Weekendul ăsta a început mai devreme, undeva joi seara când am fost să luăm microbuzul închiriat (60 euro/zi) pentru plecarea la munte cu verii noștri ce veneau din Belgia (4 persoane) împreună cu prietenii lor francezi (încă 4 persoane). A urmat apoi ridicarea lor de la aeroport după ce cursa lor a avut întârziere din cauza unei furtuni la Bruxelles. Dar totul e bine când se termină cu bine, chiar dacă la noi abia începea. Weekendul.
Așadar, noi patru și încă 8 prieteni de-acum, am plecat vineri dimineața către Moieciu. De jos. Rezervam cu vreo câteva luni înainte o vilă întreagă pentru noi 12 (250 euro/noapte), mai exact Pensiunea Casa Dudu. Recomand, dacă aveți nevoie de cazare în zonă. Oamenii se ocupă personal ca totul să fie pe placul turiștilor care le calcă pragul și credeți-mă așteptările vă vor fi depășite.
Am ajun în jur de ora 14 la locație (dap, ne-am trezit târziu și nu ne-a grăbit nimeni) și după un scurt tur al casei și împrejurimilor am plecat să vizităm Castelul Bran. Ne speriaseră meteorologii că a doua zi va ploua, așa că am vrut să profităm de după-amiaza însorită și să ne facem poze cu Dracula.
Țin minte că am citit acum câțiva ani un text scris de un bărbat care fusese la un salon de frumusețe pentru un epilat axilă și povestea experiența lui acolo. Am râs atunci foarte mult, probabil că undeva pe net mai există încă povestea, dacă aveți chef de o poție de bună dispoziție. Bărbatul din poveste nu era nici pe departe un metrosexual ( bărbat pasionat de moda, mai mult chiar decât pasionat, care se îngrijește îndeaproape de fiecare aspect al felului în care arată), ci doar un om normal preocupat de pilozitatea lui, care spera că epilatul cu ceară e o chestie ușoară, de fete, pe care o va suporta fără să clipească. N-a fost așa. Dacă găsesc textul vi-l las în comentarii că-i delicios.
Aud des în jurul meu “nu am cu ce să mă îmbrac“. Recunosc, acum ceva timp, chiar și în capul meu auzeam des expresia asta. Am luat de atunci câteva măsuri și acum la mine în minte am numai: vai, când voi avea timp să îmbrac cu tot ce am în dulap!? Să vă explic ce am făcut:
N-am plecat niciodată departe de acasă de sărbători. Adică, cel mult ne-am dus la părinții mei, dar asta tot acasă înseamnă. Cu atât mai mult, n-am făcut nicioadată sărbătorile printre străini. Bine, nici acum n-au fost chiar printre străini, dar totuși…
Am prostul obicei de a nu mânca dimineața. Beau o cafea și mă apuc de lucru. Practic beau cafeaua în timp ce mă apuc de lucru, deci acesta era până acum câteva zile micul meu dejun. Acum s-a schimbat puțin treaba, pentru că mi-am umplut fructierele și un sertar de congelator cu fructe și legume numai bune de amestecat în blender dimineața.
Mi-am cumpărat de curând două costume de baie. Frumoase! Părerea mea! Mi-au trebuit trei săptămâni să-mi reînoiesc abonamentul la aqua gym și mare parte din motivație a fost că nu probasem încă cele două costume de baie.
Scriu articolul acesta pentru că azi în tot șifonierul am găsit doar 2 fuste. Atât. Am rochii (multe), am pantaloni (grămadă), dar fustele s-au împuținat și am rămas cu două pe care abia aș putea să le port. Una e de acum 15 ani, primită cadou de la fratele meu, și arată impecabil și azi, după ani de purtare, dar e ușor demodată, și a doua e o fustă clasică, conică, simplă, neagră pe care n-am mai avut ocazia să o port de secole. Nici nu știu dacă mă mai încape. Dar, și aici vreau să fie un dar mare de tot, fustele sunt unele dintre cele mai frumoase chestii pe care le pot purta femeile (după 
După ce am hotărât în urmă cu trei ani că trebuie neapărat să zugrăvim livingul, holurile și bucătăria, acum două luni ne-am luat hotărârea în serios și am comandat un trafalet din ăla cu rezervor, care, cică face minuni pe perete, fără pic de murdărie pe jos.
Dacă nici cu podoaba capilară nu ne mai lăudăm, atunci nu știu cu ce am mai putea-o face.