Lasă bre că merge aşa…

Merge, merge, da’ nu prea…

Multă vreme am ezitat să-mi fac blog, pentru că aveam impresia că treaba asta costă bani. Mai aveam impresia că trebuie să cer permisiunea cuiva pentru a posta articole, ceva  complicat oricum. Eu vroiam să scriu de plăcere, din când în când, fără să trebuiască să dau socoteală nimanui şi dacă se poate, măcar la început, fără să plătesc nimic.

Într-o zi  i-am spus soţului despre asta şi el m-a adus cu picioarele pe pământ, spunandu-mi că dacă vreau, în cinci minute maxim, el îmi arată cum să-mi fac blog  gratuit. Bineînţeles că nu l-am crezut, mai ales că  atunci când el zice  cinci minute înseamnă, de obicei, câteva ore. 😀

Ei bine de data asta chiar a avut dreptate şi aşa a fost. Am intrat pe wordpress.com (puteam alege foarte bine  blogger.com), ambele platforme oferă atât nume de domeniu cât şi hosting gratuit ), mi-am ales un domeniu liber şi o temă  din cele câteva sute puse la dispoziţie şi gata. Puteam începe să scriu. Am învăţat repede cam ce e de făcut pentru a administra, din punct de vedere al utilizatorului, platforma. Asta a fost tot.  A mers treaba excelent câteva luni bune, mi-am făcut damblaua cu scrisul, plus că mi-am făcut o mulţime de prieteni.

Pentru un început în ale blogging-ului este chiar recomandat să începi cu o variantă de free domain, mai ales dacă nu ştii exact la ce te aştepţi de la blog sau dacă nu eşti un pui de minitehnicus şi atunci vei vrea să-ţi faci totul singur.  

Să revenim la mine. Dupa câteva luni parcă aş fi vrut să fiu luată un pic mai în serios de către cei care citeau pe aici şi atunci mi-am dat seama că primul pas pe care urma să-l fac era să-mi cumpăr un domeniu.ro şi să găsesc o firmă serioasă de hosting, care să mă ajute cu instalarea blogului, cu plugin-uri, eventual cu tema (încă nu aveam bani de investit într-o temă premium), cu baza de date, etc.

Exact atunci, dar exact atunci, au apărut pe piaţă cartelele Blogway, pe care puteai să ţi le cumperi foarte uşor din magazin. Norocul meu şi mai mare a fost că am câştigat chiar în perioada aia o cartelă din asta. Am  intrat pe blogway.ro,  mi-am ales un domeniu liber .ro, am introdus codul de pe cartela şi am activat domeniul. Mi se pare că am aşteptat o jumătate de oră până s-a activat şi am putut începe efectiv să scriu pe toane.ro. 

Bucuria mare a fost când am văzut că au şi teme mişto din care să-ţi alegi şi mai ales,că totul era la fel de uşor ca mai înainte. Iniţial credeam că dacă îţi iei domeniu, o să ai probleme cu tema, cu tot felul de widget-uri, plugin-uri, etc. La Blogway nu-i aşa, dar am mai spus-o şi o repet singurul lucru care nu-mi place la ei (şi-mi stă pe creier pâna se rezolvă) este că nu mă lasă sa-mi pun un amărât de favicon.

În rest în timpul ăsta de opt luni de când am hosting-ul la ei n-am avut a mă plânge de nimic. Eu am scris de Blogway ca şi serviciu specializat de hosting pentru bloguri, pentru că pe ei îi ştiu şi cu ei am avut de-a face, dar ideea este urmatoarea: dacă te pricepi la chestii din astea, atunci ok, te ocupi tu de tot, dar dacă eşti ca mine un novive şi nici nu vrei să te specializezi pe aşa ceva, ci vrei doar să-ţi vezi de scrisul tau, e de o suta de ori mai bine să ştii că atunci când iţi “cade blogul” e o problema care se va rezolva în câteva minute şi nu atunci când se întoarce acasă nea Rica, ce-l la care ai tu hosting. Pentru cazuri din astea şi nu numai ar fi bine să-ţi iei  hosting la o companie serioasă.

P.S. Acum un an şi jumătate abia dacă ştiam cam ce înseamnă un blog şi azi cineva îmi cere părerea despre ce cred eu că trebuie să alegi, atunci când vrei să-ţi faci un blog. Adică am crescut un pic. 🙂

(Visited 61 times, 1 visits today)
Malve

Inceputul e mai greu. Pe urma restul vine de la sine. Mie una imi face o placere sa scriu ce imi trece prin cap si sa fiu apreciata pentru ideiile mele. Eu ma declar fan toane pt ca imi placi tu, ca spirit si blogul, pr ca e coltul tau de lume unde te destinzi.

Mihai Radovicescu

Cred ca blogurile sunt calea prin care putem fi noi insine, dincolo de “restrictiile” zilnice sau de “oprelistile” sociale.
E ca un mod de exprimare, ceea ce fac altii prin poezie, pictura, fotografie, se poate face usor si frumos prin blogging.
Ma rog, cine vrea si are vointa. Nu toata lumea s-a nascut Sadoveanu sau Arghezi, dar e pacat pentru cei cu farame de talent sa nu o faca. Coloreaza in bine viata celor din jur. 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.