Mă simt azi ca un om care vreme îndelungată a fost legat de mâini și de picioare, dar căruia i se dădea din când în când apa și mâncare. Adică supraviețuia. Aveam un Nokia E72 de care la început eram tare mândră și cu care apoi, după o relație extrem de tumultuoasă, am ajuns la cuțite. Nu ne mai înțelegeam și pace.
Ca să fie clar, cerințele mele de la un telefon mobil sunt decente. Nu mă joc pe el, nu ascult muzică la telefon, nu descarc aplicații inutile, nu vorbesc mult. Am însă pretenția de a mi se respecta următoarele:
- bateria să mă țină cel puțin două zile în condiții de utilizare normală;
- să-mi pot vedea mail-urile în timp real;
- să pot folosi twitter-ul pe telefon (doar twitter, da?) exact așa cu o fac pe computer;
- să sun pe cine vreau și să pot răspunde celor care mă sună;
- să intru pe o pagină de internet fără să văd mesajul cu memorie insuficientă, închideți din aplicații.
- să pot face un filmuleț decent atunci când situația o cere.