Hai că n-am mai scris de mult un jurnal pe zile, așa cum se cuvine. Și chiar dacă azi mă apuc destul de târziu de el (poate cel mai târziu din toate cele 150 de jurnale săptămânale), merită să ne întoarcem la obiceiurile bune, așa cum o să mă întorc eu mâine la mâncatul cumpătat, după un weekend plin de abuzuri culinare.
Luni – Pentru că vremea ne-o permite de acum, am încercat să fac în fiecare zi cel puțin 20 000 pași prin sector.
Evident, am început luni cu cartierul meu. Am plecat inițial pe urmele unei mașini de pompieri cu frica unui incendiu pe una din străzile din apropiere. Am mers aproape 2 ore și am spus bună seara de vreo 3000 de ori. Oamenii din zona mea ies încă în fața porților și-și petrec serile de vară discutând cu vecinii și supraveghind joaca copiilor. Treaba asta nu s-a schimbat de pe vremea când m-am mutat eu aici, în urmă cu vreo 25 de ani, și e cumva bine că nu se schimbă. Incendiul nu l-am găsit. Adică, dacă a fost, n-a fost în zona noastră.
Marți- am avut nevoie sa fac un drum mai lung pana la capătul cartierului Militari. Și nu m-am grăbit. Am vrut să mă uit la oraș cu ochii unui turist care a mai fost aici. Nu mi-a displăcut complet ce am văzut, dar per total orașul cere atenție ca un copil căruia părinții nu-i recunosc potențialul și se certă cu bunicii legat de felul în care-l îmbracă și școala la care-l dau. În Sectorul 6 am văzut aliniamente stradale drăguțe, cu copaci ornamentali bine îngrijiți, dar n-am intrat să văd situația dintre blocuri. Părerea mea e că. o urbe îți spune povestea completă doar după ce intri pe străduțele lăturalnice și vorbești cu oamenii.
Miercuri – Am văzut o mașină de la Direcția de Salubritate care spăla o stradă din sector. E drept ca era Bulevardul Decebal, dar mașina spăla. Adică arunca cu apă și-i mergeau periile. Chiar atingeau asfaltul. M-am uitat în urma ei, rămânea decent.
Am căutat pe site-ul primăriei și pe site-ul direcției și nu am găsit găsit niciun program de spălare a străzilor. Am făcut de mai multe ori interpelări pe tema asta. Am primit asigurări că se va face. 🙁 Cred că v-am mai zis asta, dacă aș fi primar, mi-aș face campanie pe problema asta cu spălatul străzilor și reducerea poluării și m-aș ține de promisiune. Și aș spăla la intervale regulate până la ultima străduță din sector. Vă spun că ar fi o diferență de la cer la pământ între griul și tristețea de acum pe care ne-o afișează eternul praf de afară și cum ar arăta totul spălat regulat. Să zicem, de dragul discuției, că în Sectorul 3 avem 500 Km de stradă (am citit undeva ca Bucureștiul are cca. 1800 Km de străzi). 10 Km dacă spălăm pe zi (cred că se poate spăla mai mult, dar continuăm așa tot de dragul discuției) și tot ajungem să curățăm fiecare colț de stradă de 7 ori pe an. Când a intrat ultima dată o mașină de spălat asfaltul pe strada voastră? Aia zic.
Joi – În fiecare zi din săptămâna asta am avut ședințe de CA la școli, pentru că mâine începe noul an școlar și cele mai organizate dintre școli au orarul gata făcut (cum ar fi normal să se întâmple la toate). Nu se întâmplă, iar vina e ca de obicei împărțită, nu există suficienți profesori, nu există suficiente săli de clasă, nu se știe ce program au profesorii care vor preda la mai multe școli, se suprapun ore de sport și nu există săli suficiente și lista poate continua. Ultima dintre probleme e că acest orar trebuie aprobat de CA al școlii. Dar partea grea e să ajungă să fie făcut și agreat de toată lumea. Până una alta, succes copiilor în noul an școlar și înțelepciune cadrelor didactice!