Jurnal de consilier local – săptămâna 148

M-am uitat și eu, ca voi toți, de ieri încontinuu la canalele de știri (nu doar la televizor). Vă dați seama că m-am gândit direct la locul în care vor fi duse victimele. Avem 0 (zero) paturi în Romania pentru mari arși. Zero, la o distanță de 8 ani de la o altă mare tragedie din țara lui #avemdetoate.
Apoi m-a izbit lipsa procedurilor sau cel puțin nerespectarea, necunoașterea lor. Vă zic de la început că personal habar nu am cum se gestionează un incediu mare, și cu atât mai puțin unul care implică substanțe inflamabile. Doar că se vedea cu ochiul liber că se lucra haotic acolo și nicio procedură nu era aplicată. Asta în condițiile în care aceste proceduri există. Și e aproape imposibil ca ele să nu existe, de exemplu la noi la firma, în caz de incendiu, știm fiecare ce avem de făcut. Doi dintre noi pun mâna pe stingătoare și le folosesc, iar dacă ăștia doi nu pot, îi înlocuiesc alți doi. Unii eliberează căile de evacuare și se asigură că oamenii ies, altcineva oprește curentul electric, eu sun la 112 și în maxim 100 de secunde toată lumea părăsește locul incendiului. Asta așa, la nivel micro.

De aceea mă aștept ca și la nivel macro să avem astfel de proceduri. Ceva de genul, poliția încercuiește zona și se asigură că niciun civil nu intră în perimetrul de risc. Pompierii își fac treaba și până și eu știu că focul de substanțe inflamabile nu se stinge ca la o casă. Dar ce am văzut acolo… jurnaliști care-mi aminteau de Mihăileștiul de acum 19 ani, salvări parcate aproape de incediu, un polițist care-și punea mâinile în cap, oameni fără echipament special în zona focului… Efectiv nu pricep de ce nu se închide un perimetru dincolo de care să nu mai intre civili.
Să revenim la Sectorul 3 și la ședința de consiliu local care urmează miercurea viitoare în care avem de dezbătut și votat 101 proiecte de HCL. N-am reușit până acum să le citesc pe toate, dar avem așa:
 – Premiem niște copii geniali din sector (cei care au luat 10 la evaluarea națională, la BAC precum si copiii care au luat medalii la Olimpiada Internațională de matematică din Japonia).
– Mutăm copii de la o locație neconformă (Creșa Alex), dar nu spunem ce facem cu locația aia și de ce n-am transformat-o în 9 luni de când știm de problemă.  Ducem copiii într-o altă creșă (Creșa Ariel) despre care aflăm acum că are loc să-i primească. Dar dacă avea loc, de ce nu au mărit numărul de grupe până acum știind cât de mare e cererea?
– Creștem impozitul cu valori între 100 și 500% la foarte multe clădiri și terenuri lăsate în paragină de proprietarii.
– Reorganizăm DGASPC-ul și ați crede că se dorește reorganizarea ca urmare a situațiilor cu azilele groazei și că vrem de acum un mai bun control/observație/grijă față de serviciile acordate beneficiarilor sistemului nostru de protecție socială, dar nu-i așa. Hai să vă zic un exemplu. La nivel național se dorește crearea unei platforme naționale centralizate care să cuprindă toate persoanele cu dizabilități din Romania (adulți si copii) precum si informații despre ele. Digitalizăm, deci reducem birocrația. Cum facem asta la Sectorul 3? Mai înființăm minim 3 posturi la Serviciul Secretariat Comisii. Da, există serviciul ăsta.
– Se modifică din nou regulamentul de parcare, ce e de interes general și trebuie reținut e că plata cu ora a locurilor nenominale din sector (5 lei/h) se va putea face oricând de luni până duminică, nemaiexistând un interval oral in care se putea face asta, doar pentru posesorii de abonamente nenominale, rămâne valabil că pot parca gratuit în alte baterii decât cea pentru care au abonament în intervalul 8:00-18:00 de luni până duminică.
Mai sunt o mulțime de alte proiecte, dacă citiți ordinea de zi aici vă faceți o idee. Între timp am aflat că a mai luat foc undeva la Dragomirești o fabrică de mase plastice, ce să zic, numai vești bune.
Una peste alta, avem în continuare două probleme foarte grave: corupția şi incompetența. Acestea au dus la ceea ce am văzut aseară și la ceea ce vedem zi de zi. Şi cred că nu e nimeni atât de optimist încât să creadă că se va schimba ușor. Așa cum nu s-a schimbat nimic după Colectiv, după Caracal, după Giulești, după Piatra Neamţ, după azilele groazei, după drogatul din Constanța, după Alexandra, după nici măcar una dintre tragediile care explodează din ce în ce mai des în amărâta asta de țară.
Până la urmă avem ce merităm. Parcă niciodată n-am fost atât de pesimistă, așa-i?
Dar hai că nu vreau să termin în tonul acesta, avem nevoie de oameni care continuă să facă bine oricât rău văd în jurul lor, așa că vă invit azi după amiază în IOR să stați de vorbă cu colegii mei din Caravana USR ,,DNA-ul Pădurilor” care încheie azi turul României. Sperăm că toată lumea s-a săturat să ne dispară pădurile sub ochi. Mafia lemnului trebuie să plătească până la urmă, iar proiectul de lege pe care Diana Buzoianu l-a depus alături de Silviu Dehelean și Stelian Ion pentru înființarea Direcției de Investigare a Infracționalității de Mediu va fi votat în viitoarea sesiune parlamentară.

Mai avem de parcurs 60 săptămâni. Să fim bine!

(Visited 38 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.