Când am ajuns aseară acasă, aveam pe masa din curte un teanc de pliante de la Cora, Real, Metro, Selgros… Le aruncase peste poarta un om. De fapt cred că a aruncat la noi, tot ce mai avea în sac, pentru că erau mai multe oferte de acelaşi fel, ma rog, nerelevant.
Cum stăteam eu aşa, cu piciarele sprijinite la orizontală pe un alt scaun şi uitându-mă prin ofertele alea, îmi luminează intelectul o idee. Îi zic soţului: “pentru că avem frigiderul gol, deşi la noi abia vinerea e zi de cumpărături, hai mergem la Metro să mai luam una alta acum când încă nu-s preţurile mărite, că tot banii aştia o sa-i avem si vineri.”. Cum, daca-i musai, soţul merge cu plăcere, am mai pregetat doar până au înscris paraguayenii (aşa se scrie?) ultimul gol din penalty, am luat o sacoşă mare şi-am plecat, gândindu-mă desigur la aglomeraţia pe care o voi găsi în magazin.
Îmi imaginam că tot micul intreprinzator, care se aprovizionează de la Metro, este acum în drum spre casele de marcat, împingând la cărucioare pline de marfă, pentru care să plăteasca un TVA de doar 19%, urmând a le vinde apoi cu 24% taxă, iar diferenţa de TVA, deşi va trebui să o dea la stat (ok, ştiu că până la urmă la stat ajunge praful de pe tobă) va putea măcar să se folosească de banii ăia o periada de timp, până le-o veni scadenţa.
Gigel (să-i spunem aşa pentru ca Dorel nu are carnet) merge zilnic cu maşina personală la serviciu. Maşina nu-i nici veche, nu-i nici nouă, nu-i nici BMW, nu-i nici Logan, nu-i nici neagră, nu-i nici albă…decentă.
Dimineaţă, exact ca azi, doar că personajele erau altele atunci. Se asemanau totuşi foarte mult cu tinerii de azi. Începea bacu’ la Economic în Târgovişte şi în toate celelalte licee din ţară. Prima zi, prima probă, examen oral la română.
Acum o săptămâna am dus fetele la ţară bunici. Bucurie mare, că acolo cam fac ce vor ele, însă dorul de părinţi (adica de mami şi de tati) le apucă mai repede decât ar fi cazul, aşa că trebuie stabilit cu ele de la început cât urmează să stea acolo, când venim să le luăm sau să le vizităm şi tot aşa. Prima revedere urma sa fie peste doua saptamâni dar sa vedeţi…
Asa cum probabil stiti, imi place fotbalul. Iar cum un Campionat Mondial se intampla din 4 in 4 ani, e cazul ca atunci cand este sa-l urmarim. Am trecut peste supararea ca ai nostri nu-s acolo si m-am uitat la meciuri. La majoritatea. Cum nu cred ca esti un adevarat microbist daca tii pentru tine parerile pe care ti le-ai format, zic sa vi le spun si voua, iar daca sunteti fete si nu va intereseaza ce vreau sa spun, mergeti 
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de ceva vreme sunt şi-n căruţă şi-n teleguţă. Adică şi angajat şi angajator, în acelaşi timp, la două firme diferite.
In drumul de dimineata spre serviciu vad tot felul de ciudatenii (asa le consider eu, dar s-ar putea ca eu sa fiu ciudata). Nu stiu daca v-am spus dar eu ma uit la oameni pe strada. Poate din cauza ca fiind singura in masina ma plictisesc si de aceea ma uit in jur si vad oameni. Uneori, cand traficul imi permite, ii si studiez.