Jurnal de consilier local – săptămâna 55

Mă gândesc uneori ce făceam eu cu tot timpul pe care îl petrec acum pentru activitatea de consilier. M-aș duce puțin și mai departe, chiar înainte de a intra în partid. Ce făceam cu timpul atunci? Că acum știu la minut ce fac. 🙂

Luni – Am stat pe proiectele din ședința de CL care urmează să aibă loc joi. În spațiul public se discută proiectele mai importante, mai de impact pentru cetățeni, dar pe ordinea de zi vin și proiecte ”mai mărunte”, pe care un consilier trebuie să le trateze exact cu aceeași atenție. Niște creșteri de indicatori economici, o prelungire de contract, niște obiective noi pentru Poliția Locală, toate trebuie citite și înțelese. Pentru a putea vota cu bună credință în cunoștință de cauză.

Marți –  Azi am mers la o ședință a Comisiei pentru repartizarea locuințelor sociale, unde s-a aprobat alocarea unei locuințe sociale către un fost copil instituționalizat, care încearcă acum să ducă o viață normală. A fost posibilă alocarea locuinței pentru că doamna care a ocupat-o înainte și-a schimbat domiciliul și s-a eliberat astfel o locuință socială. Nu-i o plăcere să locuiești în aceste apartamente (o garsonieră în cazul de față), dar mă bucur că e totuși doar un pas pentru majoritatea celor care beneficiază de ele. Adică nu-și propun să rămână o viață într-o locuință socială.

Tot azi a fost și ședința comisiei de învățământ, am avut de avizat două proiecte de învățământ dual. Comerciant-vânzător și instalator instalații încălzire centrală sunt două meserii susținute în școală de firme precum Romania Hypermarche (Cora) și Compania Municipală Termoenergetica București de data asta.

Miercuri – Pentru că a fost o urgență la serviciu, a trebuit să înlocuiesc pe cineva și am stat toată ziua să imprim bandă reflex pe 300 de pantaloni, față-spate. A fost așa, ca o activitate de relaxare pe care n-am mai avut-o de multă vreme. Mi-am limpezit creierul cu muzică, întreruptă doar de un podcast al celor de la Recorder legat de Poliția Română (Spirala tăcerii), pe care vi-l recomand. Cincisprezece mii de pași mai târziu, de la 17 a început ședința comisiei de buget. Scurta. De data asta nu a durat mai mult de 3 ore.

Joi – Ședința de Consiliu Local a început la 13:00 ca să nu întârziem prea mult. Am avut 19 proiecte pe ordinea de zi, dar cel mai mult s-a discutat problema amânării la plata a asociațiilor de proprietari pentru plata părții care le revine din costul reabilitărilor de blocuri. Ședința s-a dus în noapte. Am aflat că suntem ticăloși, toxici și de rea credință. O doamnă de la o asociație de proprietari ne-a spus că suntem plini de ură, că se vede ura care iese din noi. Și mi s-a părut că o spune sincer. Îmi pare rău dacă acțiunile noastre arată în felul acesta în ochii unor cetățeni. Modul acesta de a aștepta scutiri oriunde și oricum, nu a adus nimic bun. Una e să ai nevoie de ajutor, alta e să crezi că ți se cuvin gratuități plătite de toți cetățenii. Până nu vom înțelege că gratis de la stat înseamnă că tot noi plătim, și în cel mai bun caz alți oameni muncesc și plătesc ca noi să beneficiem de ceva gratis, nu ne facem bine.

Vineri – Azi am primit telefoane de la Inspectoratul școlar și de la președinții de comisii. De luni încep interviurile cu candidații pentru posturile de directori și directori adjuncți pentru unitățile de învățământ. În calitate de consilieri locali, facem și noi parte din una sau mai multe astfel de comisii. Eu o să particip la interviuri deocamdată luni și marți. Ne pregătim pentru interviurile acestea, nu vă gândiți că ne ducem așa, ca niște floricele, să facem parte din comisiile astea.

Sâmbătă – azi, împreună cu Mihaela, Andreea și Augustin am fost la piață. Primăria are în vedere modernizarea pieței Râmnicu Sărat și am vrut să vedem în teren, stând de vorbă cu oamenii, cum stau lucrurile, ce își doresc cei care efectiv vin la piață sau vând în piață. Am aflat astfel că puțini (spre deloc) sunt de acord cu o amenajare a pieței la etaj, dar toată lumea își dorește un acoperiș prin care să nu curgă apa, un acces decent la toalete, un acces facil și prețuri cât mai reduse, fie că vorbim de prețul legumelor expuse la vânzare sau de cel al spațiilor de închiriat. Știm că din ce în ce mai puțină lume merge efectiv la piață, dar sunt acolo oameni cu povești, e acolo tradiție, fructe și legume cu gust și toate astea e bine să continue într-un spațiu amenajat cu gândul la oameni, indiferent de ce parte a tarabei sunt.

Duminică – Azi, după ce scriu jurnalul, mă apuc să caut o cheie. Am pierdut o cheie de la mașină și e musai să o găsesc până mâine. Sper doar că am pierdut-o în casă. După amiază avem un curs de pregătire pentru interviurile de care vă spuneam vineri, va fi un fel de recapitulare a documentelor și metodologiei deja parcursă și un fel de tips and tricks. În rest, vremea frumoasă parcă ne cheamă la plimbare, dar la mine totul depinde de cheia care nu se lasă găsită.

Mai avem de parcurs 153 de săptămâni. Să fim bine!

(Visited 43 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.