Parfumul șifonierului de altă dată

Când spun șifonier primul gând mă duce în urmă cu 25 ani, când copil fiind îmi petreceam vacanțele la bunica la țară.

Bunica a avut 4 băieți și 4 fete așa că vă dați seama că nu eram singura nepoată la bunici în vacanțele de vară. Eram vreo 7 și alergam toată ziua nu numai prin curtea mare a bunicilor ci și prin cele 9 camere ale casei, toate legate cumva una de alta. Iar el, șifonierul, nu exista decât în una din camere. În rest erau dulapuri de haine și cufere și divese scrinuri, dar șifonierul era unul.

De câte ori îl deschideam simțeam că încălcam o regulă. Nu aveam voie să umblăm acolo, dar nimeni nu ne interzisese asta. Era de la sine înțeles, mai ales că șifonierul ascundea o comoară. Erau acolo, frumos aliniate pe umerașe 5 rochii de mireasă. Ale fiicelor și ale unora dintre nurori. erau rochii din ani diferiți, din materiale diferite, de siluete diferite, dar toate erau lungi și absolut minunate în ochii noștri de copii. Și mai aveau ceva în comun. Aveau același miros. Miros de sărbătoare, de nuntă, de căsătorie, de viața plină de speranță, parfum neprețuit, încă neinventat.

Pentru că bunica și bunicul mergeau uneori la câmp, iar noi eram destul de mari ca să putem rămâne singuri acasă, erau mlte zilele în care regula șifonierului era încălcată, ce spun eu încălcată, era de-a dreptul călcată în picioare. Scoteam afară toate rochiile și cum necum ne îmbracam cu ele. Apoi imaginam în fiecare cameră câte un castel, iar noi, prințesele în rochii albe ne vizitam una pe alta și tot timpul ce-a în rochia cea mai frumoasă (era cea mai nouă, mai albă, mai bogată, mai…) devenea mireasa zilei, adică mergeam toate la nunta ei. Precizez că la jocurile astea ale noastre nu luau niciodată parte baăieții, verii mei care preferau să încalce vreo regulă pe afară decât să vadă fete frumoase și dichiseite în casă. Oricum, până veneau bunicii toate rochiile erau deja puse frumos la loc pe umerașe și ușa șifonierului închisă. Odată cu rochiile, închideam de fiecare dată înăuntru și mirosul neprețuit al căsătoriei părinților noștri.

Povestea este scrisă pentru Clubul poveștii parfumate găzduit ca de fiecare data de Mirela. Tema de azi a fost propusa tot de gazdă căreia îi mulțumesc pentru ocazia de a scoate din șifonierul gândurilor așa poveste veche!

Au mai scris povesti din sifoniere vechi si noi Sivling, Cătălin, Vania și gazda.

(Visited 273 times, 1 visits today)

Related Post

Mirela

Ai evocat de una din cele mai prețioase amintiri , iar mie mi-ai readus în memorie pe une din cele mai iubite ființe: bunica. Șifonierul care avea miros de sărbătoare, ”de nuntă, de căsătorie, de viața plină de speranță, parfum neprețuit, încă neinventat.” Șifonierul, loc sacru, de ascuns, de deschis, de inhalat mireasma…Loc unic în casa și mintea fiecărui copil care a știut să își lase imaginația să zburde în voie. Minunat, Nina dragă, m-am bucurat mult să citesc! 🙂

Nina

Da, multe, multe povesti. Sifonierul nostru de acasa, cel din camera parintilor mai ales, era locul preferat de ascuns cand ne jucam ascunsa prin apartament. 🙂

Silving

Da,asa credeati voi ca bunica gasea totul neatins 😀 Asa faceam si eu ,cotrobaind prin dulapul mamei,si credeam ca le-am pus la loc fara urma.Desigur ca ea isi dadea seama, dupa cum si eu imi dau seama cand fetele mele controbaie prin dulapul meu.Cotrobaiala prin dulapurile celor mari trebuie sa fie o placere genetica a fetelor 😀

Nina

Să știi că așa e. Aproape imi dau lacrimile când imi amintesc de fetele mele imbracate vara cu cate-un tricou de la mine din sifonier. Abia cand le văd își dau seama că nici măcar nu mi-au cerut voie să-mi ia din lucruri, dar ma intreaba totusi daca le sta bine cu respectivul tricou. 🙂

pandhora

“Odată cu rochiile, închideam de fiecare dată înăuntru și mirosul neprețuit al căsătoriei părinților noștri…”
aceasta fraza are un parfum de minunate aduceri aminte…
o adevarata comoara care se lasa mereu descoperita acest sifonier al bunicilor…o lume de povesti cu printese cu rochii adevarate intr-o lume adevarata 🙂
minunat parfumul povestii tale! 🙂

Cătălin Ionescu

Superba povestire! E prima oara cand aud de un sifonier plin cu rochii de mireasa. Nu-i de mirare ca ati incalcat regula… Era de aspteptat. Mai multe verisoare, o casa goala, si un sifonier plin cu rochii de mireasa. Era clar ce urmeaza. 🙂
Nu pot decat sa-i compatimesc pe verii tai, care au ratat amintiri frumoase refuzand sa intre-n jocul vostru. Oricum, minunat! Sunt convins ca asa ceva nu se uita. Ce spun eu aici?…pfff… Acum dupa ce am citit, n-o sa pot eu uita, d-apai tu si verisoarele tale… 😉

Madutza77

Sifonierul bunicilor mei era plin de “haine bune” care nu erau altceva decat costume traditionale romanesti ,pe care bunicii le imbracau in diferite ocazii de sarbatoare. Pe usa sifonierului in interior , erau o multime de baticuri si esarfe ale bunicii , de toate culorile. Mirosul era unul de lemn de nuc , amestecat cu miros de piele, usor de tutun si plante aromatice. Cel mai important! Dupa sifonier statea “pitit” de noi , bucenul bunicului ,din care ne canta cu mult drag, in serile de vara. 🙂

nina

Soacra mea a avut pana acum ceva ani un sifonier plin pe usa de esarfe, curele si cravate. De cate ori umblam prin ele, gaseam ceva numai bun de purtat.

Anca

Si eu incepusem despre sifonierul bunicii si strabunicii mele, dar dupa ce am citit ce ai scris tu…m-am razgandit. Eu nu as fi schitat lumina aia, veselia, albul rochiilor si printesele din poveste

Raluca

Imi amintesc de verile petrecute la strabunica mea, la Iancu Jianu, unde nu exista doar un sifonier, ci era un perete intreg care adapostea diverse comori: de la un capat la altul, rafturi, dulapuri, doua sifoniere, cuiere, lada de zestre. Pe dulapuri si pe sifoniere tronau borcane de muraturi, compoturi, dulceturi, plante medicinale puse la uscat, care degajau un miros superb. Rafturile dulapurilor si umerasele sifonierelor gemeau de rochii, fuste, bluze, costume populare, basmale, esarfe, haine de copii de acum jumatate de secol, haine de inmormantare, hainele strabunicului meu de armata (primul razboi mondial), tolbe, posete, fel de fel de matasuri tesute in casa (crestea viermi de matase odinioara saraca…), cusute cu fir aurit, rosu si negru, haine de lana toarse de mana, in nu stiu cate nopti de iarna, cativa banuti de argint. Si lucrurile toate miroseau a frunze de nuc, naftalina si levantica.

Deja visez cu ochii deschisi la ce era odata, ca acum s-a dus, iar casa mai are putin si o ia la vale…

Nina

Amintirile nu ni le poate nimeni, chiar daca mai e un ic si casa o ia la vale. 🙁 Iar tu ai niste amintiri de nepretuit.

Lolita

Am trimis si eu un comenatriu,dar se pare că nu a ajuns la tine… Ce s-a întâmplat oare??? Oricum, erau nişte laude la adresa ta, să ştii! 🙂 O poveste foarte parfumată, cu trăiri memorabile!
Sper să ajungă la tine gândurile mele de bine, de data aceasta! 🙂

Nina

Multumesc, Lolita. am cautat si-n spam, comentariul tau nu era acolo, cine stie unde a ajuns, important e ca au ajuns la mine gandurile tale si iti multumesc foarte mult pentru ele. 🙂

elly weiss

Ademenitor sifonierul garnisit cu rochii de mireasa 🙂
Care fetita n-ar fi fermecata de astfel de rochii? De rochii frumoase, de bijuterii, de haine parfumate… peisajul era extraodinar de ofertant 🙂
Minunat parfum de amintire, minunata poveste cu printese-mirese! Cu siguranta nici eu n-as fi ratat asa ceva 🙂
O seara placuta iti doresc!

vienela

Era la mare cautare acesta joaca pe vremea aceea. Imi amintesc de zilele in care imbracam rochiile purtate de mama la nunti si botezuri, imi amintesc ca imi puneam o pereche de dresuri in cap, pentru ca eram tunsa foarte scurt si eu imi doream codite. :))

Poclid Roxana-Simona

Ceea ce conferă chintesență unui text, fie beletristic sau nu este să suscite. Asta face acest text…știu și simt ți acum pe brațe, parcă broderia rochiei mamei mele, divine cu parfumul acela tulburător. Ce momente de vis, tulburătoare și mistice. Câte trăiri duse cu timpul ce uneori pare mort…uneori îl învingem, cu visele acestea parcă vechi, dar crude. îți mulțumesc pentru această mașină a timpului…a fost sublim. Felicitri pentru text!

Your email address will not be published. Required fields are marked *