fiecare clasă trebuie să pregătească  în decursul unui an școlar o piesa de teatru sau, mă rog, o serbare în limbile străine studiate).  Pentru că noi n-am fost la Waldorf până anul ăsta, eu spre deosebire de ceilalți părinți sunt mult mai curioasă. 😀 Abia aștept să văd piesa în engleza și să aflu ce roluri primesc pentru germană, unde se descurcă mult mai bine.

Continue reading De-ale noastre