Tag: curatenie

Sunt cel mai leneș părinte

Eram ieri în birou, mai faceam ceva ordine prin hârtii, când copilul Iulia intră la mine (biroul meu e vizavi de casă) și mă întreabă dacă poate ieși cu rolele pe afară. Îi spun că dacă-i ordine în camera ei (avem o problemă cu asta) și a scris povestirea (au pentru vacanța asta de făcut cât mai multe povestiri), poate ieși. Dar mai întâi trebuia să mă conving eu și de povestire și de curățenie.

Dacă caietul cu povestirea mi l-a adus repede și-am văzut că și-a scris (nu m-a lăsat s-o corectez, a zis că doamna este cea care trebuie s-o corecteze, că altfel nu-i corect 🙁 ), de mers în cameră să văd dacă-i ordine eu tot amânam. Ba mai verificam un pix, ba mai puneam o comandă la dosar, ba… Văzând copilul că eu n-am de gând să-mi mișc fundul spre camera ei prea curând, o văd că pleacă și se întoarce cu telefonul în mână, de unde vine și-mi arată niște poze. Zice:

– Uite, vezi? Ăsta-i patul, e bine? Asta-i biroul, ăsta-i șifonierul, asta-i podeaua. E bine?

Continue reading Sunt cel mai leneș părinte

De duminică

După un 1 decembrie petrecut cu bidineaua într-o mână și cu mopul în cealaltă, după o vineri de coșmar pe care am perceput-o ca pe-o zi de luni și nu m-am putut bucura că vine sfârșitul de săptămână, după o sâmbătă în care iarăși am fost (era să zic pe mătură) toată numai un lavabil, azi mă gândesc să mă odihnesc. Și dacă eu mă odihnesc, zic că și voi trebuie să aveți ceva clipe de răgaz în viața asta scurtă și neprețuită îndeajuns, așa că vreau să vă spun câte ceva din ce se mai întâmplă prin jur:

  • Iulia și Sonia au terminat epoca de geografie, se pregătesc acum pentru primele ore de fizică din viața lor și le e greu să înțeleagă că materia asta nu-i doar educație fizică fără educație. Dar vor vedea ele, se vor lămuri curând.
  • În avântul prăbușirea care m-a cuprins de când sunt în zugrăveli și remobilări m-am apucat și-am spălat jaluzelele verticale. Data viitoare sunt convinsă că va fi mult mai bine, pentru că nu va mai trebui să le calc. 😀
  • Nu mai știu dacă v-am spus că a apărut episodul doi din foiletonul Viata cu gemeni și-mi face mare plăcere să-mi reamintesc momentele alea de acum doisprezece ani. Mai ales când e vorba de oameni. 🙂
  • Sper ca undeva la sfârșitul săptămânii viitoare să vă pot arăta noua mobilă de bucătărie. Doamne, dacă m-aș împrieteni repede cu mașina de spălat vase aș fi cea mai fericită.
  • Aha, să nu uit ce-i foarte important! Iulia și Sonia se pregătesc de zor, își aleg melodii, își fac coregrafii și se laudă fiecare că ea va câștiga concursul lansat vineri 2 decembrie de Disney Channal pe www.disney.ro/dance-dance. Mai exact, Disney Channel și-a unit eforturile cu unul dintre cei mai buni streetdanceri romani, CRBL, pentru cea mai nouă competiție națională de dans inspirată de serialul de comedie de succes, Totul pentru dans. Dacă aveți copii, sigur ați văzut și voi multe episode. CRBL îi încurajează pe fanii serialului cu vârste între 8 și 14 ani să-și demonstreze talentul în materie de dans în cadrul concursului.  Până pe 9 ianuarie 2012, micii dansatori în devenire își pot înscrie prestația solo în competiția online.
    Marele câștigător își va face bagajele pentru Londra, la faimosul studio Pinapple Dance, pentru a lua parte la un curs exclusivist de dans, ce va fi înregistrat pentru Disney Channel. Așa că vă imaginați ce-i de capul lor, cred că numai la fizică nu se gândesc. 🙁

Continue reading De duminică

Renovare

Nu bre, nu blogul intra în renovare, ci biroul meu pe care cu mândrie vi-l arătam acum un an.

Între timp a trecut prin multe, i-a mai venit ceva mobilă, s-au mai crăpat pereții pe ici pe colo, pentru că izolația de pe acoperișul terasă al camerei în care e amenajat biroul n-a fost tocmai ok, așa că mâine vin zugravii, am un chef nebun de dezordine și curățenia de după, așa că vă rog să mă iertați dacă zilele astea nu voi fi în cea mai bună formă. Sau în toane bune, ca să zic așa.

Bine, aș face totul cu mult mai multă tragere de inimă dacă aș ști că pe lângă albul pereților voi schimba si calculatorul care abia se mai târăște cu unul nou frumos și de generație mai nouă. Dar asta-i doar un vis…până atunci la șmotru cu mine.

Continue reading Renovare

Echipa 1390 raportează

Nici nu știu cum să încep postul ăsta. Aș putea să nu-l scriu și să păstrez doar pentru mine o experiență și amintirea unor momente intense, frumoase și nemuritoate. Sau aș putea să-l scriu să vă spun și vouă despre ce-i vorba, dar dacă n-ai fost acolo, nu vei înțelege pe deplin niciodată.

E dimineață. Ne întâlnim și facem cunoștință. Îmi dau seama ca am uitat în frigider bucata de ghiudem de la Doinash. 🙁 Suntem un grup de 8 adulți ( eu, Sabina, Marius cu Adriana, Andrada cu Vlad, Alexandra și nu în cele din urma cealaltă Adriana) și 6 copii, dornici de a face din țara asta un un loc mai frumos, mai curat și, cel mai important, cu niște oameni mai civilizați. Sunt convinsă că cei care citesc aici știu ce-i acela un om civilizat, dar chiar si oameilor de acest fel li se întâmplă să-și termine țigara și și să nu aibă unde s-o arunce. Și-atunci ce faci? Dacă aș fi fumător nici nu mi-aș aprinde țigara pe stradă, cu atat mai puțin în locuri unde n-am unde arunca chiștocul. Dar ce știu eu, n-am fumat niciodată…

Să revenim, am format grupul, am făcut înregistrarea și-am plecat spre mormanul pe care cu mare greutate, intervenții și  rugăciuni ni l-am alocat. Se vede treaba că n-a fost să fie, la locul cu pricina erau deja puzderie de oameni veniți cu autobuze și șefi 😀 să curețe pădurea.  Noi eram oarecum în plus așa că am zis să curățăm drumul de la șoseaua principala până la pădure. Numai că înainte de intrarea în pădure ne aștepta o surpriză… Am găsit în spatele șanțului de pe marginea șoselei la adăpostul vegetației crescută pe marginea șantului, puzderie de gunoi. Gunoi cât muntele, gunoi în delulețe, gunoi sub pomi, gunoi, gunoi, gunoi. Am tras concluzia că acolo fusese o groapă de gunoi a satului din apropiere și-am început să curățăm. Se vedea că nu erau aduse de curând, mizeriile alea erau bine infipte in pământ. Și-am strâns, și-am strâns până n-am mai putut și atunci ne-am dat seama că avem nevoie de lopată și de greblă. Andrada și sotul ei au plecat în trombă să cumpere greblă și lopată. S-au întors rapid cu uneltele și ne-am continuat munca. Voluntară.  A, și-au făcut treaba și copiii. Campioni au fost băieții dar nici nu mă așteptam să fie altfel. Daca n-ar fi plecat un câine vagabond din zonă cu casoleta noastră cu plăcintă, ar fi fost o zi excelentă. 😀

Continue reading Echipa 1390 raportează

Liniștea dinaintea furtunii

După ce două zile la rând m-am ținut de distracții și cunoscut oameni noi, azi ne pregătim de #letsdoitro. Bine, echipa noastră (care-i numeroasă și e foarte mișto) nu are nici măcar un morman de gunoi alocat, dar ce mai contează asta când esti plin de intenții frumoase. Gunoi e în țară, slava domnului.

Hai să le luam pe rând.

  • Acum doua zile am stat la povești suedeze, față în fața și suflet lângă suflet cu Lia. A venit copilul ăsta (pentru mine-i un copil) de acolo cu atâtea povești frumoase, ce spun eu povești că-i deja basm ce i se întâmplă, încât nici n-am observat când trece timpul și mi se golește frappe-ul. Da frappe, acum pot să spun asta, în seara cu pricina n-am putut, m-am uitat în meniu, am văzut prețul la caffe latte și le-am lasat fetelor care-au rămas, bani pentru unul din asta. Sper că nu m-au înjurat prea tare la nota de plată. 😀
  • Aseară m-am văzut cu parte din echipa noastră de acțiune la curatenia de sâmbătă și cu o parte care nu poate veni, dar a contribuit cu o mititică părticică, știe el despre ce-i vorba. O să vi-i prezint eu pe fiecare, dar nu acum, întâi să-i vedem pe teren. Glumesc, oameni-s faini de tot și abia aștept ziua de sâmbătă să-i cunosc pe toți și să umplem sacii ăia mari și mulți pe care îi vom cumpăra azi.  Bine, cum spuneam și mai sus, n-am reușit să ne alocam un morman aseară pentru că ceva nu merge în aplicația #letsdoitro. Deși noi suntem zece membrii înscriși, acolo apăream fără forță de lucru, adică ne spunea că suntem în stare sa strângem 0 (zero) saci. Măi, stați puțin, suntem noi fără mușchi, stim că și gunoiul e mult, dar chiar așa, să nu fim în stare să adunăm niciun sac. 🙁 Sper să apucăm azi să ne alocam mormanul, nu de alta dar era harta aia plină de gunoaie. Plină, plină.

Continue reading Liniștea dinaintea furtunii

Copilul Iulia, curățenia și muzica

Ieri am fugit din birou în plină zi, m-am dus la mine-n cameră și-am început să-mi fac manichiura. În casă liniște deplină, nimeni n-a auzit că-s eu acolo, deși ușa camerei mele era deschisă.

La un moment dat se aud pași pe hol, era copilul Iulia care venea să-și facă ordine în cameră. Camera ei și-a Soniei, cameră vecină cu a mea. Venise cu mătură, cu făraș, cu cârpă de praf și tot ce-i mai trebuia. Eu, ce mai, creștea inima-n mine că am așa copil conștiincios, care după rugamințile mele la care n-a reacționat, a luat hotararea de-a face ceva cu haosul din cameraei abia când am amenințat-o că nu-i iau rechizite pentru începutul de an școlar dacă nu-și face ordine în caietele și cărțile vechi.  De fapt eu am vorbit cu amândouă fetele, dar Sonia nu are niciun stres și nu reacționează, mai ales la amenințări. 🙁

Revenind, copilul Iulia se hotărâse să se apuce de treabă și, cei mai important,se credea singură pe palier. De unde mi-am dat seama? Pai, am auzit un sunet puternic care suna cam așa și venea dinspre camera ei:

Continue reading Copilul Iulia, curățenia și muzica

Cum fac copiii curăţenie

Tata:

– Voi doi (eu si fratele meu, Laurenţiu) nu ieşiţi afară la joacă, pâna nu e curaţenie lună la voi în cameră.

Noi, cu capetele plecate şi feţele triste, intrăm în cameră şi privim resemnaţi dezastrul. Totul era cu susul în jos, adică paturile nefăcute, hainele curate amestecate cu cele murdare erau prezente la tot pasul (la propriu), cărţile şi caietele într-o dezordine de nedescris pe birou, pe scaun, pe pat… perdeaua era desfăcută din câteva cleme, cănile cu laptele de seara stateau stinghere pe marginea mesei, iar asta era doar ce se vedea, la o simplă aruncare cu privirea.

Nimic nu amintea de faptul că cu doar 24 de ore înainte camera abia fusese amenajată. Nimic. Poate doar lipsa prafului vizibil, dar cine să mai caute urme de praf în aşa dezastru. Fusesem ca două mici termite care văzându-se într-un loc numai al lor,  frumos amenajat, dăduseră frâu liber bucuriei şi se alelesese praful de tot. Sau aproape de tot, pentru că încă se mai putea face câte ceva.

Continue reading Cum fac copiii curăţenie