Duios Nina trecea

Dimineață. Pe terasă soarele încă se luptă cu vântul pentru supremație. Nina sorbea liniștită cafeaua, cu gândurile cufundate în griji și neliniști pe jumătate reale, pe jumătate închipuite. Într-o clipă tresare ca și cum și-a amintit brusc de ceva, lasă cafeaua deoparte, se ridică aranjându-și ușor rochia și pășește suav pe verdele iebii. Plete-i sunt ușor ciufulite de vânt, o suviță insistă să-i acopere fața și ochii, ba chiar îi gâdila nările. Încearcă să-și aranjeze părul fără să-și piardă șirul gândurilor și arătând în continuare preocupată de tot felul de lucruri, mai puțin de ce se întampla cu ea acum.

Pașii o duceau ușor, involuntar parcă, spre marginea scării. Piciorul drept, sunt sigură că a fost dreptul, i se oprește numai pentru o clipa, dar lovind cu forța unui ciocan în tăblia de la capatul scărilor. De sus.  De aici nimeni n-ar putea spune cu exactitate ce și cum a fost, poate doar corpul ei, care păstrează, și-o va face mult timp de acum încolo, urmele căzăturii care a urmat. Împleticirea picioarelor și neputința mâinilor n-ar fi putut fi mai rele de-atât. Cu capul înainte și palmele încercând să prindă o balustradă imaginară,  s-a  împiedicat și-a căzut ghemuit și încâlcit, s-a zbătut, s-a mai rostogolit de două ori pe scări și s-a oprit pe cea de-a cincea treaptă, cu fundul înainte și picioarele în sus, într-o pozitie care ar fi făcut invidios orice contorsionist.

Să fi fost de vină o aliniere nefastă a planetelor, să fi fost aiureala din capul ei, cert e că o căzătură ca asta, venită într-un moment cum nu se poate mai prost (furnizorii ne-au trimis 1300 m de material în altă nuanță decât cea agreată de client), te poate trezi la realitate urgent. Cel puțin așa s-a întâmplat în cazul meu. 🙁

Continue reading Duios Nina trecea

Ce-am mai făcut

Zilele astea nu-s în apele mele sau nu-s în toane bune, mai bine zis.  N-am niciun motiv care să justifice asta, ba din contră, îs mulțumită ca fetele au reînceput școala, că dulceața de prune amestecată cu miez de nucă a ieșit delicioasă (știți că miezul de nucă e 75 lei/kg? Eu n-am știut. 😀  ), că avem de lucru în atelier să ne punem și-n cap. De sănătoși suntem sănătoși cu toții, afara-i cald și frumos încă, și cu toate astea, am o stare foarte nasoală. Ba încă nici n-am chef de scris.

De exemplu zilele trecute am rămas închiși în Auchan cu tot cu cumpărăturile plătite. Da. S-au închis toate ușile și am rămas besmetici pe acolo până când un muncitor de pe la aerisiri, cred, a venit și ne-a dus prin niște catacombe care în final ne-au scos în parcare. Vă dați seama ce poveste aș fi putut scoate din asta… N-am avut chef s-o scriu.

Apoi am avut cearta cu Vodafone, am încercat să le luam fetelor două telefoane noi. V-am  spus că la concursul de matematica pe clasă Sonia a ieșit pe primul loc și Iulia pe pe cel de-al treilea? Nu, nu pentru asta le luam telefoane, ci pentru că se vor duce des la școală pe jos (adică cu autobuzul și tramvaiul)  și aș vrea să știu de ele în fiecare clipă. 😀 Vă spuneam că am vrut să le luăm telefoane (ceva în jur de 400 lei la liber) și care cu abonementele pe care le alesesem (ceva de 50 lei cu internet cu tot) erau 60 lei/bucata. A făcut flăcăul ăla de la Vodafone contractele și când să vină aprobarea ne comunica ca ni se solicită o garanție de 500 lei/telefon. Alo, Vodafone, ceva nu se pupă, păi nu mai bine îmi iau eu telefonul fără niciun abonament și văd eu apoi ce abonamente le iau și de la ce operator? Mă rog, nu intru în detalii, oamenii probabil au ei niște criterii după care cer garanțiile astea, noi de exemplu, mai avem încă două abonamente la ei, și niște garanții neridicate pe acolo (bine, azi am făcut cerere să ne restituie tot), probabil din cauza asta au zis că merge asta cu cerutul banilor. N-a mers. Am zis pas și-am plecat. Prea târziu, eram deja închiși în Auchan. 😀

Continue reading Ce-am mai făcut

Șapca

Lucrăm zilele astea la niște șepci din cele cu urechi care se poartă în deșert. Nu vi le pot arăta că-s personalizate pentru client și nu-i ok să le postez aici, dar legat de asta cu șepcile și procesul lor de fabricație aș vrea să vă zic vreo două vorbe ca să nu aveți impresia că se fac numaidecât.

În primul rând pentru șepci trebuiesc cozoroace și chiar dacă ai pe stoc dar sunt negre nu le poți pune la niște șepci albe așa că trebuie să comanzi cozoroace. Da, se mai fac încă în Romania. La comandă. Dacă ai rezolvat-o cu cozorocul, ai nevoie de materialul din care e confecționată șapca,  în cazul nostru doc alb, care nu-i chiar pe toate drumurile, dar de obicei se găsește. Evident că atunci când ai tu nevoie nu mai e în stoc la nimeni, dar te dai de trei ori peste cap și faci rost. Uof, urăsc vorba asta cu faci rost, în capul meu ea rezonează cu ceva obținut pe căi nu tocmai legale. E, pentru doc alb n-a trebuit să încălcăm legea, ci doar să ne facem obligații la furnizor. 😀

Gata, avem toata materia primă, ne mai trebuie ață și eifas, un fel de chestie care se coase pe margini și care iar nu se găsește ca atare, ci trebuie făcută dintr-un material la fel ca cel pentru șapcă doar că puțin mai subțire, care apoi trebuie croit într-un anume fel și cusut, după care rulat și tăiat în fâșii înguste numai bune de cusut pe marginea șepcii.

Continue reading Șapca

Aranjamentele florale și Color Collection de la Logitech

Săptămâna trecută în timp ce eu apăsam a patra oară cu putere pe tasta M a celei mai negre tastaturi din lume, la mine la poarta bătea stingher un curier care ținea în mână cel mai mic și mai frumos aranjament floral. Era pentru mine și avea atașat un bilețel, o invitație la un eveniment Logitech numai pentru fete. Am aflat apoi că în cadrul evenimentului nu vom demonta chestii cu șurubelnițele pentru a afla din ce-s făcute produse Logitech, mai exact Logitech Colour Collection, ci vom învăța să facem aranjamente florale. Uau, chiar așa!

În ziua și la ora stabilită eram acolo hotărâtă să fur tot ce pot din arta aranjării florilor și să fac cea mai frumoasă ikebana din câte există. 😀 Cum probabil vă așteptați, am învățat ceva, sunt încă departe de a putea face un business din asta, însa am petrecut alături de echipa Logitech și fetele de la atelierul de creație florală Splendor două ore excelente, în care am admirat pe lângă flori și fete, și minunile pe care Logitech s-a gândit să le dedice sexului frumos, pentru că  tastatura de femeie nu numai că trebuie să scrie M-ul fix atunci când noi dorim, dar e musai să fie și frumoasă, să-ti dea așa… o stare. 🙂 A, și mausul la fel.

Vă arăt câteva poze de la evenimentul de la care am plecat acasă cu două aranjamente, pietricel a hotărât că e prea mult să meargă la concert la byron cu ikebana după ea, și chiar de nu voi mai face eu aranjamente florale într-un cadru minunat (vă rog să observați și strugurii din poze), vă spun sigur că cel puțin următorii trei ani tasatura și mausul meu vor fi Logitech.

Continue reading Aranjamentele florale și Color Collection de la Logitech

Copilul Iulia, curățenia și muzica

Ieri am fugit din birou în plină zi, m-am dus la mine-n cameră și-am început să-mi fac manichiura. În casă liniște deplină, nimeni n-a auzit că-s eu acolo, deși ușa camerei mele era deschisă.

La un moment dat se aud pași pe hol, era copilul Iulia care venea să-și facă ordine în cameră. Camera ei și-a Soniei, cameră vecină cu a mea. Venise cu mătură, cu făraș, cu cârpă de praf și tot ce-i mai trebuia. Eu, ce mai, creștea inima-n mine că am așa copil conștiincios, care după rugamințile mele la care n-a reacționat, a luat hotararea de-a face ceva cu haosul din cameraei abia când am amenințat-o că nu-i iau rechizite pentru începutul de an școlar dacă nu-și face ordine în caietele și cărțile vechi.  De fapt eu am vorbit cu amândouă fetele, dar Sonia nu are niciun stres și nu reacționează, mai ales la amenințări. 🙁

Revenind, copilul Iulia se hotărâse să se apuce de treabă și, cei mai important,se credea singură pe palier. De unde mi-am dat seama? Pai, am auzit un sunet puternic care suna cam așa și venea dinspre camera ei:

Continue reading Copilul Iulia, curățenia și muzica

O urare și-o reclamă excelentă

În primul rând, pentru că azi sărbătorim Sfânta Maria, și pe soțul meu îl cheamă și Marin (nu-i spuneți că v-am zis), aș vrea să-i transmit tot binele din lume, iubire, sănătate și tot ce-și mai dorește. Urarea e valabilă și pentru cei/cele care trec pe aici și azi îsi sărbătoresc azi ziua onomastică. Cadoul meu pentru soț va fi un platou cu niște baclavale preparate cu mult drag. 🙂

În al doilea rând, aș vrea să vă arăt, asta dacă n-ați văzut-o deja, o reclamă foarte faină la bere. Mi se pare super-tare ideea de a pune față în față doua feluri de oameni cu gusturi diferite și-ai lăsa pe fiecare să-și susțină cauza. Eu recunosc că beau Fresh, dar daca-ar fi să aleg dintre cei doi, l-aș alege pe Micutzu fără să stau pe gânduri. Tu de care ești?

Continue reading O urare și-o reclamă excelentă

Saga lucrurilor împrumutate

Când eram copil de câte ori trebuia să plecăm undeva, se trezea mama că nu mai găsește geanta. Aveam o geantă mare în care încăpea bagajul pentru toată familia, dar pesemne că n-o aveam numai noi dacă tot timpul ea era la cineva. Parcă aud și azi dialogul alor mei în ajun de plecare:

– Petruș, să nu uiți să treci azi pe la Tanța să iei geanta! Știi că i-am dat-o lu’ Gigu când a fost la țară, și n-a mai adus-o.

Gicu și Tanța sunt unchiul și mătușa mea, cei cu care ai mei împărțeau pe vremuri aproape totul (lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici azi).  Invariabil geanta era adusă seara acasă, dar era ori ruptă și mama se chinuia s-o coasă, ori murdară și asta bătrână o spăla și-o atârna deasupra aragazului pe-o sfoară să se usuce rapid, ca să poată face și bagajul până dimineață.

Continue reading Saga lucrurilor împrumutate

Mai e puțin și începe școala

Da, se apropie cu pași rapizi și zgomotoși începutul unui nou an școlar. Fetele sunt într-a sasea și tare mi-e frică că s-au cam domnișorit în vara asta. Vor să-și lase unghiile lungi, dar n-au grijă să și le țină îngrijite, vor să meargă cu pantofi cu toc, dar se împiedică în șlapi, vor să-mi poarte bluzele și rochiile, dar nu-i corect, pentru că eu încă nu încap în hainele lor. 😀 Simt cum ceva se schimbă iremediabil și nu știu dacă asta-i de bine sau de rău.

Nu m-am agitat deloc legat de caiete și rechizite, prevăd că mă duc duminică seara și le iau stilouri, penare, rigle, compasuri (v-am spus ca au o materie care se cheama geometrie cu mana liberă, unde învață trucuri despre cum se poate face un cerc, un triunghi sau un con perfect cu mâna libera?) și ghiozdane. Cu astea din urmă am o problemă că alea de anul trecut sunt foarte bune, dar domnișoarele nu le mai vor, ba încă nu mai vor deloc ghiozdane gen rucsac, vor nu știu ce genți, pe care să le poarte de gât, om vedea.

Eu în clasa a șasea voiam să am pantofiori noi la începerea anului școlar, dar ele nu, ele vor bascheți și teniși. Prevăd că din ei vor trece direct în cizme și cu asta am rezolvat și problema cu încălțămintea lor pe anul asta.

Continue reading Mai e puțin și începe școala

Concurs SVEA sau cum să fie bucătaria mea

De o lună stau cu bucătăria sfărâmată. De fapt cu ea sfărâmată stau de mult, acum a căzut la propriu, adică s-a prăbușit dulapul de sub chiuvetă. Mama, femeie inventivă, în loc să intre în panică ca mine, a făcut imediat o perdeluță bleu (fără nicio legătură cu mobila vernil) și a ascuns vederii coșul de gunoi și cutia de cartofi și ceapa care în mod normal ar fi stat în minunatul duplap prăbușit. Spun minunatul pentru că sărcau’ de el a rezistat eroic valurilor de apă venite peste el timp de 10 ani. Da, valuri pentru că mama atunci când spală vase nu poate altfel decât cu valuri, care s-au scurs nu în dulap ci în fibra palului, datorită canturilor lipite prost de un nepriceput. Nepriceputul sau mai bine zis nepriceputa  sunt eu, care-am lipit cu stoicism canturile pe pal cu fierul de călcat. Ah, ce vremuri…

Ideea e că toata mobila din bucătărie e făcută de noi și oricum a ținut mai mult decât prevede legea. Acum ne-am hotărât că-i cazul s-o schimbăm, așa că suntem în căutare de  mobilă nouă, rezistentă la apă, făcută pe conformația bucătăriei noastre care are tot felul de chichițe ce trebuiesc respectate. Și de parcă asta n-ar fi destul, m-am hotărât că vreau și peninsulă. Dap, s-au inventat peninsulele în bucătării. 🙂 Adica vreau să renunț la masa din bucătarie pe care o am acum (o sa iau una mare în living, dar asta-i alta poveste) și să-mi fac o prelungire de blat care să poata fi folosită și ca masă, la o adică. 😀

Pentru că zilele astea (ca să vezi coincidență) studioul de bucatarii Svea vrea sa premieze doua dintre cititoarele de toane cu cate o caserola smart – Salad to go:

Continue reading Concurs SVEA sau cum să fie bucătaria mea

Ce-am mai făcut – 3

Ieri ne-am hotărât să petrecem o zi (mă rog, o parte din zi) în mina de la Slănic. Am plecat ca boierii pe la 10 dimineața de acasă, am circulat regulamentar și la 12 fix eram la coadă la intrarea în mină. Da, era coadă și la intrare și la ieșire, dar imediat ce intrai înăuntru aveai impresia că-s foarte puține persoane acolo, poate și pentru că mina e imensă. Am mai fost o singura dată acolo cu fetele acum vreo doi trei ani, Doamne, ce repede trece timpul. 🙁

Anul ăsta am stat în mină trei ore și-un pic, am fost bine îmbrăcați și totuși ne-am bătut pe cafea, ceaiuri și ciocolate calde. Am fost cu Ioana și-ai ei, plus copilul Daria care are norocul de-a avea o bunică din Slănic, cu casa vis-a-sis de Grota miresei. Am fost și noi acolo după ieșirea din mină și unde ne-am îndragostit iremediabil de loc.

Dar să revenim în mină, fetele nu s-au plictisit deloc, s-au plimbat cu bicicletele, au sărit în saltelele alea de pe-acolo, au jucat cărți, au lins sare… Chiar și tăticii s-au distrat grozav, au pedalat până nu și-au mai simțit picioarele, au jucat tenis de masă, ce mai, au fost trei ore faine de tot.

Continue reading Ce-am mai făcut – 3