Category: nebunie curata

Experiment

Era o vreme în care, pe orice blog pe care îl citeam, lăsam şi-un comentariu. Nu neapărat că aveam eu ceva de spus în plus faţă de ce spusese deja autorul articolului ci pentru că ştiam cât de tare mă bucuram eu când cineva comenta la mine, şi-mi spuneam , hai mă să ştie şi omul ăsta că l-am citit că mi-a plăcut (sau nu) ce-a scris.  🙂

În ultima vreme, din cauza lipsei de timp, n-am mai comentat decât pe ici pe colo. Azi m-am hotărât să recuperez, vreau să citesc şi să comentez pe 50 de bloguri până la ora 23.59, iar în timpul ăsta să-mi fac şi treburile mele, inclusiv să merg la o şedinţă cu părinţii. 😀

Bineînţeles că mă bazez şi pe voi să-mi daţi sugestii de ce articole aş putea citi şi comenta azi. Voi adăuga aici, pe măsură ce se concretizează acţiunea, linkuri către toate comentariile lăsate.  Aşadar, START: Continue reading Experiment

Bradoşi sau mucenici olteneşti

Mama soacră s-a trezit azi dis de dimineaţă, a frământat coca, a lăsat-o la dospit, a modelat apoi din ea niste omuleţi de aluat şi i-a băgat la cuptor. Când au fost copţi, i-a scos şi i-a trecut printr-un sirop dulce, dulce, apoi cu o pensulă i-a uns cu miere peste tot, după care i-a tăvălit prin nucă. Aşa făcea mama ei pe vremuri în Oltenia.

Au ieşit super delicioşi şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt, pentru că nu mai sunt. Au dispărut. Bine, noi avem acum burţile mult mai umflate, dar o dată în an sunt mucenicii. Mai rămane să bem paharele alea multe de vin şi gata cu ziua asta.  🙂

Continue reading Bradoşi sau mucenici olteneşti

Punga de hârtie, compotul de prune şi oala Ves

Mama vrea neapărat să-i ducem multă mâncare tatei la spital, deşi omul nici nu are voie şi nici nu vrea să mănânce prea mult. Gabi alege să pună mâncarea într-o pungă mare de hârtie. Mama îi spune că aceea nu-i o pungă sigură şi îl sfătuieşte să ia alta, tot ecologică, din rafie, cu însemnele mari ale unui supermarket. 😀 Baiatul nu-i ascultă sfatul şi burduşeşte punga de hârtie cu o casoletă de plastic, micuţa mea oală Ves primită zilele trecute într-un set de gătit pentru copii foarte frumos şi delicat, în care mama a considerat de cuviinţă să pună supa pentru tata, iaurturi, banane, apa şi, bineînţeles, compotul de prune.

Apar în ecuaţie eu şi îmi dau cu părerea cum că punga de hârtie n-o să ţină,  însă nimic nu se schimbă, întrucât alternativa cu punga de supermarket nu-mi surâdea nici mie.  Plecăm.

Ajungem la spital iar în salon, cum nu aveam voie să intrăm decât pe rând, intru eu prima cu punga mai grea decât haltera de 5 kg.  Băieţii îşi aşteptau rândul afară.

Continue reading Punga de hârtie, compotul de prune şi oala Ves

Deci da

 Aşa trebuie să arate o petrecere de lansare, mă rog, în genul ăsta că dac-o faci la fel nu are niciun haz. 

Am fost aseară la petrecerea Puma Crative Factory şi m-am distrat grozav. Vorba Mirunei,  “dă-le oamenilor mari voie să se joace şi vei avea un eveniment reuşit”.

Continue reading Deci da

O duminică perfectă

Aş putea trăi liniştită 100 de ani într-un loc care să aibă vremea tot timpul anului, exact cum a fost ieri în Bucureşti. Deocamdată însă ne bucurăm de maxim zece zile din astea într-un an, aşa că ar fi indicat să mă bucur cât pot de astea. Zis şi făcut. Ieri dimineaţă am plecat cu copii, căţel şi purcel la sărbătoarea recoltei sau zilele toamnei sau cum s-o fi chemat evenimentul ce a avut loc zilele astea în parcul Naţional. Ne-am întâlnit aici cu încă doua familii de prieteni şi în timp ce copiii se jucau supravegheaţi de taţi , mamele au căscat gura pe la tarabe, care fie vorba între noi, erau pline cu bunătăţi de toamnă, de la magiun de prune şi zacuscă de ghebe, până la plăcinte maramureşene  gătite la faţa locului. Vă spun, o nebunie.

După ce ne-am facut plinul aici, am plecat mai departe să aprofundăm cumva tradiţiile astea, către muzeul satului, unde ne-am chinuit un pic să găsim loc de parcare, pentru că era acolo toată lumea luminată.

Pentru cei care nu ştiu, intrarea la muzeul satului este 6 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru elevi şi studenti. Mi se pare un preţ corect, pe care merita să-l plătesti ca să-ţi petreci câtevaore  între casele ţărăneşti, să asişti la ceva spectacole populare, să vezi de aproape ii româneşti adevărate,  de care eu sunt îndrăgostită.

Continue reading O duminică perfectă

Marina Bay Sands

Din Singapore.

Iniţial vroiam să vă povestesc cum a fost ieri în parc la  IOR şi să vă arăt nişte poze noi cu mândrele, dar m-am răzgândit când am primit asta:

Dacă vrei mai mult, deşi nu te sfătuiesc pentru că dă dependenţă,  intră aici. Deci da.

Party de ziua justiţiei

Mâine este oficial ziua justiţiei în România. Adică, aşa ştiam eu, că-i în prima duminică a lunii iulie, acum, cum nu mai e nimic sigur pe aici, s-ar putea ca şi asta să se fi schimbat, dar să nu ne cramponăm de atâta lucru.

Altceva vreau să spun. Probabil că-i undeva vreo petrecere, ceva, cu ocazia evenimentului, petrecere la care neparăt ar trebui invitaţi toţi cei care au avut sau vor avea de-a face cu justiţia. Ar trebui să fie acolo mare aglomeraţie, pentru că dacă pâna acum nu te-ai bagat în seamă cu justiţia, aproape că nu exişti ca persoană publică. Cel puţin aşa-i la noi.

Aşadar, cine credeţi că ar trebui invitat la o petrecere de genul ăsta? Haide-ţi să vă spun eu câţiva: Continue reading Party de ziua justiţiei

Fotbal si mâncare

Pentru că nu am avut timp să termin articolul despre echipele calificate în optimile Cupei Mondiale din Africa de Sud, adica prefer să urmaresc meciurile decât să scriu, vă spun doar că au mai ramas în luptă pe lângă cele mentionate aici: Olanda, Japonia, Paraguay, Slovacia, Brazilia, Portugalia, Spania şi Chile.

Dacă mă întrebaţi pe mine, acum începe cu adevarat CM, însă eu aş fi făcut şi aici un fel de grupe, mă rog…cine-s eu să vin cu propuneri. 🙁

Vă doresc un weekend frumos, făra ploaie! Ia uite ce gătesc eu azi 🙂

Continue reading Fotbal si mâncare

fotbal + vuvuzele = love

Acest cuvânt atât de des auzit acum, pun pariu pe ce vreţi voi că acum o săptămână vă era necunoscut.

Pe mine m-a deranjat mai întâi zgomotul şi apoi vuvuzelele. Iniţial nu ştiam de ce, pentru că mie de obicei mi se zbârleşte pielea (de emoţie) atunci când sunt într-o sală de sport sau pe un stadion şi aud aclamaţiile spectatorilor. Îmi amintesc acum de strigătele publicului la atletism, de exemplu, atunci când un sportiv reuşeşte să treacă peste ştacheta ridicată la o înălţime peste care nimeni n-a mai trecut vreodată. Se simte atunci ceva euforic în aer şi chiar dacă sportivul care reuşeşte performanţa, nu-i preferatul tău, nu se poate să nu-l admiri.

Să ne întoarcem însă la vuvuzele. E clar că şi în domeniul ăsta (al susţinerii favoriţilor) se încearcă trecerea la alt nivel. N-am nimic împotriva evoluţiei, numai că de data asta trecerea a fost prea bruscă. Prea bruscă pentru urechile mele (şi nu numai) care sunt la mii de km distanţă de locul faptei. Nici nu  vreau să-mi pun problema despre cum suportă cei de la faţa locului zgomotul. Ne gândeam ieri că probabil, la fiecare vuvuzea se vinde şi o pereche de căşti sau dopuri de urechi. 😀

Continue reading fotbal + vuvuzele = love