Uite că a venit și 2024, anul acela la care ne raportăm încă de la începerea mandatului de consilier.
Avem timp, am spus în 2020, când o alianță decentă în consiliu a început să pună întrebări, să ceară argumente, să oprească din risipă, să obține devize și termene de execuție, să direcționeze bani către oameni, să oprească risipa, să propună proiecte, să facă consultări cu cetățenii pe bune, să facă ședințele de consiliu cu adevărat publice.
Asta până la momentul când au murit 2 oameni, primarul, care i-a trimis la moarte, s-a spălat pe mâini și a continuat ilegalitățile ca și cum nimic nu s-a întâmplat, moment care a coincis cu ruperea alianței cu PNL-ul, dictată inițial acestora de la nivel înalt și îmbrățișată de majoritatea lor imediat. Asta pe mine, ca om care am intrat în politică fără să se gândească că șefii partidului o să-i spună la un moment dat să facă lucruri în care el nu crede, m-a șocat. Cum un om (mai mulți, dar vorbim generic) care până ieri avea aceleași idei ca și mine, voia ca lucrurile să se desfășoare corect, legal, aștepta sau căuta răspunsuri la aceleași întrebări ca și noi, peste noapte (practic de la o ședință la alta) s-a gândit că nimic din toate astea nu mai contează și votează tot, cot la cot cu PSD-ul, fără să întrebe nimic, fără să-l mai intereseze că oamenii l-au trimis acolo ca să oprească jaful, nu să-l continue, ca o păpușă fără creier care e mânuită de niște sfori invizibile. Așa ceva eu n-am crezut că se poate întâmpla, cel puțin nu cu niște politicieni relativ tineri și educați. N-am crezut! Au trecut însă aproape 4 ani și acum știu. Dar ca să fiu corectă până la capăt, trebuie să spun că au existat și excepții. Jos pălăria pentru ei, sunt niște oamenii cu principii și coloană vertebrală care au sfidat linia de partid și au gândit în continuare cu capul lor, indiferent de consecințe. Dar ceilalți…