Jurnal de consilier local – săptămâna 149

Iar arde în IOR

Am auzit săptămâna aceasta expresia spusă de foarte mulți oameni, din păcate chiar și în zile diferite. E semnalul că iar arde parcul, sunt primele cuvinte care îți vin imediat ce vezi fumul. În 2023, în centrul unei capitale europene, un parc arde de mai multe ori pe săptămână de aproape 2 ani. Și poliția nu are niciun suspect. Aici suntem, deși primăria dispune de sistem de supraveghere video de câteva zeci de milioane de euro.

Și dacă vă întreabă cineva ce a făcut USR Sector 3 în speța asta, aflați că februarie 2023 a propus o hotărâre de Consiliu Local la S3 cu măsuri de protecție a zonei, inclusiv crearea unei echipe de intervenție rapidă.  Propunerea nu a ajuns pe OZ nici azi. În martie 2023 a propus alt HCL, un protocol de colaborare cu PMB cu măsuri de recuperare a parcului. Nici această propunere nu a ajuns pe ordinea de zi. La sectorul 3 Negoiță face legea prin live-uri pe Facebook și pe la televiziuni care tac. Nu știe el asta cu acorduri instituționale. Iar Poliția Locală S3 zice că nu are cașcaravetă să pună post de pază la locul nenorocirilor.

Aș fi vrut să vă spun azi că mă bucur de începutul primei luni de toamnă, că școlile se pregătesc care cum pot să-și primească elevii peste o săptămână. Doar că nici de aici nu vin vești foarte bune, unii elevi vor schimba școala în perioada în care vor fi lucrări în școlile lor, alții vor fi nevoiți să schimbe colegii pentru că sunt prea mulți într-o clasă și la gimnaziu nu mai merge așa.

A fost o săptămână cu foarte puține momente de ”așa da”, dar îmi amintesc că mi-au arătat colegii o grădină de bloc îngrijită de un locatar, absolut minunată. Până la urmă omul sfințește locul și din fericire mai sunt oameni din aceștia. Puțini, dar sunt. Și e treaba noastră să învățăm și să ne lăsăm inspirați de ei. Grădina e pe undeva între Aleea Fetești și Aleea Buhuși, nu știu exact adresa, dacă ajungeți în zonă nu aveți cum s-o ratați. Am văzut-o și pe viu, dar n-am făcut nicio poză. Așa de impresionată am fost.

Miercuri am avut ședință de Consiliu Local. Aceea cu 100 de puncte pe OZ. Aproape toate au fost aprobate. Mai puțin achiziția terenului de la Belciugatele de către Salubritate și Deszăpezire de la fostul șef al actualului președinte de CA de la SDZ3.  Care a cumpărat terenul anul trecut cu 600.000 euro și voia să ni-l vândă nouă acum cu 3 milioane de euro. Din fericire, pentru o astfel de achiziție e nevoie în Consiliul Local de 2/3 din voturile tuturor consilierilor, în cazul nostru era nevoie de 21 de voturi. Au avut 19. A fost a treia oară în care a venit la vot acest proiect.

Scriu jurnalul, ca aproape de fiecare dată când sunt acasă și vremea mi-o permite, în curte. Îmi zic că e toamnă și n-are cum să-mi mai fie cald. Ce credeți? Nu merge. Stați să mă mut la o umbră mai deasă.

Hai că nu vă mai țin mult că am azi multe în plan. Am de gând să parcurg peste 25 km cu bicicleta prin sector. Și să-mi cumpăr o plantă. O am de mult pe listă, iar azi i-a venit rândul.

Voiam să vă mai spun despre regulamentul de parcare. A fost pe ordinea de zi, v-am scris data trecută despre modificări, doar că mai există o noutate. Acum, noi, cei care nu avem în apropiere nicio baterie de parcare nenominală, ne putem lua totuși abonament lunar (50 lei) sau anual (500 lei) pentru a putea apoi parca ziua, fără altă taxă,  pe orice parcare nenominală din sector. Eu nu-mi voi lua, pentru că nu am nevoie, nu parchez prin sector des și prefer ca atunci când o fac să plătesc punctual. De exemplu de când a intrat în vigoare regulamentul cu plata parcării, am plătit de două ori. În rest, am găsit, pentru cele 3 minute de parcare, de care am nevoie din când în când, locuri nominale libere.

Urmează o săptămână cu multe ședințe de consilii de administrație la școli, se simte sfârșitul de vacanță prin fiecare convocator primit, prin fiecare frământare de părinte preocupat de pregătirile pentru școală, dar mai ales prin bucuria copiilor de a se regăsi. Eram ieri într-o librărie și o mămică se uita îngrijorată la prețul unui ghiozdan (278 lei ) și o întreba pe fata ei de vreo 11 ani: Spune-mi, tu chiar ți-l dorești? Copila a răspuns hotărât: Da, mi-l doresc foarte mult! Atunci mama i s-a adresat vânzătoarei: Îl luăm.

Mai avem de parcurs 59 de săptămâni. Să fim bine!

(Visited 36 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.