Mini-gospodina

Eram prin clasa a saptea si imi intrase in cap ca trebuie sa invat sa gatesc. In rest le stiam pe toate. 😀
Am urmatrit-o pe mama cum face mancarea de cartofi si am bagat de seama ca e simplu. Tai o ceapa, o calesti un pic in ulei, adaugi apoi apa si cartofii, iar cand sunt aproape fierti, pui doua linguri de bulion si o potrivesti de sare. Gata mancarea. Mai greu mi se parea sa aprind aragazul. 🙂
Intr-o zi mi-am luat inima in dinti si pentru ca era miercuri m-am hotarat sa fac mancarea asta de post. Totul a mers snur. Am terminat repede, am curatat bucataria si foarte mandra de fapta facuta, am plecat in vizita la bunica. Bunica, pentru ca era iarna, locuia la sora mamei in alt cartier. Vara statea in casa ei de la tara unde ne petreceam vacantele.
Am ajuns la bunica si am inceput sa ma laud ca am facut mancare. Ea m-a privit ingrijorata si prima, da’ absolut prima intrebare pe care mi-a pus-o a fost: “Ai oprit maica focul cand ai terminat?”
Nu vreti sa stiti cum am zburat inapoi acasa.,Era un drum de o jumatate de ora pe care l-am facut atunci cred ca in 7 minute.
Stiam sigur ca nu oprisem focul si mai stiam sigur ca nu dadusem nici macar cratita cu mancare de pe foc. Tot drumul ma gandeam ca as mai avea o sansa, daca s-ar fi intors frati’miu de la scoala si ar fi vazut el aragazul mergand. N-a fost sa fie.

 Cand am intrat pe aleea blocului mi-am indreptat privirea pierduta catre geamul de la bucatarie si am vazut cum prin aerisire iesea un fum dens. L-am vazut si pe frati’miu in fata blocului, venise de la scoala dar mai ramasese un pic la joaca inainte de a urca. 🙁

I-am explicat intr-un suflet nenorocirea si am urcat impreuna pana la trei unde stateam. Am deschis usa si ne-a izbit puternic fumul si mirosul de ars. Mi-am tinut tricoul la gura si am intrat in casa, am oprit aragazul, am deschis gemul la bucatarie si am iesit pe scara sa iau aer.

Intr-o ora am reusit amandoi sa inlaturam orice urma de miros de ars din casa. Cratita a ajuns direct la tomberonul de gunoi. Am deschis toate geamurile + usa de apartament si am dat fumul afara din casa cu feonul. Am reimprospatat mirosul cu “Lamaita”  o apa de colonie celebra p care am varsat-o peste tot.

Am avut noroc ca peretii din bucatarie sau innegrit uniform si seara singura remarca a mamei a fost ” Trebuie neaparat sa zugravim bucataria ca uite cum s-au inegrit peretii de la gatit”. Deci ce facusem eu se chema “gatit“, ok?

Bunicii i-am spus ca m-am inselat, de fapt oprisem focul inainte de a veni la ea. Noroc ca nu a intrebat-o niciodata pe mama daca i-a placut mancarea facuta de mine in ziua aia. Imi este deajuns ca ani la rand, a cautat cratita alba pe care nu-si amintea unde o pusese. 🙂

Urmatoarea data cand am avut chef sa gatesc, am facut fasole.

(Visited 105 times, 1 visits today)
nina

@ana- Mda. Putea fi mult mai rau. Da’ “totul e bine cand se termina cu bine”. Anul asta o sa-i spun maica’mii unde-i este cratita. Sper sa nu ma bata. 😀

Cristina

Fete mai tii minte cand am ramas eu singura acasa la voi si am pus in ciorba o punga de fidea 😀 numai Sorin a mancat atunci si pentru ca ii era foame 😀

ionescum

.@ nina ,maica …cu o carte buna sau un film (la videou ,ca asa era atunci ) faci praf orice fel de mancare ,dadeam meditatii la greu pa vremea aia ;acu’ am ajuns sa-mi spuna cobaii mei(copiii) yammmiiii gatesti ca bunicaaaaa.O fi bine…nush

Nicu

Eu am una buna despre clatite facute cu amidon si mancat vreo doua. Poate am sa povestesc intr-o zi despre asta, pt ca e buna intamplarea 😀

nina

@ionescum- so, inseamna ca te-ai desavarsit. 😀

@Nicu- sa auzim maestre…

@coana zoitzica- mizez pe faptul ca nu-s acasa si n-or sa vina prea curand. Sper sa nu-mi faca surprize din astea. 🙂

Cristian Gheorghe

Mi-ai adus aminte de ziua în care am uitat ceaunul cu cartofi prăjiți pe foc. Uleiul luase foc și bucătăria se umpluse de un fum negru și dens. Eram la liceu, învățam după amiaza și mă grăbeam nu mai știu de ce. Am stins focul și am plecat. Seara când am ajuns acasă ai mei erau leșinați. De abia terminaseră de albit bucătăria și ceaunul. Am fost cel mai cuminte băiat în seara aceea. Și câteva zile după.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.